Top

Admisibilitatea recursului împotriva hotărârii prin care instanţa dispune, în temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, restituirea dosarului la organul care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Prin sentinţa penală nr. 159/17.03.2005, Tribunalul Galaţi a dispus, conform dispoziţiilor art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru refacerea urmăririi penale şi a rechizitoriului, privind pe inculpaţii P.F. şi P.D.D.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că împotriva inculpaţilor nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru unele dintre actele materiale ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1,2,3,4 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care au fost trimişi în judecată. De asemenea, s-a reţinut că unele dintre actele materiale sunt prezentate confuz şi că nu au fost efectuate activităţi de urmărire penală esenţiale pentru stabilirea laturii obiective şi subiective a infracţiunii.

Împotriva sentinţei penale nr. 159/17.03.2005 a Tribunalului Galaţi a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând ca nelegală soluţia de restituire a dosarului în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare.

Inculpaţii P.F. şi P.D.D. au invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de Parchet, susţinând că hotărârea prin care se dispune, în temeiul art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, restituirea dosarului la organul de urmărire penală, nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs, prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 3851 alin. 1 Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 50/R/25.01.2006, Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia de inadmisibilitate a recursului pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. 1 şi 2 Potrivit dispoziţiilor art.300 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare. În cazul în care constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

În speţă, se reţine că există o contradicţie vădită între dispozitivul sentinţei – din care rezultă că instanţa a dispus restituirea cauzei la parchet, în temeiul art.300 alin.2 Cod procedură penală, pentru neregularitatea actului de sesizare – şi considerentele sentinţei, din care rezultă că, pe lângă neregularitatea actului de sesizare, instanţa a avut în vedere şi caracterul incomplet al urmăririi penale, atât în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, cât şi latura civilă.

Or, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale este o instituţie distinctă, reglementată de dispoziţiile art.333 Cod procedură penală, care prevăd, în aliniatul 3, cu referire la art.332 alin.3 Cod procedură penală, posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii de desesizare, de către procuror şi de către orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Indicarea incompletă de către instanţă a textelor de lege în baza cărora a dispus restituirea cauzei la procuror- respectiv omisiunea de a face referire la dispoziţiile art.333 Cod procedură penală – nu este de natură să împiedice exercitarea împotriva hotărârii pronunţate a căii de atac prevăzute de lege.

Pe de altă parte, dată fiind similititudinea dintre cele două texte care reglementează restituirea cauzei la procuror – respectiv dispoziţiile art.300 alin.2 Cod procedură penală şi cele ale art.333 Cod procedură penală – este cert că neprevederea de către legiuitor a unei căi de atac împotriva hotărârii de restiutuire a cauzei la procuror pentru neregularitatea actului de sesizare constituie o lacună a legii, care trebuie complinită, recurgând, prin analogie, la dispoziţiile art.333 alin.3 cu referire la art.332 alin.3 Cod procedură penală.

Etichete: