Top

Contencios administrativ si fiscal – contestatie act administrativ fiscal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINTA CIVILA Nr. 504

Sedinta publica de la 06 Octombrie 2010

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamant SC A.B. SRL MOINESTI si pe pârât D.G.FP. BACAU- AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, pârât ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA, având ca obiect contestatie act administrativ fiscal.

Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din 29.09.2010, si au fost consemnate în încheierea de sedinta din aceeasi zi.

TRIBUNALUL

– deliberând –

Asupra actiunii de fata retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr. */2009, reclamanta SC A.B. SRL Moinesti în contradictoriu cu pârâtele Directia Generala a Finantelor Publice Bacau si Activitatea de Inspectie Fiscala a formulat contestatie împotriva Deciziei nr. 265/15.09.2008, a Deciziei de impunere nr.2911/20.06.200, a Raportului de Inspectie Fiscala nr. */17.06.2008, a Dispozitiei de masuri nr. */19.06.2008, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea acestora.

În motivarea actiunii s-a aratat ca prin Raportul de Inspectie fiscala nr. */17.06.2008 organele de inspectie fiscala au concluzionat ca societatea ar înregistra obligatii fiscale de plata în cuantum de 167.844 lei la o baza de impunere stabilita suplimentar de 718.522 lei cu titlu de TVA si majorari de întârziere, organele de inspectie fiscala concluzionând eronat ca societatea avea obligatia ca la data de 01.11.2005 sa se înregistreze ca platitor de TVA si astfel pentru perioada 01.11.2005 – 30.09.2007 ar datora o serie de diferente defalcate în TVA si majorari de întârziere.

Ori, baza de impunere nu a fost stabilita în mod corect, deoarece la data considerata de organele de inspectie fiscala ca fiind debut al obligatiei de înregistrare fiscala (30.09.2007) se înregistra o singura depasire în evidentele contabile, ca urmare a înregistrarii eronate a unor operatiuni, pentru o singura luna de zile.

De asemenea cifra de afaceri nu a înregistrat o crestere reala peste suma limita de înregistrare ca platitor de TVA, aceasta fiind de fapt rezultatul unor aprecieri nereale asupra anumitor operatiuni contabile, efectuate in cadrul contabilitatii petentei, apreciere facuta de catre inspectorii fiscali.

Astfel, acestia au modificat suma veniturilor înregistrate, astfel încât s-a ajuns în situatia de a înregistra o crestere artificiala a sumei reprezentând veniturile, deci a cifrei de afaceri si pe cale de consecinta a starii de platitor sau nu de TVA, iar inspectorii fiscali au interpretat în mod eronat textul de lege prin care se stabileste cum se calculeaza TVA pentru situatia în care nu se face declaratia de platitor de TVA în termen legal.

Conform art. 152 pct.3 Cod Fiscal persoanele impozabile care depasesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire sunt obligate sa declare aceasta în termen de 10 zile de la data constatarii depasirii. Constatarea depasirii s-a realizat teoretic cu ocazia controlului prin recalcularea sumelor cu titlul de venituri pentru luna octombrie 2005. Daca s-ar lua în calcul acest aspect, rezulta ca teoretic petenta avea posibilitatea stabiliri cu precizie depasirea plafonului de scutire odata cu întocmirea balantei pe luna respectiva si în termen de 10 zile de la data constatarii sa se declare platitor de TVA.

Cum aceasta operatiune s-a efectuat târziu , inspectorii fiscali erau în drept sa solicite plata TVA de la data la care persoana avea obligatia sa solicite înregistrarea ca platitor de TVA, adica din 15 noiembrie 2005 si nu octombrie 2005. Pe cale de consecinta, nici majorarile de întârziere calculate la debitul eronat nu au temei legal si solicita anularea lor.

S-a mai aratat ca daca s-a stabilit ca termen declansator al obligatiei de a colecta TVA, data de 01.11.2005 se impunea ca solutia de a calcula TVA de plata, ca suma rezultata din operatiunea de deducere a sumelor de TVA pe care societatea le avea de primit.

Practic, în situatia platitorului de TVA acesta are drept de deducere pentru sumele achitate pentru achizitie înca de la data stabilirii sale ca platitor de TVA, ori inspectorii fiscali i-au refuzat acest drept si pe cale de consecinta au stabilit o suma eronata ca baza de calcul.

S-a mai aratat ca împotriva masurilor dispuse prin Dispozitia nr. 2910 si a Deciziei de impunere nr. 2911/20.06.2008 privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite prin Raportul de inspectie fiscala nr. 2851/17.06.2008, cu privire la suma de 167.844 lei a formulat contestatie, care a fost respinsa în mod nelegal de catre DGFP Bacau prin Decizia nr. 365/15.09.2008, prin care s-a apreciat ca neîntemeiata contestatia pentru suma de 167.544 lei ca ar fi contestat si amenda contraventionala de 300 lei si ca masurile stabilite prin Dispozitia de masuri nr. 2910/19.06.2008 nu pot face obiectul analizei DGFP.

Referitor la amenda contraventionala, s-a aratat ca nu a contestat-o deoarece împotriva procesului verbal de stabilire si sanctionare a contraventiilor are o alta cale de atac, amenda fiind platita astfel ca motivarea DGFP cu privire la acest capat de cerere este neavenita.

Cu privire la masurile stabilite prin Dispozitia de masuri nr. 2910/19.06.2008, DGFP, prin declinare trebuia sa trimita acest capat de cerere pentru solutionare, astfel încât lasarea nesolutionata a sa, determina nelegalitatea Deciziei nr. 365/15.09.2008.

În drept, au fost invocate dispozitiile art.188 alin.2 Cod. Pr. Fiscala.

Pârâta – DGFP Bacau a formulat întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauza a Activitatii de Inspectie Fiscala Bacau, deoarece o parte din actele administrativ – jurisdictionale a caror anulare se solicita, au fost emise de aceasta.

În aparare s-a aratat ca organul fiscal competent a constatat ca societatea în perioada 10.02.2005- 31.12.205 nu a înregistrat în balanta de verificare si bilantul contabil, venituri în suma de 40.496 lei, modificând astfel cuantumul cifrei de afaceri, iar în urma recalcularii veniturilor, din vânzarea reala a marfurilor, organul fiscal a constatat ca societatea a depasit plafonul de scutire în suma de 200.000 lei, precizat de art. 152 pct.1 Cod Fiscal.

Ca urmare, în baza dispozitiilor art. 152 pct.3 Cod. Fiscal, reclamanta avea obligatia legala de a se înregistra ca platitor de TVA, plafonul legal de 200.000 lei aferent lunii octombrie 2005 fiind depasit.

Ca urmare, în baza dispozitiilor art. 140 ali.2 Cod fiscal, coroborat cu cele ale pct. 56 alin.4 lit. b din HG nr. 44/2004, organul fiscal a procedat la colectarea TVA în perioada 01.11.2005 – 30.09.2007, perioada cuprinsa între data de la care agentul economic avea obligatia înregistrarii ca platitor de TVA si data când s-a înregistrat în scopuri de TVA.

Referitor la dreptul de deducere TVA în suma de 55.166 lei, acest drept ia nastere odata cu înregistrarea ca platitor de TVA, respectiv la data de 01.10.2007, conform certificatului de înregistrare în scopuri TVA, iar faptul ca reclamanta si-a dedus TVA-ul în suma mentionata pentru perioada 01.05.2005 – 30.09.2007, înainte de data de 01.10.2007 (data înregistrarii în scopuri de TVA) în baza art. 145 alin.4 din Codul fiscal, organul fiscal a procedat temeinic si legal, cînd a respins dreptul de deducere.

În ce priveste accesoriile aferente TVA, acestea au fost calculate în baza principiului de drept conform caruia accesoriul urmeaza principalul, cu titlu de sanctiuni legale, pentru neplata la scadenta a TVA-ului.

Ca urmare, s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si mentinerea actelor emise, ca fiind temeinice si legale.

La termenul din data de 25.02.2009, instanta a introdus în caza Activitatea de Inspectie Fiscala.

În cauza s-a administrat proba cu expertiza contabila, raportul de expertiza fiind depus la dosarul cauzei.

Instanta analizând probatoriile administrate în cauza, retine urmatoarele:

În urma unui control fiscal, realizat la societatea reclamanta, privind verificarea modului de respectare a prevederilor art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv înregistrarea ca platitor de taxa pe valoare adaugata, s-a întocmit Raportul de inspectie fiscala nr.*/17.06.2008 si s-a emis Decizia de impunere nr. */20.06.2008 prin care s-au stabilit obligatii suplimentare de plata în suma de 167.844 lei reprezentând: 114.722 lei TVA, 52.822 lei majorari si penalitati de întârziere aferente TVA.

De asemenea, s-a emis si Dispozitia nr. */19.06.2008 privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala.

Împotriva acestor acte, administrativ fiscale, reclamanta a formulat contestatie la DGFP Bacau, care prin Decizia nr.365/15.09.2008 a respins ca neîntemeiata contestatia pentru suma de 167.544 lei (114.722 lei TVA si 52.822 lei majorari, penalitati de întârziere TVA), referitor la amenda de 300 lei s-a aratat ca DGFP Bacau nu se poate investi cu solutionarea acestei cereri, deoarece competenta de solutionare apartine instantei judecatoresti, iar în ce priveste masurile stabilite prin Dispozitia de masuri nr. 2910/19.06.2008, Biroul de solutionare a contestatiilor nu are competenta legala, aceasta apartinând organelor fiscale emitente.

Asa cum a retinut DGFP si cu m s-a confirmat si prin raportul de expertiza contabila efectuat în cauza, reclamanta nu a înregistrat în balanta de verificare încheiata la data de 31.12.2005 si în bilantul contabil depus la AFP Moinesti sub nr. 2477/21.02.2006 venituri cu suma de 40.496 lei aferente perioadei 10.02.2005 – 30.04.2005 denaturându-se cuantumul cifrei de afaceri iar în urma recalcularii veniturilor s-a constatat ca la finele lunii octombrie 2005 acestea erau în suma de 200.569 lei, societatea depasind plafonul de scutire de 200.000 lei prevazut de art. 152 pct.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Conform art. 152 pct.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, persoanele impozabile care depasesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sa solicite înregistrarea ca platitor de taxa pe valoare adaugata în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatarii depasirii. În situatia în care se constata ca persoana în cauza a solicitat cu întârziere atribuirea calitatii de platitor de taxa pe valoare adaugata în regim normal, autoritatea fiscala este îndreptatita sa solicite plata taxei pe valoare adaugata pe perioada scursa între data la care persoana în cauza avea obligatia sa solicite înregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, în regim normal si data de la care înregistrarea a devenit efectiva, conform procedurii prevazute prin norme.

De asemenea, conform pct.56 alin.4 lit. b din HG nr. 44/2004: „În cazul persoanelor impozabile care au depasit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca platitor de taxa pe valoare adaugata în regim normal, conform prevederilor art. 152 alin.3 din Codul Fiscal, organele fiscale vor proceda astfel:” în situatia în care abaterea de la prevederile legale se constata ulterior înregistrarii ca platitor de taxa pe valoare adaugata a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoare adaugata pe care persoana impozabila ar fi avut obligatia sa o colecteze pe perioada scrisa între data la care avea obligatia sa solicite înregistrarea ca platitor de taxa pe valoare adaugata, în regim normal si data la care înregistrarea a devenit efectiva.”

Ori, reclamanta nu a solicitat înregistrarea ca platitor de TVA odata cu depasirea plafonului de scutire prevazut de art. 152 pct.1 Cof. Fiscal, astfel ca în mod legal s-a procedat la colectarea TVA în suma totala de 114.722 lei pentru perioada 01.11.2005 – 30.09.2007, cuprinsa între data de la care reclamanta avea obligatia înregistrarii ca platitor de TVA ca urmare a depasirii plafonului de 200.000 lei si data când s-a înregistrat în scopuri de TVA, conform Certificatului de Înregistrare în scopuri TVA seria B nr. 0631240/01.10.2007.

De asemenea, în perioada 01.05.2005 – 30.09.2007, când reclamanta nu detinea calitatea de platitor de TVA, a înregistrat TVA deductibil în suma de 55.166 lei, pentru aceeasi perioada organele fiscale stabilind în mod legal o taxa pe valoare adaugata deductibila în suma de 0 lei, respingând dreptul de deducere pentru suma de 55.166 lei deoarece dreptul de deducere a TVA ia nastere odata cu înregistrarea ca platitor de TVA, iar data înregistrarii ca platitor de TVA este 01.10.2007 conform Certificatului de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. 0631240.

Ca urmare, având în vedere ca taxa pe valoare adaugata colectata la control a fost de 114.722 lei iar taxa pe valoare adaugata deductibila stabilita la control este de 0 lei, rezulta ca reclamanta are o taxa pe valoare adaugata de plata de 114.772 lei, iar conform art. 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, majorarile de întârziere datorate sunt în cuantum de 52.822 lei.

Referitor la faptul ca DGFP a analizat si s-a pronuntat pe amenda contraventionala în suma de 300 lei stabilita prin procesul verbal de contestatie si sanctionare a contraventiilor nr. 0123761/26.05.2008, desi contestatia reclamantei nu a vizat si acest aspect, instanta retine ca prin aceasta nu i s-a produs reclamantei nici o vatamare, cu atât mai mult cu cât însasi reclamanta prin actiunea formulata a mentionat ca aceasta amenda contraventionala a fost platita.

În ceea ce priveste Dispozitia de masuri nr. */19.06.2008, instanta retine ca în mod legal DGFP a retinut ca Biroul de solutionare a contestatiilor nu are competenta de solutionare, aceasta apartinând organelor fiscale emitente, lucru care s-a si întâmplat, reclamanta contestând separat aceasta dispozitie, contestatia fiind respinsa de Activitatea de Inspectie Fiscala prin Decizia nr.5/27.08.2008.

Asa cum se mentioneaza si în Decizia nr.5/27.08.2008, prin Dispozitia nr. 2910/19.06.208, în baza art.105 alin.9 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si pct. 102/7 din HG nr. 1050/2004 pentru aplicarea normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 organele de control au dispus urmatoarele masuri: sa se procedeze la întocmirea corecta a deconturilor TVA; depunerea deconturilor TVA în termenele legale; întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, pastrarea si arhivarea acestora; întocmirea evidentei formularelor cu regim special.

Instanta retine însa ca nici prin prezenta actiune si nici prin contestatia formulata, reclamanta nu a adus nici o critica asupra dispozitiei de masuri nr. */19.06.2008, practic nu si-a motivat actiunea (cum nu si-a motivat nici contestatia) privind aspectele de nelegalitate ale dispozitiei mentionate astfel ca actiunea formulata este neîntemeiata.

Ca urmare, având în vedere motivele de fapt si de drept retinute, instanta urmeaza a respinge actiunea ca nefondata.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotaraste:

Respinge, ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta SC A.B. SRL cu sediul în Moinesti Jud. Bacau în contradictoriu cu pârâtii DGFP Bacau – ANAF Bacau si ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA – BACAU, ambele cu sediul in Bacau.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica.

Etichete: