Procedura insolvenţei nu poate fi închisă, anterior soluţionării cererii în antrenare răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere printr-o hotărâre irevocabilă.

Prin sentinţa civilă nr. 125/S/26.04.2006, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 265/R/2006, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Guzu Lucica, în temeiul art.130 din Legea nr.64/1995, republicată.

S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC Colmac SA Brăila şi radierea debitoarei din registrul comerţului.

În temeiul disp.art.135 din Legea nr.64/1995, republicată, s-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori şi asociaţi.

În temeiul art.134 din Legea nr.64/1995, republicată, s-a dispus notificarea hotărârii lichidatorului, debitoarei, creditorilor, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice Brăila şi ORC Brăila, pentru efectuarea menţiunii de închidere a procedurii şi de radiere.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că debitoarea nu a fost identificată de către lichidatorul judiciar şi nici fostul administrator al acesteia nu a fost găsit, în pofida tuturor diligenţelor depuse de către lichidatorul judiciar.

Constatând că în cauză sunt incidente disp.art.130 din Legea nr.64/1995, republicată, judecătorul sindic a aprobat raportul final faţă de care nici un creditor nu a formulat obiecţiuni şi a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei SC Colmac SA Brăila.

Î m p o t r i v a acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr.2853/2005 la Curtea de Apel Galaţi.

Sentinţa a fost criticată sub aspectul nelegalităţii pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând în mod greşit disp. art. 130 din Legea nr.64/1995, republicată.

Recurenta consideră că înainte de a se fi dispus închiderea procedurii, erau necesare demersuri materializate în solicitarea de fonduri de la creditori şi registrul comerţului şi numai în situaţia în care astfel de sume nu s-ar fi putut obţine, se putea trece la aplicarea disp.art.130 din actul normativ menţionat anterior.

Recurenta a precizat că la data de 29.03.2006 AVAS a formulat cerere de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei Zotalis Ilie, care nu a fost soluţionată de către judecătorul sindic.

În acest context, s-a motivat că măsura închiderii procedurii falimentului nu este legală, deoarece, această procedură poate fi închisă numai după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului şi după executarea silită a administratorilor societăţii debitoare, aşa cum prevăd art.139-140 din Legea nr.64/1995, republicată.

Recurenta creditoare consideră că până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, procedura falimentului SC Colmac SA, nu se poate închide, situaţie în care soluţia pronunţată de judecătorul sindic este nelegală.

Curtea de Apel a admis recursul declarat de creditoarea AVAS, a casat sentinţa recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

La data pronunţării sentinţei recurate, prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului, 26.04.2006, pe rolul Tribunalului Brăila se afla în curs de soluţionare dosarul nr.544/2006, având ca obiect cererea de antrenare a răspunderii administratorului societăţii debitoare, întemeiată pe disp. art.137 din Legea nr.64/1995, republicată, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de dezbateri dosar fond dar şi din referatul întocmit de judecătorul sindic la cererea instanţei de recurs.

Or, este obligatoriu şi inevitabil ca stabilirea răspunderii, conform art.137 din Legea nr.64/1995 (actual art.138 din Legea nr.85/2006) să fie efectuată înainte de închiderea procedurii.

Această împrejurare rezultă cu prisosinţă din destinaţia sumelor rezultate prin executarea silită a patrimoniului membrilor organelor de conducere ai debitoarei. Astfel, sumele realizate prin măsurile de executare silită vor aparţine averii debitoarei şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului (art. 138 din Legea nr. 64/1995 republicată, text de lege preluat în art. 140 din Legea nr. 85/2006).

Pe de altă parte, prin închiderea procedurii falimentului, judecătorul sindic se dezînvesteşte. Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 64/1995 republicată, prin închiderea procedurii, judecătorul sindic este descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, asociaţi (actual art. 136 din Legea nr. 85/2006).

Aşa fiind, este inadmisibil ca judecătorul sindic din prezenta cauză, după ce s-a dezînvestit, prin închiderea procedurii, să continue a judeca cererea de antrenare răspundere, aflată pe rolul Tribunalului Brăila. Or, prin sentinţa recurată, judecătorul sindic a ajuns în această situaţie contrară spiritului legii insolvenţei.

Cât priveşte cea de-a doua critică adusă sentinţei recurate, în sensul că nu s-ar putea dispune închiderea procedurii falimentului anterior distribuirii sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor prev. de art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată (actual art. 138 din Legea nr. 85/2006), constată că este nefondată.

Dispoziţiile art. 140 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 249/2005, permit în mod expres continuarea executării silite individuale după închiderea procedurii, iar acest text de lege a fost preluat ca atare de dispoziţia art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Oricât de criticată a fost această dispoziţie legală de doctrină, legea trebuie interpretată în sensul aplicării şi nu al neaplicării sale.

Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., a admis recursul şi a casat sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Tags: Procedura insolvenţei nu poate fi închisă