Top

Dreptul la prima de vacanţă cuvenit poliţiştilor în temeiul art.37 al.2 din og nr.38/2003. Chemarea în garanţie a ministerului finanţelor publice

Prin sentinţa civilă nr.166/19.02.2007 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.208/113/2007, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul BG în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Brăila.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului drepturile băneşti reprezentând prima de vacanţă pentru anii 2004, 2005 şi 2006 actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.

A fost admisă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.

A fost obligată chemata în garanţie să asigure fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti datorate de pârâţi reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanţie Ministerul Finanţelor Publice considerând-o nelegală.

În motivarea recursului declarat chemata în garanţie a arătat că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr.500/2002 privind finanţele publice.

S-a arătat că Ministerul Finanţelor Publice asigură de la bugetul de stat numai în condiţiile legii ,fondurile necesare achitării unor drepturi salariale.

S-a mai arătat că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Finanţelor Publice exercită controlul asupra proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite,dar aceasta nu-l obligă să asigure fondurile pentru sume datorate reclamantului cu titlu de salarii ,destinaţiile bugetare pentru ordonatorii principali de credite sunt în conformitate cu legea bugetară anuală.

S-a mai arătat că Ministerul Finanţelor Publice este cel care întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor pe care le depune la Guvern şi sunt aprobate de Parlament, acelaşi lucru fiind şi pentru rectificările bugetare.

A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în garanţie.

În drept şi-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale incidente în cauză,de criticile formulate de recurent, cât şi de disp.art.304 şi art.304 indice 1 Cod procedură civilă instanţa constată că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art.20 din legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cele două instituţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice sunt ordonatori principali de credite.

De asemenea, ambele instituţii, potrivit actelor normative care le reglementează activitatea, în calitate de ordonatori principali de credite, întocmesc proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli la nivelul instituţiei,iar potrivit art.34 din legea nr.500/2002 va depune acest proiect la Ministerul Finanţelor Publice, care potrivit art.19,28 şi 35 din lege, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectul bugetelor anuale în numele Guvernului, depunându-l la acesta.

Deci, proiectul bugetului de stat anual respectiv şi capitolul cheltuieli de personal – salariile, sunt întocmite pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.

Or, Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de ordonator principal de credite (OUG nr.30/2007) întocmeşte proiectul de buget al ministerului în care sunt incluse şi propunerile de buget ale unităţilor subordonate, el fiind deci responsabil de prevederea în buget a tuturor cheltuielilor necesare, el fiind cel care face şi propunerile necesare de rectificare .

Ministerul Finanţelor Publice urmăreşte numai execuţia bugetului de stat, partea alocată fiecărui ordonator principal de credite.

Or, chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi obligat să asigure M.A.I. fondurile băneşti necesare efectuării plăţilor pretinse de reclamant,atât timp cât aceste fonduri nu au fost aprobate după procedura prevăzută de Legea nr.500/2002.

Sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea legii.

Aşa fiind, în baza art.312 alin.1,2 şi 3 Cod procedură civilă prin decizia civilă nr.344/R/23.04.2007 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul declarat de chemata în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.

A fost modificată în parte sentinţa civilă nr.166/2007 şi în rejudecare a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanţie ,înlăturând obligaţia de a asigura fondurile.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

Etichete: