Principiul rolului activ prev.de art.129 C.proc.civ. nu conferă judecătorului-sindic posibilitatea de a pune în discuţia părţilor atragerea răspunderii patrimoniale a fostului asociat unic al debitoarei, în absenţa învestirii sale cu o cerere
Prin sentinţa comercială nr.325/3.11.2006, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.1471/2005, al Tribunalului Brăila, în temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei, privind pe debitoarea SC G.C. SRL Brăila şi s-a dispus radierea acesteia din registrul comerţului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenţei s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori şi asociaţi.
În temeiul art. 135 din aceeaşi Lege s-a dispus notificarea hotărârii debitoarei, creditorilor, D.G.F.P. Brăila, ORC de pe lângă Tribunalul Brăila, pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că s-a întocmit raportul final de lichidare şi bilanţul general care au fost aprobate prin încheierea nr. 221/S/28.06.2006, conform art.129 din Legea privind procedura insolvenţei, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate şi toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor şi recuperarea de creanţe şi a tabelului de distribuire final, aprobat, dovada plăţilor fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs, A.V.A.S. Bucureşti, înregistrat sub nr. 173/44/2007 la Curtea de Apel Galaţi. A criticat hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art.138-142 din Legea nr. 85/2006, motivând următoarele:
Judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului fără a pune în discuţie atragerea răspunderii patrimoniale a fostului asociat unic, vinovat de starea de insolvenţă a falitei având în vedere că lichidatorul judiciar a omis să formuleze o astfel de cerere.
Recurenta arată că, formularea unei atare cereri de către creditorii luaţi individual nu mai este posibilă, ci doar comitetul creditorilor mai poate formula o astfel de cerere, sub condiţia autorizării prealabile de către judecătorul – sindic.
Susţine că, raportat la dispoziţiile art. 138 din legea nr. 85/2006, instanţa, în cazul în care lichidatorul judiciar, în virtutea calităţii sale, nu a formulat cerere de atragere a răspunderii împotriva asociatului unic, avea obligaţia să convoace comitetul creditorilor, dacă acesta era constituit, în vederea autorizării acestuia pentru formularea unei astfel de cereri.
Închiderea procedurii asupra debitoarei SC G.C. SRL ca urmare a aprobării de către instanţă a raportului final, în temeiul art. 129 din Lege, fără a da posibilitatea creditorilor să formuleze cerere, în temeiul art. 138 apare ca prematură, mai ales pentru faptul că, creditorii sunt privaţi de dreptul de a exercita calea de atac prevăzută de legiuitor, datorită faptei omisive a lichidatorului judiciar.
Faţă de motivele mai sus arătate, solicită admiterea recursului, constatarea ca prematură a închiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC G.C. SRL şi, pe cale de consecinţă, dispunerea continuării procedurii, pentru a se da posibilitatea comitetului creditorilor să solicite autorizarea formulării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 138 din Lege.
În drept, a invocat art. 12, 138 – art. 142 din Legea nr. 86/5/2006, art. 304 indice 1, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
S-au citat legal părţile implicate în procedură.
Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea AVAS Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.325/3.11.2006, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr.1471/2005, privind pe intimata SC G.C. SRL.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Premisele acţiunii reglementate de art.138 se află în raportul administratorului sau lichidatorului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi, raport care conţine şi informaţii privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat, salariat sau a altei persoane.
Conform dispoziţiilor art. 140 din Lege, pe baza acestui raport sau pe baza altor informaţii şi documente din dosarul cauzei, judecătorul sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidator, şi, în subsidiar de comitetul creditorilor.
Judecătorul sindic nu se poate autoînvesti nici cu privire la fapte şi nici cu privire la persoanele vinovate. Conform art. 149 din Legea privind procedura insolvenţei, dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor cu cele ale codului de procedură civilă.
Principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă nu conferă judecătorului sindic posibilitatea de a pune în discuţie părţilor atragerea răspunderii patrimoniale a fostului asociat unic al debitoarei, în absenţa investirii sale cu o cerere formulată de administratorul judiciar sau lichidator, ori de către comitetul creditorilor. Din reglementarea prevăzută de art. 138 din lege rezultă că sfera persoanelor abilitate să investească judecătorul sindic cu o cerere în temeiul art. 138 din lege este limitată la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar şi la comitetul creditorilor, în cazul în care sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de alin. 3 al art. 138 din lege.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 138 şi următoarele din lege nu rezultă obligaţia judecătorului sindic de a convoca comitetul creditorilor, în vederea autorizării acestuia pentru formularea unei cereri pentru stabilirea răspunderii, în situaţia în care lichidatorul judiciar nu a formulat o atare cerere. Recurenta creditoare invocă fără temei legal, că astfel de obligaţie, aparţine judecătorului sindic.
Din modul în care s-a desfăşurat procedura, instanţa reţine că închiderea procedurii s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează această etapă şi că anterior închiderii procedurii, comitetul creditorilor a avut posibilitatea de a solicita judecătorului sindic autorizarea de a introduce acţiunea în temeiul art. 138 alin.1, însă, în cauză, comitetul creditorilor nu a formulat o atare cerere.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că, în pronunţarea hotărârii recurate, judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la închiderea procedurii falimentului.
Tags: Principiul rolului activ