Top

Închiderea procedurii falimentului, prin efectele pe care le produce, se răsfrânge şi asupra acţiunii în atragerea răspundere patrimonială şi constituie un motiv de inadmisibilitate a acestei acţiuni, promovată ulterior pronunţării hotărârii

Prin sentinţa nr.324/2.11.2004, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.4955/2005 al Tribunalului Brăila s-a admis acţiunea formulată de creditoarea A.V.A.S Bucureşti împotriva pârâţilor C.Gh.N. şi C.N., foşti administratori ai S.C B.I.S. SRL Brăila, aflată în procedura falimentului şi, pe cale de consecinţă s-a dispus obligarea pârâţilor să suporte din averea personală suma de 30.000 RON, parte din pasivul neacoperit al debitoarei S.C B.I.S. SRL Brăila.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut, în esenţă, că obligaţiile reprezentând contribuţii pentru asigurările sociale şi de sănătate nu au fost plătite şi acestea au constituit sursele financiare pentru continuarea activităţii societăţii comerciale, fapta foştilor administratori încadrându-se în dispoziţiile art.138 lit.f din Legea nr.85/2004.

Pentru aceste considerente s-a dispus ca pârâţii să suporte, în solidar, din pasivul neacoperit de 91.444 lei RON al SC B.I.S. SRL Brăila, suma de 30.000 lei RON.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs pârâţii C.Gh.N. şi C.(M.) N., înregistrat sub nr.171/44/2007 la Curtea de Apel Galaţi.

Au criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând următoarele:

Lichidatorul judiciar desemnat în procedura falimentului SC B.I.S. SRL Brăila, prin rapoartele întocmite nu a făcut nici o menţiune referitoare la responsabilitatea pârâţilor pentru insolvenţa societăţii debitoare.

Nici în raportul final nu se face vreo menţiune cu privire la responsabilitatea pârâţilor pentru insolvabilitatea SC B.I.S. SRL Brăila.

Cererea recurentei-creditoare este tardiv formulată deoarece s-a promovat la data de 11.12.2005, după pronunţarea sentinţei civile nr.266/S/17.11.2005 prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei SC B.I.S. SRL Brăila.

În acest context, au arătat că potrivit Legii nr.64/1995, în vigoare la data formulării acţiunii, prevăd că angajarea răspunderii organelor de conducere se poate face în cadrul procedurii şi nu după închiderea acesteia, invocând în acest sens disp.art.137 din aceeaşi lege.

S-a mai criticat hotărârea pronunţată de judecătorul-sindic pentru încălcarea principiului disponibilităţii părţii asupra drepturilor sale procesuale, în sensul că, deşi creditoarea A.V.A.S a solicitat atragerea răspunderii pentru suma de 3.718,01 USD, instanţa a dispus obligarea pârâţilor la plata sumei de 30.000 lei.

Ultimul motiv de recurs se referă la netemeinicia hotărârii sub aspectul lipsei dovezilor, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.

Sub acest aspect s-a arătat că nu există nici o probă din care să rezulte, în concret, că recurenţii, în calitate de administratori au avut salariaţi la societate, şi că au reţinut sume de bani drept obligaţii către stat şi nu le-au virat către bugetul de stat, pentru motivul că în societate nu au intrat venituri din activitatea comercială.

În drept, a invocat disp.art.304 pct.6 şi 9 C.pr.civ. şi art.137 din Legea nr.64/1995.

Recursul declarat de recurenţii pârâţi C.N. şi C.N. a fost admis cu consecinţa modificării sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii formulate de creditoarea AVAS pentru angajarea răspunderii patrimoniale a foştilor administratori ai societăţii debitoare, ca fiind inadmisibilă.

Pentru a decide astfel, Curtea a motivat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.266/S/17.11.2005, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.6434/2003, privind falimentul debitoarei S.C B.I.S. SRL s-a dispus închiderea procedurii falimentului declanşat împotriva acestei debitoare.

S-a constatat dizolvată societatea şi s-a dispus radierea acesteia din evidenţa Oficiului Registrului Comereţului Brăila, precum şi descărcarea de sarcini a persoanelor care au participat la realizarea procedurii.

Sentinţa mai sus menţionată a devenit irevocabilă, prin nerecurare la data de 20.01.2005.

Intimata-creditoare A.V.A.S a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâţilor C.Gh.N. şi C.(M.)N. la data de 07.12.2005, după pronunţarea sentinţei civile nr.266/S/17.11.2005 prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C B.I.S. SRL.

Închiderea procedurii falimentului, prin efectele pe care le produce, se răsfrânge şi asupra acţiunii în atragere răspundere patrimonială şi constituie un motiv de inadmisibilitate a acestei acţiuni.

Astfel, este obligatoriu şi inevitabil ca stabilirea răspunderii, conform art.137 din Legea nr.64/1997 (actual art.138 din Legea nr.85/2006) să fie efectuată înainte de închiderea procedurii.

Această împrejurare rezultă cu prisosinţă din destinaţia sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului membrilor organelor de conducere ai debitoarei. Sumele realizate prin măsurile de executare silită vor aparţine averii debitoarei şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitoarei, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului (art.138 din Legea nr.64/1995 republicată, text de lege preluat în art.140 din Legea nr.85/2006).

Mai mult decât atât, prin închiderea procedurii falimentului, judecătorul-sindic se dezinvesteşte.

Potrivit art.135 din Legea nr.64/1995 republicată, prin închiderea procedurii, judecătorul sindic este descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, asociaţi (actual art.136 din Legea nr.85/2006).

Prin urmare, câtă vreme cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuţiile judecătorului-sindic conform art.11 lit.g din Legea nr.85/2006, rezultă implicit că investirea judecătorului-sindic precum şi soluţionarea unei atare cereri se pot efectua numai înainte de închiderea procedurii şi nu după închiderea procedurii cum s-a întâmplat în cauză.

Prevederile art.140 din Legea nr.64/1995 republicată, preluate şi de disp.art.142 din Legea nr.85/2006 au deschis doar posibilitatea punerii în executare a hotărârilor pronunţate în temeiul art.137, după închiderea procedurii.

Se poate considera că, prin neexercitarea recursului împotriva hotărârii de închidere a procedurii falimentului, intimata –creditoare a acceptat producerea tuturor efectelor unei atare hotărâri.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că soluţionarea cererii de antrenare răspundere patrimonială a devenit inadmisibilă, după închiderea procedurii, în temeiul art.312 alin.2 şi 3 C.pr.civ., coroborată cu art.304 pct.9 C.pr.civ. a admis recursul şi a modificat hotărârea recurată în sensul că a respins cererea creditoarei A.V.A.S, ca fiind inadmisibilă.

Etichete: