Top

Loviri si alte vatamari

SENTINŢA PENALĂ NR. 352/29.06.2010

Prin rechizitoriul nr.2534/P/16.04.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, inculpatul V G a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.l C.Pen., constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată T L, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 C.Pen., constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată T V cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 15-16 zile îngrijiri medicale, cu spitalizare şi pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 C.Pen., constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată T S, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, fără spitalizare.

Situaţia de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei a rezultat din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale.

Astfel, din declaraţiile celor audiaţi s-a reţinut că, în data de 16.08.2009, în jurul orei 17.00, inculpatul a lovit partea vătămată TL, în vârstă de 14 ani. Partea vătămată a mers acasă şi le-a povestit părinţilor, părţile vătămate T Vşi T S, ce i s-a întâmplat. Toate cele trei părţi vătămate au plecat pentru a sta de vorbă cu inculpatul. Pe drum s-au întâlnit cu soţia inculpatului, numita V S, persoană cu care partea vătămată T V a avut un schimb de replici. In timpul acestor discuţii a apărut inculpatul, motiv pentru care partea vătămată T V a încercat să fugă, însă cu greu a reuşit întrucât soţia inculpatului îl ţinea de tricou. Imediat ce a reuşit să se desprindă şi să fugă, partea vătămată T V a fost împiedicată de inculpat, motiv pentru care a căzut într-o groapă. Inculpatul a coborât în groapă unde a început să lovească partea vătămată T V cu pumnii şi cu picioarele. Văzând că soţul său este lovit, partea vătămată T S a coborât în groapă pentru a-1 determina pe inculpat să înceteze să o mai lovească pe partea vătămată T V, însă a fost şi ea lovită de către inculpat.

în urma loviturilor primite, partea vătămată T V a suferit leziuni corporale ce au necesitat 15-16 zile îngrijiri medicale, cu spitalizare, iar partea vătămată T S a suferit leziuni corporale ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, fără spitalizare.

Partea vătămată T V s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 5000 lei, reprezentând daune morale, partea vătămată T S s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 2000 lei, reprezentând daune morale, SPITALUL ORĂŞENESC JOAN LASCAR” COMANEŞTI s-a constituit parte civilă cu suma de 2035.24 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată T V, iar SERVICIUL DE AMBULANŢĂ BACĂU s-a constituit parte civilă cu suma de 295.6 lei, reprezentând costul transportului cu ambulanţa a părţilor vătămate T V şi T S.

Partea vătămată, prin apărător ales, a arătat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

în ceea ce priveşte infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.l C.Pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată T L, instanţa retine următoarele.

în data de 16.08.2009, inculpatul se afla împreună cu soţia sa în faţa şcolii nr.2 din Comăneşti, iar la un moment dat prin faţa şcolii a trecut partea vătămată T L.

Datorită faptului că între partea vătămată T L şi copiii inculpatul a existat un conflict, inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată T L pentru a-i cere socoteală, iar după ce a certat-o, a scuipat-o şi i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă, în urma acestei lovituri părţii vătămate căzându-i ochelarii de la ochi pe jos.

Aceste aspecte rezultă din coroborarea declaraţiei părţii vătămate T L (fila 38) cu declaraţia inculpatului, care a arătat că, într-adevăr, între partea vătămată T L şi copiii lui a existat un conflict (fila 37), precum şi cu declaraţia martorei B A, martorul care a văzut momentul în care inculpatul a scuipat-o şi a lovit-o cu palma pe partea vătămată TL (fila 42).

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a lovit partea vătămată cu palma peste faţă, cauzându-i în acest fel suferinţe fizice.

în drept, instanţa constată că, fapta inculpatului VG care, în data de 16.08.2009 a lovit-o pe partea vătămată TLcu palma peste faţă, cauzându-i în acest fel suferinţe fizice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.l C.Pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, conţinutul infracţiunii s-a realizat prin acţiunea de lovire a părţii vătămate cu palma peste faţă, această acţiune provocând părţii vătămate o suferinţă fizică.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, prevăzând că prin acţiunea sa va provoca suferinţă părţii vătămate şi urmărind acest rezultat, aspect ce rezultă din scopul avut de inculpat, anume acela de a o pedepsi pe partea vătămată T L pentru conflictul pe care 1-a avut cu copiii inculpatului şi totodată de a o determina ca pe viitor să nu mai intre în conflict cu copiii inculpatului.

La individualizarea pedepsei instanţa va ţine cont de faptul că inculpatul a lovit o persoană în vârstă de 14 de ani, un copil care nu avea nicio şansă de a-i opune rezistenţă inculpatului, precum şi de faptul că pe întreg parcursul procesului inculpatul nu a recunoscut că ar fi lovit partea vătămată T L şi nu a arătat nici un moment că ar regreta fapta comisă.

In aceste condiţii, instanţa îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe reţinută în sarcina sa.

Având în vedere faptul că săvârşirea unor infracţiuni contra persoanei îl fac nedemn pe inculpat să fie ales într-o autoritate publică sau într-o funcţie electivă publică, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, instanţa va aplica inculpatului pe lângă pedeapsa cu închisoarea şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a Ii-a şi lit.b C.Pen., în condiţiile prevăzute de art.71 C.Pen.

Instanţa apreciază că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără executarea efectivă, motiv pentru care, în temeiul art.81 C.Pen. va suspenda condiţionat executarea pedepsei aplicată prin prezenta sentinţă pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni, stabilit conform art.82 C.Pen., iar în baza art.71 alin.5 C.Pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentinţă pe durata termenului de încercare.

In baza art.359 alin.l C.Proc.Pen. va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 C.Pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare.

Potrivit art.346 alin.l C.Proc.Pen. raportat la art.14 C.Proc.Pen., în caz de condamnare instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.

Instanţa va lua act că partea vătămată TL nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

De asemenea, în baza art.193 alin.l Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpatul VG la plata către partea vătămată TL a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul apărătorului ales (fila 33).

In ceea ce priveşte infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 C.Pen., constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată TV cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 15-16 zile îngrijiri medicale, cu spitalizare şi infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 C.Pen., constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată TS, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, fără sni!a!i/;irt instanţa retine următoarele.

Instanţa constată că prin procesul-verbal de contravenţie seria AP nr.0450748 din data de 16.08.2009, întocmit de către IPj’ BACĂU -POLIŢIA COMĂNEŞTI, inculpatul V G a fost sancţionat cu amendă ontravenţională în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei p. \ ăzută de ar? ° \:t.l din Legea nr.61/1991, pentru sancţionarea faptelor de ‘ ire a : ,iorme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, cu amcnu, contravenţională în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.2 pct.26 din Legea nr.61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice şi cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.2 pct.28 din Legea nr.61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

în fapt, agentul constatator a reţinut că, în data de 16.08.2009, ora 17.45, pe strada Liceului din Comăneşti, jud. Bacău, numitul V G, „pe fondul unui conflict mai vechi, a provocat scandal, a adus injurii şi expresii jignitoare la adresa numitului TV, 1-a agresat atât pe acesta cât şi pe soţia sa T S, a tulburat în mod grav liniştea publică, iar în urma loviturilor primite T V a fost internat în spital”.

Procesul-verbal de contravenţie seria AP nr.0450748 din data de 16.08.2009, întocmit de către IPJ BACĂU – POLIŢIA COMANEŞTI, i-a fost comunicat inculpatului la data de 26.08.2009 (fila 59).

împotriva procesului-verbal de contravenţie seria AP nr.0450748 din data de 16.08.2009, întocmit de către IPJ BACĂU – POLIŢIA COMANEŞTI, inculpatul a formulat plângere contravenţională, înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 09.09.2009 sub numărul 4110/260/2009.

Prin sentinţa civilă nr.369 din data de 04.02.2010, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr.4110/260/2009, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei a respins ca nefondată plângerea petentului VG şi a menţinut procesul-verbal de contravenţie seria AP nr.0450748 din data de 16.08.2009, întocmit de către IPJ BACĂU – POLIŢIA COMANEŞTI, ca legal şi temeinic (filele 62-63).

Sentinţa civilă nr.369 din data de 04.02.2010, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr.4110/260/2009, este definitivă şi a fost atacată cu recurs de către VG, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, cu termen de judecată în data de 21.09.2010 (fila 61).

Potrivit art.10 alin.l lit.j C.proc.pen., „acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă (…) există autoritate de lucru judecat. împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică”.

Articolul 4 al Protocolului 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea tradiţională de „ne bis in idem”.

Astfel, în articolul 4 al Protocolului 7 din Convenţia EDO, se stipulează că „nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat (…)”.

Legea şi procedura „penală” de care vorbeşte articolul respectiv au un înţeles autonom comun, identic cu cel al „acuzaţiei în materie penală” din articolele 6 şi 7 din Convenţie.

Astfel, Curtea determină dacă fapta intră în domeniul de aplicare al „materiei penale” în funcţie de criterii alternative: calificarea juridică a infracţiunii litigioase în dreptul naţional, natura însăşi a acesteia şi severitatea sancţiunii aplicabile (Hotărârile CEDO Engel şi alţii c. Olandei, Ozturk c. Germaniei şi Jussila c. Finlandei).

în situaţia în care o faptă nu este calificată drept penală după primul criteriu (deoarece în dreptul intern al statului membru este calificată drept contravenţie, faptă administrativă sau disciplinară etc), intră în joc criteriile doi şi trei.

Faptele de care a fost „acuzat” VG prin procesul-verbal de contravenţie seria AP nr.0450748 din data de 16.08.2009, întocmit de către IPJ BACĂU – POLIŢIA COMANEŞTI, pot fi considerate având un caracter „penal” în sensul autonom pe care Convenţia EDO îl acordă acestei noţiuni, având în vedere că, pe de o parte, interdicţia instituită prin textul legal încălcat se adresează tuturor persoanelor şi că, pe de altă parte, scopul sancţiunilor este acela de a pedepsi şi preveni săvârşirea în viitor a unor fapte similare (Hotărârea CEDO Anghel c. României).

Astfel vor fi aplicabile garanţiile prevăzute nu doar de art.6 din Convenţia EDO în materie penală, ci şi celelalte garanţii, inclusiv „principiul ne bis in idem” prevăzut în art.4 al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO.

în aceste condiţii, instanţa trebuie să stabilească în prezenta cauză dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.4 al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO şi anume să stabilească dacă faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt aceleaşi cu faptele pentru care inculpatul a fost sancţionat contravenţional şi dacă există o hotărâre prin care să se fi stabilit definitiv dacă persoana acuzată este sau nu vinovată de săvârşirea faptelor cu caracter penal reţinute în sarcina sa în procedura contravenţională (Hotărârea CEDO Tsonyo Tsonev c. Bulgariei).

Instanţa constată că prin rechizitoriul nr.2534/P/16.04.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, inculpatul VG a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 C.Pen., constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată T V cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 15-16 zile îngrijiri medicale, cu spitalizare şi pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 C.Pen., constând în aceea că în ziua de 16.08.2009 ar fi lovit partea vătămată T S, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, fără spitalizare.

De asemenea, instanţa constată că prin procesul-verbal de contravenţie seria AP nr.0450748 din data de 16.08.2009, întocmit de către IPJ BACĂU – POLIŢIA COMANEŞTI, numitul VG a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.2 pct.l din Legea nr.61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice,

cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.2 pct.26 din Legea nr.61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice şi cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.2 pct.28 din Legea nr.61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, constând în aceea că , „pe fondul unui conflict mai vechi, a provocat scandal, a adus injurii şi expresii jignitoare la adresa numitului T V, 1-a agresat atât pe acesta cât şi pe soţia sa T S, a tulburat în mod grav liniştea publică, iar în urma loviturilor primite T V a fost internat în spital” (fila 58).

Astfel, instanţa constată că inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru că ar fi lovit părţile vătămate TV şi T S, iar prin procesul-verbal de contravenţie a fost sancţionat cu amendă contravenţională pentru că i-a agresat pe numiţii T V şi T S.

în aceste condiţii, instanţa reţine că acuzaţiile aduse inculpatului atât în procedura contravenţională cât şi în prezentul proces penal, sunt, în esenţă, aceleaşi, în accepţiunea art.4 al al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO (Hotărârea CEDO Tsonyo Tsonev c. Bulgariei, par.52).

în privinţa existenţei unei hotărâri judecătoreşti prin care să se fi stabilit definitiv dacă persoana acuzată este sau nu vinovată de săvârşirea faptelor cu caracter penal reţinute în sarcina sa, instanţa reţine următoarele.

In accepţiunea Curţii EDO, o hotărâre este definitivă, în sensul art.4 al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO, atunci când acea hotărâre a intrat sub autoritatea lucrului judecat (Hotărârile CEDO Tsonyo Tsonev c. Bulgariei, par.52 şi Sergey Zolotukhin c. Rusiei, par. 107-108).

Potrivit art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, hotărârile judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile contravenţionale pot fi atacate doar cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art.377 alin.l pct.l C.proc.civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel.

Astfel, instanţa constată că sentinţa civilă nr.369 din data de 04.02.2010, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr.4110/260/2009, prin care a fost soluţionată pe fond plângerea formulată de petenrul V G, inculpatul din prezenta cauză, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria AP nr.0450748 din data de 16.08.2009, întocmit de către IPJ BACĂU – POLIŢIA COMĂNEŞTI, este o hotărâre definitivă, care se impune cu autoritate de lucru judecat.

în aceste condiţii, instanţa reţine că prezentul proces penal reprezintă o a doua procedură judiciară a statului îndreptată împotriva inculpatului V G, prin care se urmăreşte angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru fapte de natură penală pentru care a fost deja condamnat definitiv în procedura contravenţională.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa, în temeiul art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 alin.l lit.j Cod procedură penală, va dispune încetarea procesului penal pornit la plângerile prealabile ale părţilor vătămate T V şi T S împotriva inculpatului VG, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin.2 Cod penal, întrucât există autoritate de lucru judecat.

Având în vedere că instanţa va pronunţa încetarea procesului penal în raport de părţile vătămate T V şi T S, întrucât există autoritate de lucru judecat, în baza art.346 alin.4 teza a Ii-a Cod procedură penală, va lăsa nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile T V, TODEANCĂ SILVIA, SPITALUL ORĂŞENESC JOAN LASCĂR” COMĂNEŞTI şi SERVICIUL DE AMBULANŢĂ BACĂU.

De asemenea, având în vedere că instanţa va pronunţa încetarea procesului penal în raport de părţile vătămate T V şi T S, întrucât există autoritate de lucru judecat, iar în această situaţie nu se va pronunţa asupra vinovăţiei inculpatului pentru aceste fapte, condiţie necesară pentru angajarea răspunderii delictuale a acestuia, instanţa, în temeiul art. 193 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.274 alin.l Cod procedură civilă, va respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de părţile civile T V şi T S ca neîntemeiate, aceste părţi având posibilitatea să îşi recupereze cheltuielile efectuate în cadrul acestui proces pe calea unei acţiuni în fata instanţei civile.

» » •>

în baza art. 191 alin.l Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpatul V G la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând o treime din cheltuielile judiciare avansate de stat, urmând ca, în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul de două treimi din cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 400 lei, să rămână în sarcina statului.

Etichete: