Plati

JUDECĂTORIA BACĂU

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6720/23.06.2010

Ordonanţă de plată (OUG 119/2007)

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 03.03.2010 creditoarea SC AI S.A. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. A M S.R.L. obligarea acesteia, pe calea ordonanţei de plată, la plata sumei de sumei totale de 2597,37 lei din care 1077,75 lei, reprezentând debit şi 1519,62 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părţi s-au derulat operaţiuni comerciale, având ca obiect livrare marfă, iar debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată.

În dovedirea acţiunii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: copie a facturii fiscale nr. 90656360, copie a facturii fiscale nr. 90653311 , copie a facturii fiscale nr. 90647101, copie a facturii fiscale nr. 90650197, (filele 4-8), copie a contractului de vânzare-cumpărare comercială din 06.05.2009 (fila 9).

În drept au fost invocate dispoziţiile O.G. 119/2007, privind procedura ordonanţei de plată.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 39 lei şi timbru judiciar de 5 lei.

Debitoarea, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi face apărări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între SC AI S.A., în calitate de vânzător şi S.C. A M S.R.L., în calitate de cumpărător, s-au stabilit raporturi contractuale, având ca obiect marfă, încheindu-se în acest sens contractul de vânzare-cumpărare comercială din data de 06.05.2009. Facturile fiscale acceptate în mod expres de debitoare prin semnare reprezintă şi ele o formă simplificată de contract, făcând dovada deplină a raporturilor stabilite între părţi şi a asumării obligaţiei de plată de către debitoare. Mai mult decât atât potrivit dispoziţiilor art. 9 din OUG 119/2007 „(1) Sub sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1361 C.cv principala obligaţie a pârâtei, în calitate de beneficiară a serviciilor furnizate de reclamantă, este aceea de plată a preţului la ziua şi locul determinat în contract (scadentă la 21 de zile de la data livrări mărfii). Faţă de aceste prevederi coroborate cu dispoziţiile articolului 969 C.Cv. care stipulează faptul că toate convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa constată faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract, prin acordul său de voinţă.

Având în vedere dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1073 C.cv, instanţa consideră temeinică acţiunea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la achitarea debitului.

În ceea ce priveşte problema penalităţilor, instanţa, din analiza înscrisurilor depuse la dosar reţine faptul că părţile au stabilit de comun acord modalitatea de evaluare a prejudiciului, prin inserarea unei clauze penale ( art.12 din contract).

În drept, procedura ordonanţei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, sau determinate potrivit unui statut, regulament, sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Ordonanţa de Guvern nr.119/2007 privind procedura ordonanţei de plată, reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor, în care nu se analizează fondul pretenţiilor, ordonanţa fiind emisă în urma constatării că pretenţiile creditorului sunt justificate.

Instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile procedurii somaţiei de plată, creanţa fiind certă (existenţa ei rezultă din actul de creanţă, recunoscut de debitor prin semnare), lichidă (câtimea creanţei este determinată prin facturi şi prin clauzele din contract), exigibilă (creanţa fiind scadentă anterior introducerii prezentei acţiuni), facturile sunt acceptate de debitor prin semnare, în înscris sunt consemnate drepturi şi obligaţii referitoare la executarea unor prestaţii.

Pentru aceste motive, instanţa, faţă de prevederile OUG.119/2007, ale art.969, 1073,C.cv.art 1066 C.cv, va admite acţiunea formulată de creditoare. Având în vedere faptul că debitoarea este partea căzută în pretenţii, în temeiul art. 274 C.p.cv va obliga pârâta-debitoare la plata sumei de 44 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

Etichete: plăţi