Pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se restituie autoturism proprietate personală
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.01.2009, sub nr. 250/260/2009, reclamantul I. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. T., pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să fie obligat pârâtul să-i restituie autoturismul proprietatea sa, marca F., înmatriculat sub nr…..
In motivare a arătat că în urma unui incident auto din 3.01.2009, a fost avariat autoturismul pârâtului, iar în data de 5.01.2009 acesta i-a sustras autoturismul său din faţa casei; în prezent autoturismul se află în posesia pârâtului.
S-a invocat în drept art. 58IC. pr. civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 10 lei taxă de timbru şi 0, 3 lei timbru judiciar.
Pentru termenul din 13.02.2009 pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.
A arătat faptul că solicită judecarea cauzei pe calea dreptului comun, întrucât cererea reclamantului nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, lipsind în special urgenţa şi paguba iminentă.
A mai învederat instanţei că, de fapt, reclamantul, vinovat fiind de producerea evenimentului rutier din 3.01.2009 în urma căruia a fost avariat autoturismul proprietatea societăţii al cărei asociat este pârâtul, a consimţit la cedarea folosinţei autoturismului marca F., înmatriculat sub nr. …, în favoarea sa, temporar. Aşa fiind, în data de 5.01.2009, reclamantul însuşi i-a încredinţat autoturismul în discuţie, pentru a-1 folosi până la repararea autoturismului pârâtului.
A precizat şi faptul că a procedat la repararea autoturismului reclamantului şi acesta a fost motivul pentru care acesta din urmă s-a răzgândit şi îi solicită restituirea; mai mult, în seara zilei de 6.01.2009, reclamantul a sustras cheile autoturismului, care se aflau în contact..
Pe cale reconvenţională, pârâtul a solicitat contravaloarea geamului şi oglinzii autoturismului pârâtului, pe care le-a reparat, contravaloarea lipsei de folosinţă a autoturismului său, precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra autoturismului reclamantului, până la plata acestor sume.
în drept pârâtul s-a prevalat de art. 115 – 119 C. pr. civ. şi art. 998, 999 C. civ.
Cererea reconvenţională a fost timbrată cu suma de 10 lei. La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri: cartea de identitate a autovehiculului, răspuns al Poliţiei D. către pârât, plângere formulată în numele SC A. SRL, adresată IPJ Bacău, răspuns al Poliţiei P. către reclamant, anexă la
certificat de înmatriculare, plângere a reclamantului, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria M..
La prima zi de înfăţişare (30. 01. 2009), pârâtul a formulat cerere amânare a judecăţii cauzei, pentru angajare de apărător. Această cerere a fost respinsă de instanţă, întrucât, faţă de dispoziţiile art. 114 ind. 1 C. pr. civ., caracterul urgent al cauzei şi data la care pârâtul a primit citaţia, acesta a fost legal citat; în plus, nu a învederat motive deosebite pentru amânarea unei astfel de cauze, aşa cum pretinde art. 156 C. pr. civ.
La termenul din 13.03.2009 pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională; aceasta din urmă a fost disjunsă, în baza art. 135 C. pr. civ., raportat la art. 119 alin. 3 C. pr. civ., precum şi în baza art. 165 C. pr. civ..
Tot la acel termen s-a luat interogatoriul pârâtului şi al reclamantului; faţă de administrarea acestor probe, instanţa a considerat ca fiind inutil să se mai administreze alte probe.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.
Autoturismul marca F., înmatriculat sub nr. …, este proprietatea reclamantului, este în posesia pârâtului, fără titlu valid aparent, iar pârâtul refuză să -1 restituie reclamantului.
Aceste singure elemente justifică admiterea unei ordonanţe preşedinţiale, prin care să se dispună restituirea bunului către reclamant, după cum se va arăta în continuare.
Cererea este urgentă, întrucât vizează păstrarea unui drept ce s-a păgubi prin întârziere. în speţă, se tinde la protejarea dreptului de a te bucura de bunurile tale, fără ingerinţe nejustificate, conform art. 480 C. civ; este vădit faptul că lipsirea reclamantului de uzul autoturismului său pe un timp nedeterminat, produce grave inconveniente, pe lângă prejudiciu material efectiv. Instanţa ia în considerare şi faptul că un autoturism reprezintă un bun de strictă necesitate, mai ales în condiţiile în care reclamantul locuieşte în altă localitate decât cea în care îşi desfăşoară serviciul.
Măsura ce se ia prin admiterea cererii este şi vremelnică, întrucât ea va dura doar până la tranşarea – într-un fel sau altul – a litigiului dintre părţi,
referitor la posesia autoturismului marca F., înmatriculat sub nr…..Se
apreciază că în speţă nu este necesar ca reclamantul să facă dovada că a introdus o atare cerere pe calea dreptului comun, întrucât, pe de o parte, o astfel de condiţie nu este cerută expres de textul de lege, vremelnicia putând fi dedusă din natura reversibilă a măsurii luate, iar, pe de altă parte, oricare parte ce justifică vreun interes va putea promova o atare acţiune. Caracterul vremelnic al prezentei acţiuni rezultă şi din faptul că tinde la încetarea unor acte cu o solidă aparenţă de abuz, aşa cum reiese din chiar interogatoriul pârâtului.
Aparenţa dreptului de a poseda şi folosi autoturismul marca F., înmatriculat sub nr. …, este în favoarea reclamantului.
Acesta a produs un act doveditor al proprietăţii asupra autoturismului -cartea de identitate a vehiculului, f. 4 -, în timp ce pârâtul eu a învederat vreo
cauză legitimă pentru deţinerea acestuia; instanţa nu poate reţine în acest sens înţelegerea cu reclamantul, de care se prevalează pârâtul, întrucât aceasta este contestată de cel căreia i-a fost opusă şi nici nu este dovedită în alt fel de acesta. De fapt, chiar reală de ar fi, înţelegerea de care se face vorbire nu ar putea fi caracterizată decât drept un comodat, or, potrivit art. 1560 C. civ., comodataral are obligaţia să restituie bunul.
Astfel, văzând dispoziţiile art. 581 C. pr. civ., instanţa urmează să admită cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale pentru restituirea autoturismului.
In baza art. 274 C. pr. civ, va fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, adică suma de … lei, reprezentând onorariu de avocat, şi sumA de 1 … lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.