Plata drepturilor salariale potrivit Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.

Aplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite prin actele normative enunţate.

Prin decizia nr.838/27.05.2009 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că doar Parlamentul şi Guvernul, prin delegare legislativă, au competenţa de a institui, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege, rolul instanţelor judecătoreşti fiind de a realiza justiţia, adică de a soluţiona aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor subiective.

Decizia civilă nr. 252/R/25.02.2010 a Curţii de Apel Galaţi

Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 5079/121/10.09.2009 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii P.M. ş.a. prin reprezentant S.Î.P. T. în contradictoriu cu pârâţii Ş.G. M. şi C.L.M., au solicitat obligarea acestora la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 începând cu 01.10.2008 şi, ca urmare a aplicării legii, încadrarea reclamanţilor în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008 şi a acordării diferenţelor de salarii datorate pentru perioada 1 octombrie 2008 la zi la care să se adauge indicele de inflaţie de la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/01.02.2008. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2008: „coeficienţii de multiplicare prevăzuţi pentru funcţiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate şi pentru funcţiile didactice auxiliare sunt majoraţi cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, faţă de nivelul din 31 decembrie 2007”; iar conform lit. c a aceluiaşi articol: „pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2,2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:

– 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:259,593 lei;

– 1 aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:275,168 lei, respectiv o creştere de 6%;

– 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:291,678 lei, respectiv o creştere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii”.

O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial – Partea I, nr. 730/28.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 şi care reprezintă valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare. Legea de aprobare a OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar, prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/20.10.2008, Curtea Constituţională a constatat că această lege este neconstituţională, reţinând în esenţă următoarele: „Aceste creşteri salariale suplimentare faţă de cele aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. 1 din Constituţie Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării” … „cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. 5 din Constituţie, Curtea constată că acesta constituie un aspect distinct faţă de ce al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite:primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. 5 din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate publică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.

Deşi creşterile salariale prevăzute de lege sunt aplicabile pe anul 2008 în cele trei etape, pârâţii au refuzat aplicarea legii cu data de 01.10.2008 aşa cum aceasta stipulează în conţinutul său.

Refuzul aplicării legii a creat prejudicii personalului didactic, rezultând o diferenţă salarială începând cu data de 01.10.2008.

Legal citaţi pârâţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au depus întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1843/19.11.2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii reclamanţii P.M. ş.a. prin reprezentant S.Î.P. T. în contradictoriu cu pârâţii C.L. M. şi Ş.G. M.

Au fost obligaţi pârâţii C.L.M. şi Ş.G. M. să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile băneşti calculate prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 prin care s-a aprobat O.G. nr. 15/2008 şi cele efectiv încasate, începând cu 01.10.2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

În motivare instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 167din Legea nr. 128/1997, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce priveşte cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învăţământ.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 au fost aprobate cu unele modificări dispoziţiile OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce urmau a fi acordate în anul 2008. Articolul 1 alin. 1 litera b din OG nr. 15/2008 prevede creşterea cu 10% a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi pentru funcţiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate şi pentru funcţiile didactice auxiliare, începând cu 1 ianuarie 2008, faţă de nivelul din 31 decembrie 2007 iar conform lit. c din acelaşi articol pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare va fi:

– 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 : 259,593 lei;

– 1 aprilie 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 : 275,168 lei, respectiv o creştere de 6%;

– 1 octombrie – 31 decembrie, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:291,678 lei, respectiv o creştere cu încă 6%.

Prin decizia numărul 1093/15.10.2008 Curtea Constituţională a constatat că Legea nr. 221/2008 este constituţională.

La apariţia Legii nr. 221/2008 pârâţii aveau obligaţia de a aplica coeficientul prevăzut în lege în ce le priveşte pe reclamanţi începând cu 01.10.2008 şi nimic nu poate justifica refuzul acordării acestor creşteri cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 136/2008 şi O.U.G. nr. 151/2008 prin care a fost amânată aplicarea acestor creşteri au fost declarate neconstituţionale.

S-a observat că prin neaplicarea Legii nr. 221/2008 reclamanţii au fost prejudiciaţi de o creştere salarială rezultată din aplicarea acestor coeficienţi de multiplicare, motiv pentru care sub acest aspect acţiunea formulată a fost apreciată întemeiată şi a fost admisă, iar pârâţii obligaţi să procedeze la încadrarea fiecărui reclamant în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008 şi la calculul şi plata diferenţei de salariu datorată pentru perioada 01.10.2008 la zi între coeficientul de multiplicare aplicat potrivit O.G. nr. 15/2008 şi coeficientul de multiplicare datorat conform Legii nr. 221/2008, aceste diferenţe reprezintă drepturi salariale cuvenite lunar fiecărui reclamant conform anexei aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar sarcina plăţii revine angajatorului, respectiv unităţii la care reclamanţii funcţionează ca şi personal didactic, care, prin directorul său, va propune şi corecţiile bugetare conform art. 8 din HG nr. 2192/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.L. M. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a apreciat greşit faptul că la dosarul cauzei nu a fost depusă întâmpinarea.

Dimpotrivă, prin întâmpinarea formulată a invocat actele normative pe care Guvernul le-a adoptat în cursul anului 2009, o serie de articole din Legea nr. 221/2008 fiind abrogate.

A invocat în acest sens prevederile O.U.G. nr. 31/01.04.2009 de modificare a art. 11 lit. a1 şi lit. b din Legea nr. 221/2008, astfel cum a fost modificată şi completată.

A mai invocat prevederile O.U.G. nr. 41/2009 prin care au fost modificate şi completate art. 11 alin. 1 lit. a1 şi abrogate art. 11 alin. 1 lit. b şi c şi Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b.

A concluzionat în sensul că prin O.U.G. nr. 41/2009 articolele de lege ce prevedeau creşterile salariale solicitate de reclamanţi au fost abrogate.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile şi în rejudecare respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

A depus la dosarul cauzei înscrisuri referitoare la comunicarea întâmpinării către prima instanţă.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs învederate de pârâtul C.L.M. antamează aspectele de fond ale cauzei iar criticile astfel formulate privesc modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către prima instanţă (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Contrar celor reţinute de prima instanţă, la fondul cauzei pârâtul C. L. M. a formulat întâmpinare prin care, pentru aceleaşi motive, a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind neîntemeiată.

Cu toate acestea, curtea reţine că prima instanţă a cercetat fondul cauzei, situaţie în care apărările formulate în mod identic prin motivele de recurs de către recurentul urmează a fi analizate pe baza caracterului devolutiv al căii de atac (art. 3041 Cod procedură civilă).

Se constată astfel că pretenţiile reclamanţilor în cauză au ca obiect obligarea pârâţilor la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferenţe dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.

Au invocat faptul neaplicării prevederilor Legii nr. 221/2008 prin O.U.G. nr. 136/2008 şi O.U.G. nr. 151/2008, acestea fiind declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională astfel încât în mod nejustificat şi nefondat nu au beneficiat de drepturile salariale garantate de această lege.

De menţionat faptul că Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ a fost adoptată de Parlamentul României şi publicată în Monitorul Oficial nr. 730/28.10.2008.

În ceea ce-i priveşte pe intimaţii-reclamanţi care îndeplinesc funcţii didactice au fost modificate dispoziţiile art. 1 lit. c din O.U.G. nr. 15/2008 în sensul majorării coeficienţilor de multiplicare pe perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 de 1,000 : 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare în referire la anexele nr. 1.2, 2 şi 3 astfel cum au fost modificate.

Modificările astfel aduse O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate în mod expres prin art. 4 din O.U.G. 136/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 739/31.10.2008, pentru perioada octombrie – decembrie 2008 fiind prevăzut un coeficient de multiplicare de 299,933 lei pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. c.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 151/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 759/11.11.2008 care a prevăzut pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 o valoare a coeficientului de multiplicare de 299,933 lei pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. c.

A fost introdus un nou articol nr. 11 alin. 1 la O.G. nr. 15/2008 prin care au fost prevăzute majorări ale coeficienţilor de multiplicare şi valorilor acestora pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2009 corespunzător funcţiilor didactice şi didactice auxiliare prevăzute în anexele la ordonanţa de urgenţă.

Ca atare, aplicarea aşa cum solicită reclamanţii a prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 pe perioada începând cu 1 octombrie 2008 nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite potrivit actelor normative enunţate.

Este adevărat că prin Decizia nr. 1221/12.11.2008 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 804/02.12.2008 au fost constatate ca fiind neconstituţionale prevederile O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului de învăţământ în anul 2008.

De asemenea, prin Decizia nr. 842/02.06.2009 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 464/06.07.2009 au fost constatate ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. I alin. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008.

În acelaşi sens sunt şi Deciziile nr. 984/30.06.2009 şi nr. 989/30.06.2009 ale Curţii Constituţionale, ultima dintre acestea fiind în referire şi la prevederile art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.

Însă, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Textul de lege enunţat reprezintă o transpunere în legea specială a normei fundamentale reglementată de dispoziţiile art. 147 alin. 4 din Constituţia României, potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivităţii, ca o garanţie a realizării drepturilor constituţionale, în strânsă legătură cu asigurarea securităţii raporturilor juridice potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.

O asemenea interpretare rezultă şi din coroborarea dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituţia României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare precum şi cele din regulamente constatate ca fiind neconstituţionale încetându-şi efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Făcând interpretarea şi aplicarea celor de mai sus, curtea reţine că O.U.G. nr. 136/2008 şi-a produs efectele vizând perioada reglementată 1 octombrie 2008 – 2 decembrie 2008 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221/12.11.2008 a Curţii Constituţionale), prevederile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 şi-au produs efectele vizând perioada 1 octombrie 2008 – 6 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 842/02.06.2009 a Curţii Constituţionale), iar prevederile art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 145/2009 vizând perioada 1 ianuarie 2009 – 31 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 989/30.06.2009 a Curţii Constituţionale).

De menţionat aplicabilitatea în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar în referire la creşterile salariale ce se vor acorda personalului din învăţământ a prevederilor art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259/07.07.2009 vizând perioada 1 aprilie – 30 aprilie 2009 şi ale O.U.G. nr. 41/2009 aprobată prin Legea nr. 300/06.10.2009 vizând perioada 1 mai – 31 decembrie 2009.

Ulterior, prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din Legea – Cadru nr. 330/2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 762/09.11.2009, a fost prevăzută abrogarea la data intrării în vigoare a legii, a prevederilor O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că doar Parlamentul şi Guvernul, prin delegare legislativă, au competenţa de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanţelor judecătoreşti fiind de a realiza justiţia, adică de a soluţiona aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor subiective.

Pe baza tuturor considerentelor reţinute mai sus şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de pârâtul C. L. M.

A fost modificată în tot sentinţa civilă nr. 1843/19.11.2009 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

A fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii P. M. ş.a. prin reprezentant legal S.Î.P. T.

Tags: Plata drepturilor salariale

Plata drepturilor salariale potrivit Legii nr. 304/2008, privind aprobarea OG nr. 17/2008 pentru modificarea OUG nr. 115/2004, privind salarizarea personalului din sistemul sanitar

Prin Legea nr. 304/03 decembrie 2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 s-a stabilit că personalului de specialitate medico–sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină judeţene şi al municipiului Bucureşti, urmează a i se aplica salarizarea potrivit grilei din anexa I, iar nu anexa nr. II, cum era salarizat anterior.

Această dispoziţie nu este condiţionată de lege de încadrarea în bugetul existent. În mod corect, bugetul se întocmeşte potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. În situaţia în care legea prevede o majorare salarială, bugetul urmează a fi rectificat în sensul majorării sumelor necesare pentru cheltuielile de personal.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1918/91/2009, Sindicatul „S.” Vrancea, în numele membrilor săi de sindicat l-a chemat în judecată pe pârâtul C.T.S. Vrancea, solicitând ca acesta să fie obligat la plata salariilor, pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 01 iunie 2009, la nivelul maxim al grilei de salarii prevăzută în anexa 1 la OUG nr.115/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.304/2008.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că pentru personalul medico-sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină grila de salarii era prevăzută în anexa 2 la OUG nr.115/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 17/2008.

Ulterior, prin Legea nr. 304/2008 prin care a fost aprobată OG nr. 17/2008 personalul medico-sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzii a fost trecut la grila de salarizare prev. de anexa 1. Întrucât pârâta a continuat să calculeze salariile conform anexei 2 din OUG nr. 115/2004 a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 01 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea acţiunii sale, înscrisuri.

Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi formula apărări şi nici nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin Sentinţa Civilă nr. 544/29.09.2009 Tribunalul Vrancea a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâta să plătească drepturile salariale cuvenite reclamanţilor cu începere de la 01.01.2009 şi până la 01.06.2009 conform grilei de salarizare prevăzută în anexa I din Legea nr. 304/2008.

A obligat-o pârâta şi la plata a 2000 de lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.

În motivare instanţa reţine următoarele:

Personalul medico-sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzii sanguină a fost salarizat potrivit grilei de salarii prevăzută în anexa 2 la OUG nr. 115/2004 astfel cum a fost modificată şi completată la OG nr. 17/2008.

Prin Legea nr. 304/03 decembrie 2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 a fost modificată anexa I în sensul introducerii personalului de specialitate medico–sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină judeţene şi al municipiului Bucureşti, aceştia urmând a fi salarizaţi potrivit grilei din anexa I.

Cum pârâtul a continuat să stabilească salariile tot în baza anexei 2 din OUG nr. 115/2004, deşi Legea nr. 304/2008 a intrat în vigoare în luna decembrie 2008, instanţa constată că acţiunea reclamantului este întemeiată, iar în baza art. 269 pct. 1 Codul muncii l-a obligat pe pârât să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale cuvenite pentru perioada de 01 ianuarie 2009 – 01 iunie 2009 calculate potrivit anexei I din Legea nr. 304/2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 prin care a fost modificată OUG nr. 115/2004.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul C.T.S. Vrancea solicitând casarea hotărârii recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.

În motivare a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a ţinut seama că în sectorul bugetar salariile de bază se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile alocate de la bugetele speciale pentru cheltuielile cu salariile.

Arată că ordonatorul principal de credite – M.S. şi ordonatorul secundar – I.N.H.T. Bucureşti nu au alocat instituţiei fonduri suficiente pentru a putea aplica Legea nr. 304/2008, în sensul majorării salariilor individuale, din cauza neîncadrării în creditele bugetare acordate pentru cheltuielile de personal.

Intimaţii, prin sindicat, au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Vrancea este legală şi temeinică.

La termenul din 04.12.2009 s-a depus o cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentului din partea I.N.H.T. Bucureşti, care solicită admiterea recursului şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.

În motivare se arată că nu au existat fonduri în buget pentru a fi posibilă majorarea salariilor reclamanţilor.

Reclamanţii nu contestă faptul că nu au fost prevăzute fonduri, motiv pentru care curtea a considerat că este inutilă dovedirea cu acte a acestei situaţii de fapt.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurent, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C.pr.civ., curtea apreciază că acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:

În mod corect a reţinut instanţa de fond că prin Legea nr. 304/03 decembrie 2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 s-a stabilit că personalului de specialitate medico–sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină judeţene şi al municipiului Bucureşti, urmează a i se aplica salarizarea potrivit grilei din anexa I, iar nu anexa nr. II, cum era salarizat anterior.

Această dispoziţie nu este condiţionată de lege de încadrarea în bugetul existent, aşa cum afirmă recurentul. În mod corect bugetul se întocmeşte potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. În situaţia în care legea prevede o majorare salarială, bugetul urmează a fi rectificat în sensul majorării sumelor necesare pentru cheltuielile de personal.

Instituţia nu poate să ignore legea cu motivarea că nu are prevăzuţi suficienţi bani în buget, cu atât mai mult cu cât în speţă este de vorba de majorarea salariilor de bază, iar nu de acordarea unor drepturi suplimentare, care ar putea fi condiţionate de existenţa unor fonduri în buget.

În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa a respins recursul ca nefondat.

Faţă de această soluţie, a fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de I.N.H.T. Bucureşti.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenţii, recurentul a fost obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de intimaţi.

Tags: Plata drepturilor salariale

PLATA DREPTURILOR SALARIALE PENTRU MUNCA PRESTATĂ ÎN STRĂINĂTATE ŞI PLATA DIURNEI REŢINUTĂ DE UNITATE FĂRĂ TEMEI

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr.1017/2.08.2004 pe rolul Tribunalului Galaţi contestatorul M G a solicitat anularea deciziei nr.37/29.06.2004 , plata diferenţelor de salariu de la data încadrării şi restituirea penalităţilor reţinute fără temei, plata salariului pe luna iunie şi a diurnei reţinute, plata pentru munca prestată în perioadele de detaşare la nivelul muncii prestate, constatarea încetării contractului individual de muncă în temeiul art.79 pct.8 din C.muncii.

Prin sentinţa civilă nr.1087/1.07.2005 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea formulată de contestatorul M G în contradictoriu cu intimata S A SRL Sibiu.

A anulat decizia nr.37/29.06.2004 şi a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 4.081.665 lei reprezentând diferenţe de salariu de la data încadrării, neplătite şi penalităţi reţinute fără temei.

A obligat pe intimată să plătească contestatorului salariile datorate astfel:

-pentru perioada lucrată la Agenţia U 1600 Euro pe lună potrivit pontajelor.

-pentru perioada lucrată la Agenţia T 1600 Euro lunar potrivit pontajelor şi diurna de 883 Euro.

A constatat încetarea raporturilor de muncă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de angajator potrivit art.98 pct.8 din C.muncii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că , contestatorul a fost salariatul agenţiei de turism A I, iar prin decizia nr.37/29.06.2004 a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 10% pe perioada iunie-august 2004 pe motiv că ar fi încălcat atribuţiile de serviciu în sensul că acesta a instalat o serie de programe respectiv Winap, program de muzică , DVX player , program Gain Wep care au determinat nefuncţionalitatea programului de rezervări.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că contestatorul nu se face vinovat de abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa , deoarece intimata nu a făcut dovada că a predat calculatorul la care avea acces contestatorul în baza unui proces verbal în care să se consemneze programele instalate şi este cunoscut faptul că prin accesarea unui e-mail calculatorul se poate virusa dacă nu are un program antivirus.

Din analiza statelor de plată s-a reţinut că drepturile salariale ale contestatorului sunt variabile deşi între părţi s-a semnat un contract de muncă în care s-a negociat un salariu de 3.051.000 lei.

Chiar dacă prin actul adiţional la contractul de muncă părţile au convenit că în situaţia nerealizării indicatorilor cantitativi şi calitativi , drepturile salariale să fie diminuate proporţional cu nerealizările acestora, intimata avea obligaţia să respecte dispoziţiile imperative ale art.164 din C.muncii.

A mai reţinut instanţa de fond că deşi contestatorul a fost detaşat la două agenţii de pe teritoriul Italiei nu devin aplicabile disp.art.45 din Legea 53/2003 deoarece detaşarea presupune existenţa celui de-al doilea angajator.

Având în vedere prevederile art.2 lit.b C.muncii instanţa a reţinut că , contestatorul este îndreptăţit la plata salariilor practicate pe teritoriul statutului italian respectiv 1600 Euro /lună potrivit pontajelor pentru perioada lucrată la Agenţia U şi Agenţia T.

Cât priveşte diurna s-a reţinut că pentru cele 161 zile lucrate în Italia , contestatorul a primit suma de 123 Euro în loc de 2114,30 Euro raportându-se la diurna de 400 Euro lună adusă la cunoştinţa agenţilor de turism în şedinţa din 30.08.2003.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorul M G şi intimata SC A SRL Sibiu, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr.125/14.02.2006 Curtea de Apel Galaţi a admis recursurile declarate de părţi, a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de daune echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 883 Euro.

A înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 3200 Euro către reclamant.

Instanţa de recurs a reţinut că în perioada derulării contractului individual de muncă nr.379758/18.02.2003, conducerea SC A SA a dispus trimiterea salariatului M G în Italia să lucreze la o agenţie de turism din Roma, agenţie ce face parte din H-ul A fiind emisă decizia nr.38712/23.08.2003 în care la art.1 conducerea societăţii dispunea detaşarea contestatorului în Italia în perioada 1.09.1.11.2003.

În baza contractului individual de muncă contestatorul trimis în delegare beneficiază atât de salariu conform încadrării precum şi de transport, cazare şi diurnă care este negociabilă conform punct V lit.c din contract.

Pentru concretizarea acestei prevederi societatea nu a încheiat cu contestatorul nici un act adiţional la contractul încheiat în care să se stabilească cuantumul diurnei de care acesta să beneficieze pe perioada delegării la agenţiile de turism din Italia.

Dar, la data de 30.08.2003 , unitatea a convocat agenţia de turism cărora li s-a comunicat că, angajaţii detaşaţi în străinătate beneficiază de o diurnă de 350-400 Euro /lună în Italia, la convocare participând şi contestatorul.

Instanţa de recurs a considerat că în cauza dedusă judecăţii nu devine aplicabile prev.HG nr.518/1995 modificată prin HG nr.nr.436/30.04.2002 aceasta reglementează diurnele privind personalul instituţiilor publice trimise în străinătate.

Hotărârea de Guvern nr.518/1995 nu impune în mod imperativ aplicarea unei diurne de 35 Euro /zi ci acordă agenţilor economici privaţi posibilitatea raportării la această diurnă în momentul stabilirii acesteia pe fiecare societate privată în funcţie de obiectul de activitate al fiecăreia.

Instanţa a mai reţinut că în cauză nu devin aplicabile disp.art.2 lit.b din C.muncii şi prevederile Legii 105/1992 deoarece contestatorul nu a făcut dovada că a încheiat un contract de muncă valabil cu SC A Italia beneficiind de un salariu de 800 Euro.

Contractul individual de muncă încheiat cu SC A Italia la data de 19.01.2004 este un precontract încheiat în vederea obţinerii dreptului de muncă în Italia a cărui valabilitate depinde în mod exclusiv de obţinerea permisului de şedere de la o instituţie abilitată în Italia , permis pe care recurentul nu l-a obţinut nici la data încetării raporturilor de muncă cu SC A SRL Sibiu.

S-a mai reţinut că plata oricăror sume de bani se face în moneda naţională prin raportarea valutei la valoarea leului stabilită prin cotaţia BNR din ziua plăţii efective.

Tags: Plata drepturilor salariale

Plata drepturilor salariale reprezentând tranşele suplimentare care se acordă la 30 ani, respectiv 35 ani de activitate în învăţământ.

Plata drepturilor salariale reprezentând transele suplimentare care se acorda la 30 ani, respectiv 35 ani de activitate în învatamânt.

Conform dispozitiilor art. 50 (1)( 2)din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învatamântul preuniversitar beneficiaza de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, respectiv 35 si la peste 40 ani de activitate în învatamânt. Pentru fiecare din transele suplimentare de vechime se acorda o crestere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei de vechime.

Sectia civila. SENTINTA CIVILA NR. 584/03.10.2008 (dosar nr. 1149/103/2008)

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1149/103 din 20.05.2008, reclamanta A.E, cu domiciliul în Piatra Neamt, a chemat in judecata Scoala de Arte si Meserii Bodesti, jud. Neamt, Consiliul Local al comunei Bodesti, jud. Neamt si Inspectoratul Scolar Judetean, str. Locotenent Draghescu nr. 4A jud. Neamt, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta acestia sa fie obligati la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea transelor suplimentare care se acorda la 30 de ani si respectiv la 35 de ani de activitate în învatamânt conf. art.50 al.(l) si (2) din Legea 128/1997, pe ultimii 3 ani actualizate în functie de rata inflatiei, precum si pe viitor si includerea acestor sume atât în bugetul unitatii scolare a carei salariata este, cât si în cel al Consiliului local. Reclamanta mai solicita sa se faca mentiunile corespunzatoare în carnetul de munca, în sensul înscrierii acestor transe suplimentare, corespunzatoare perioadei acordate.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 50 al. l si 2 din legea 128/1997, personalul didactic preuniversitar beneficiaza de transele de salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învatamânt si pentru fiecare din transele suplimentare de vechime se acorda o crestere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei de vechime. Întrucât pârâtii nu au respectat aceste prevederi si nu i- au achitat drepturile salariale stabilite de aceste dispozitii legale, solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si obligarea pârâtilor la plata acestor drepturi.

În drept, reclamanta si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 112 Cod procedura civila, art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.

În dovedirea celor sustinute prin actiune, reclamanta a depus la dosar copii dupa actul de identitate, carnetul de munca, precum si adeverinta prin care se confirma vechimea sa în munca.

Pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Neamt, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive:

Pe cale de exceptie a invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive motivat de faptul ca între acesta si personalul salariat din învatamânt nu exista raporturi de munca. Calitatea de angajator o detine doar directorul unitatii de învatamânt cu personalitate juridica, asa cum este prevazut la art. 11 alin. 5 din Legea 128/1997 precum si in Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor din învatamântul preuniversitar. Se mai arata ca ISJ Neamt nu este ordonator de credite pentru fondurile alocate cheltuielilor de personal din învatamânt din cadrul finantarii de baza, ci la nivel judetean, Consiliul Judetean are calitatea de ordonator de credite pentru fondurile aferente învatamântului. Pe fond, precizeaza ca ISJ Neamt nu are competente legale în a urmari cum se calculeaza si se platesc în sistem salariile, dar potrivit art. 50 alin. 1 si 2 din Legea 128/1997, reclamanta a primit coeficientul de 1/25, fiind inclus in salariul de baza.

In concluzie, a solicitat respingerea actiunii formulate. In drept, a invocat dispozitiile art. 115 – 118 cod procedura civila.

Pârâtii Scoala de Arte si Meserii Bodesti si Consiliul Local al comunei Bodesti nu au depus întâmpinare.

La termenul din data de 27 iunie 2008, instanta a pus în vedere pârâtei ISJ Neamt si Scoala de Arte si Meserii Bodesti, sa faca dovada platii drepturilor salariale pretinse de catre reclamanta prin actiune, precum si sa prezinte, în functie de componenta salariului, modul de calcul al acestor drepturi. Ca urmare a acestei solicitari, pârâta Scoala de Arte si Meserii Bodesti a depus la dosarul cauzei state de plata pe lunile februarie si aprilie 2008 , iar ISJ Neamt a detaliat modul de calcul al salariilor cadrelor didactice, facând mentiunea ca, din aceste înscrisuri ar reiesi modul de calcul al salariilor reclamantei cu acordarea transelor solicitate.

Tribunalul,analizând actele si lucrarile dosarului constata ca, trebuie sa se pronunte în cauza cu prioritate asupra exceptiilor invocate de pârâti,astfel cum obliga dispozitiile art.137 Cod Procedura Civila .

Fata de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ISJ Neamt, instanta a constatat ca este nefondata, motivat de faptul ca, potrivit prevederilor art. 17 alin. 7 si ale art. 166 din Legea învatamântului nr.84/1995, învatamântul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele scolare, Ministerului Educatiei si Cercetarii, inspectoratele scolare fiind organe descentralizate de specialitate, cu atributii de administrare a procesului educational, respectiv cu atributii în repartizarea cadrelor didactice, încheierea si modificarea contractelor de munca ale acestora, inclusiv în salarizarea lor, modificarea salariilor cadrelor didactice neputându-se realiza decât cu aprobarea inspectoratelor scolare. Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului ca organ de specialitate are raspunderea de a elabora si de a aplica politica educationala, are drept de initiativa si de executie în domeniul politicii financiare si a resurselor umane din sfera educatiei si colaboreaza cu alte ministere în dezvoltarea învatamântului.

În realizarea acestor atributii sunt organizate si functioneaza Inspectoratele scolare ca organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educatiei Cercetarii si Tineretului ce raspund inclusiv de modul de organizare si de functionare a retelei de învatamânt preuniversitar, asigurând aplicarea legislatiei în coordonarea si desfasurarea procesului de învatamânt si coordonând încadrarea unitatilor de învatamânt cu personalul didactic necesar, in conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.

Inspectoratele scolare judetene prin compartimentele de contabilitate si informatizare, centralizeaza situatiile privind executia bugetara pe institutii de învatamânt si transmit Consiliului National al Finantarii învatamântului Preuniversitar de Stat situatia trimestriala/anuala privind executia bugetara din institutiile de învatamânt preuniversitar de stat.

Astfel de atributii în domeniul resurselor umane si salarizarii personalului în baza executiei bugetare unitatilor învatamântului preuniversitar de stat au fost prevazute în sarcina inspectoratelor scolare prin Normele metodologice din 30.11.2004 privind finantarea si administrarea unitatilor de învatamânt preuniversitar de stat.

Ca atare rezulta ca obligatiile din speta în cauza revin pârâtului ISJ Neamt si pe cale de consecinta, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive va fi respinsa ca nefondata.

Pe fondul cauzei, tribunalul, analizând actele depuse la dosarul cauzei, sustinerile partilor precum si textele legale în materie, a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Conform dispozitiilor art.50 alin. 1 si 2 din Legea 128/1997, personalul didactic din învatamântul preuniversitar beneficiaza de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învatamânt. Pentru fiecare din transele suplimentare de vechime se acorda o crestere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei anterioare de vechime.

Reclamanta a îndeplinit conditia legala pentru acordarea transelor suplimentare ce se acorda la împlinirea a 30 de ani si respectiv 35 de ani de activitate însa nu au primit aceste transe, pârâtii nefacând nici o dovada în acest sens.

Astfel din fisele de salarii depuse de Scoala de Arte si Meserii Bodesti (filele 66-67) nu rezulta ca în modalitatea de calcul a drepturilor salariale, au fost avute în vedere si transele suplimentare prevazute de actul normativ mai sus aratat.

În acest sens trebuie subliniat ca desi s-a solicitat în mod expres celor doua pârâte (I.S.J. Neamt si Scoala de Arte si Meserii Bodesti) sa expliciteze pe larg si în concret cum s-au acordat aceste cresteri ale coeficientului de ierarhizare corespunzator transelor suplimentare de vechime, pârâtele s-au limitat la depunerea unor state de plata din al caror cuprins nu rezulta ca s-ar fi aplicat respectivele cresteri salariale, aratând totodata ca respectivele cresteri salariale sunt incluse direct în salariul de baza.

În masura în care s-a sustinut acordarea acestei majorari a coeficientului de ierarhizare, pârâtele ar fi trebuit sa depuna eventual spre comparatie fisele de calcul al salariului pentru un cadru didactic cu 29 ani vechime în învatamânt si pentru un cadru didactic (cu aceeasi functie, încadrare si grad didactic) dar cu peste 30 de ani, respectiv peste 35 ani vechime în învatamânt, functie de care sa se poata verifica în mod efectiv daca acesteia din urma i s-a aplicat în realitate pretinsa majorare a coeficientului de ierarhizare reflectat printr-un venit salarial mai mare, la conditii de functie si grad didactic identice.

Sustinerea conform careia cresterea salariala corespunzatoare celor trei transe suplimentare de vechime în munca ar fi inclusa de legiuitor direct în salariul de baza este total nefondata si nu poate fi primita întrucât coeficientii de ierarhizare prevazuti în Anexa 2 sunt coeficienti de baza functie de care se determina salariul si asupra acestora se aplica majorarea prevazuta de art. 50 alin.1 si 2 din Legea 128/1997 republicata, majorare ce are în vedere „transele suplimentare de vechime”, chiar notiune de suplimentar folosita de legiuitor conducând la ideea unui drept ce vine sa se adauge în plus la dreptul de baza.

În plus, desi pârâtele au sustinut ca s-au platit drepturile salariale majorate pretinse de reclamanta pentru perioada 20.05.2005 la zi, acestea nu au depus statele de plata decât pentru lunile februarie si aprilie 2008 (filele 66 – 67 dosar), facând totodata precizari doar asupra pretinsul mod corect de calcul al salariului pentru anul 2008 (conform relatiilor comunicate prin adresa nr. 9848/22.09.2008 – filele 61-63 dosar) fara a face vreo referire la drepturile salariale cuvenite anterior acestei perioade, respectiv pentru intervalul mai 2005 – dec. 2007.

Modul mai mult sumar în care pârâtele au înteles sa faca dovada acordarii acestei pretinse majorari salariale cuvenite reclamantei, prin depunerea statelor de plata mai sus mentionate (din care nu rezulta o asemenea împrejurare), îndreptateste tribunalul sa concluzioneze în sensul nedovedirii situatiei pretinse de cele doua pârâte carora le revenea, de altfel si sarcina probei, în conformitate cu dispozitiile art. 287 Codul muncii (sarcina probei vizeaza în acest caz în mod direct angajatorul Scoala de Arte si Meserii Bodesti, care nu si-a formulat aparari în cauza).

De mentionat ca drepturile salariale pretinse de reclamanta prin prezenta actiune nu se confunda si nu au nicio legatura cu indexarile succesive acordate prin diferite acte normative personalului din sectorul bugetar.

Un alt argument care vine sa sustina neaplicarea majorarii coeficientului de ierarhizare cuvenita reclamantei si deci neacordarea drepturilor salariale aferente acestei majorari este reprezentat de faptul ca nici pâna în prezent nu au fost elaborate normele metodologice care sa precizeze modul de aplicare concreta a dispozitiilor legale în cauza, acesta fiind în realitate si motivul pentru care nici pârâtul Inspectoratul Scolar Neamt si nici pârâta Scoala de Arte si Meserii Bodesti, nu au fost în masura sa prezinte în concret modalitatea în care ar fi aplicat cresterea salariala în discutie.

Pe de alta parte, neelaborarea unor norme metodologice nu poate constitui un eventual argument în favoarea pârâtilor, întrucât legea prevede în mod clar si neconditionat acordarea transelor suplimentare de vechime, iar legea trebuie respectata întocmai, fara a se astepta elaborare unor eventuale instructiuni.

În consecinta, apreciind ca reclamanta este pe deplin îndreptatita la acordare acestor majorari corespunzator transelor suplimentare de vechime prevazute de art. 50 alin 1 si 2 din Legea 128/1997 si ca pârâtele nu au facut dovada acordarii respectivei majorari, tribunalul a admis actiunea, astfel cum a fost formulata, iar pârâtii au fost obligati la plata drepturilor banesti cuvenite cu titlul mai sus aratat, în cuantum actualizat cu indicele de inflatie la momentul platii efective

Aceste drepturi au fost calculate începând cu data de 20.05.2005, în raport cu dispozitiile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.

Totodata pârâtii au fost obligati sa plateasca drepturile salariale reprezentând transele suplimentare si pe viitor si sa efectueze mentiunile corespunzatoare în carnetul de munca al reclamantei, conform prevederilor art. 6 din Decretul 92/1976.

Tags: Plata drepturilor salariale