Efectul disp.art.1909 C.civ. Buna credinţă şi posesia bunului mobil de către terţul dobânditor îi conferă acestuia toate prerogativele unui adevărat proprietar.
Sentinţa civilă nr.2495/2007
Emitent Judecătoria Tecuci
3. Efectul disp.art.1909 C.civ. Buna credinţă şi posesia
bunului mobil de către terţul dobânditor îi conferă acestuia toate
prerogativele unui adevărat proprietar.
Prin sentinţa civilă nr. 2495/2007 a Judecătoriei Tecuci
s-a admis acţiunea formulată de reclamantul TM în contradictoriu
cu pârâtul VG şi l-a obligat pe pârât să restituie reclamantului
autoturismul marca Toyota Land Cruiser cu nr. de înmatriculare B-
00-000, cartea de identitate, certificatul de înmatriculare, precum şi
cheile maşinii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond
a reţinut următoarele:
Obiectul acţiunii deduse judecăţii l-a constituit o
obligaţie de a face, respectiv obligarea pârâtului la restituirea către
reclamant a unui autoturism marca Toyota Land Cruiser, cu număr
de înmatriculare B-00-000, împreună cu certificatul de
înmatriculare, cartea de identitate şi cheile maşinii.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a
împrumutat maşina unui prieten care, la rândul său, fără acordul
reclamantului a împrumutat-o unei alte persoane.
Când reclamantul a văzut la volanul maşinii sale o
persoană necunoscută, a solicitat organelor de poliţie să o
identifice şi astfel a aflat că persoana necunoscută se numeşte
V.G. – pârâtul din prezenta cauză.
Deşi a solicitat ca pârâtul să-i restituie autoturismul,
acesta a refuzat şi astfel s-a promovat acţiunea dedusă judecăţii,
soluţionată prin sentinţa mai sus-arătată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul V.G.
pe motiv că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt
aplicabile în cauză disp.art.998 – 999 C.civ.
Prin decizia civilă nr.255/2008 a Tribunalului Galaţi s-a
admis apelul declarat de pârât şi în rejudecare s-a respins ca
nefondată acţiunea şi a fost obligat reclamantul să plătească
pârâtului cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs
a reţinut următoarele:
In speţa dedusă judecăţii se pune problema revendicării
autoturismului de către reclamantul – proprietar de la pârâtul – terţ
dobânditor de bună-credinţă.
In aceste condiţii, aşa cum a arătat şi apelantul,
instanţa de fond trebuia să analizeze existenţa titlului de
proprietate al reclamantului asupra bunului mobil în litigiu şi
calitatea în care pârâtul deţine posesia bunului.
E adevărat că pe cartea de identitate a maşinii
figurează în calitate de proprietar reclamantul, numai că, acesta
aşa cum arată şi în răspunsurile la interogatoriul ce i-a fost luat de
prima instanţă, l-a împrumutat în urmă cu 2-3 ani unui prieten,
pentru o perioadă de 2-3 săptămâni, iar acesta din urmă l-a
vândut pârâtului, aspect despre care reclamantul a aflat în vara
anului 2006.
Detentorul precar care i-a vândut maşina pârâtului a
creat aparenţa de proprietar a bunului, astfel cum rezultă din
declaraţia martorului D.G. audiat la fond, convenind cu terţul
dobânditor să perfecteze actele ulterior.
Terţul dobânditor, respectiv pârâtul din prezenta cauză,
a intrat în posesia bunului cu bună – credinţă.
Prin urmare, drepturile proprietarului, culpabil de a fi
creat prin propria faptă acea aparenţă de proprietate, în persoana
detentorului precar căruia i-a încredinţat posesia bunului, sunt
sacrificate, în folosul dobânditorului de bună – credinţă, care a
socotit că acea aparenţă este chiar realitatea.
Deposedându-se de bună voie de bunul său,
încredinţându-l unei persoane care a abuzat de încrederea ce i-
a fost acordată şi a înstrăinat bunul, proprietarul pierde dreptul său
de proprietate. Tocmai datorită acestei culpe a sale, proprietarul
îşi vede sacrificat dreptul său de proprietate în favoarea terţei
persoane.
Astfel spus, prin efectul dispoziţiilor art.1909 C.civ.,
reclamantul – proprietar şi-a pierdut dreptul în favoarea terţului
dobânditor de bună-credinţă, el având deschisă doar o acţiune în
daune împotriva detentorului precar.
Tags: Efectul disp.art.1909