Top

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală. Greşita reţinere a prevederilor art. 290 Cod penal alături de cele ale art. 293 Cod penal atunci când inculpatul foloseşte un document falsificat pentru a se prezenta sub o identitate fals

Prin sentinţa penală nr. 916/02.10.2006 a Judecătoriei Tecuci (dosar fond nr.1409/2006) inculpata G. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal în referire la art. 70 din OUG nr. 105/21001 şi la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal , ambele cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod penal.

Aceeaşi inculpată a mai fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal.

În baza art.33 – 34 lit.b din Codul penal, au fost contopite cele trei pedepse si s-a dispus executarea pedepsei clei mai grele de 1 an închisoare .

În baza art. 83 Cod penal şi art. 7 din legea nr. 543/2002 s-au revocat suspendarea condiţionată şi beneficiul graţierii pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sent.pen. nr. 1464/2003 a Judecătoriei Galaţi si s-a dispus executarea acesteia alături de aceea de 1 an închisoare stabilită mai sus, în total inculpata G. C. urmând să execute 1 ani închisoare.

A fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a si b din Codul penal.

În baza art. 189 si 191 Cod pr. penală inculpata a fost obligată la plata sumei de 150 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

În cursul anului 2004 inculpata G.C. a fost plecată în Italia, dar în luna octombrie, acelaşi an, a fost returnată în România şi i s-a reţinut paşaportul de către autorităţile italiene, fiindu-i restricţionată totodată posibilitatea de plecare în spaţiul Shengen.

În continuare, inculpata nefiind de acord cu măsurile dispuse a intenţionat din nou să plece în vestul Europei sens in care a luat legătura cu doi tineri care au rămas neidentificaţi pentru a face rost de un paşaport, le-a dat acestora două fotografii, cei doi tineri procurându-i inculpatei un paşaport şi o carte de identitate falsă, care aveau doar fotografia inculpatei, numele fiind al martorei L. L. E. născută la data de 21.01.1967, cu domiciliul în Bucureşti.

Inculpata G. C., cu cele două acte de identitate false a încercat să plece din nou ţară pe la un punct de frontieră din judeţul Arad, dar a fost depistată de organele de poliţie ocazie cu care s-a constatat că inculpata apărea cu un nume fals, iar documentele de stare civilă pe care le avea erau, de asemenea, falsificate.

Inculpata a recunoscut in general faptele comise, iar situaţia de fapt şi vinovăţia sa a fost dovedită şi cu : procesul-verbal de constatare, înscrisurile falsificate; declaraţii de martori, procese-verbale de verificare , coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Împotriva sentinţei penale nr. 916/2006 a Judecătoriei Tecuci, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi inculpata G. C.

În motivarea cererii de apel Parchetul a precizat că hotărârea instanţei de fond este nelegală în parte , deoarece nu s-au anulat înscrisurile false folosite de inculpată , respectiv cartea de identitate si paşaportul.

Apelanta –inculpată prin apărător a solicitat redozarea pedepselor aplicate la Judecătoria Tecuci.

Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat.

Prin decizia penală nr. 257/24.05.2007 a Tribunalului Galaţi s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare a dispus, în baza art. 14 Cod pr. penală în referire la art. 348 Cod pr. penală, anularea înscrisurilor false folosite de inculpata G. C., respectiv cartea de identitate şi paşaportul emise pe numele L. L.E.

Prin aceeaşi decizie s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpata G. C. şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:

Verificând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor invocate de parchet, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond a pronunţat în parte o hotărâre nelegală motivat de următoarele:

Din situaţia de fapt reţinută pe baza probelor existente la dosar, se constată că la finele anului 2004 inculpata G. C. a încercat să plece la muncă în străinătate pe baza unor documente false, respectiv un paşaport turistic si o carte de identitate , ambele pe numele martorei L. L. E.

Din interpretarea art. 14 Cod pr. penală si art. 348 din Cod pr. penală , rezultă că instanţa este obligată să se pronunţe cu privire la înscrisurile falsificate în timpul activităţii infracţionale.

Instanţa de fond a omis să dispună anularea celor două înscrisuri false folosite de inculpată , pentru ca aceste înscrisuri în continuare să nu mai producă consecinţe ori să fie folosite de alte persoane.

Aşa fiind, în apelul parchetului, instanţa de control judiciar a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată iar în rejudecarea cauzei a dispus anularea celor două acte de identitate false aflate la dosarul de urmărire penală şi folosite de inculpata G. C. în timpul activităţii infracţionale şi anume : paşaportul turistic cu nr. 04693907 si cartea de identitate cu seria RT nr. 127116, ambele emise pe numele martorei L.L.E.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate ca fiind temeinice şi legale.

De asemenea s-a constatat că apelul declarat de inculpata G.C. este nefondat.

Verificând sentinţa penală apelată prin prisma aspectului invocat de inculpata – apelantă prin apărător, dar si din oficiu conform art. 371 al. 2 din Cod pr. penală, Tribunalul a constatat că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, a dovedit vinovăţia inculpatei pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar la stabilirea pedepselor au fost respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.

Inculpata G. C. a avut o poziţie procesuală sinceră, recunoscând toate cele trei infracţiuni comise iar situaţia de fapt si culpa penală a inculpatei sunt dovedite si cu : declaraţiile martorilor audiaţi, proces-verbal de constatare încheiat de organele de politie, proces-verbal de verificare, înscrisurile false folosite de inculpată coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Pentru atitudinea sinceră a inculpatei si pentru faptul că aceasta este tânără, instanţa de fond a orientat pedepsele aplicate către limita minimă prevăzută de lege, astfel că nu se impune redozarea acestora în apel.

Inculpata-apelantă G. C. este cunoscută cu antecedente penale, a comis prezentele fapte penale în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal şi faptul că s-a dispus executarea în final a 2 ani de închisoare se datorează împrejurării că instanţa de fond a soluţionat antecedentele penale ale inculpatei.

Întrucât inculpata este recidivistă , aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu este posibilă conform cerinţelor prevăzute de art. 81- 82 si 86 ind. 1 şi 2 din Codul penal.

În termen legal împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs inculpata G. C. criticând-o sub următoarele aspecte:

– în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 70 al. 1 şi 3 din OUG nr. 105/2001 întrucât inculpata nu a început executarea activităţii de trecere frauduloasă a frontierei

– în cauză se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei şi redozarea pedepsei întrucât aceasta a fost sinceră şi a regretat faptele comise

– încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii este greşită deoarece trebuia reţinută doar infracţiunea de „fals privind identitatea” nu şi infracţiunea de „ uz de fals”

Recursul declarat inculpată este fondat şi urmează a fi admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Astfel referitor la motivele de recurs invocate de inculpată Curtea constată că în cauză nu se poate reţine, aşa cum a solicitat aceasta, că activitatea infracţională desfăşurată a rămas în faza actelor premergătoare, ce sunt nesancţionate de legiuitor, şi că inculpata nu a încercat să treacă în mod fraudulos frontiera de stat a României.

Potrivit art. 20 al. 1 Cod penal tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

Pe de altă parte art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României prevede că „Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani” în vreme ce alineatul 3 al aceluiaşi articol dispune că „tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.”

Din cele mai sus arătate rezultă că poate fi considerată ca tentativă la infracţiunea prevăzută de art. art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 şi fapta inculpatei, care s-a prezentat la Punctul de Trecere Frontieră Vărşand Jud. Arad, călătorind spre Italia, cu documente de identitate false, susţinând că se numeşte L.L.E., situaţie în care este evident că a încercat să părăsească teritoriul României prin trecerea ilegală a frontierei, cu atât mai mult cu cât în anul 2004 i se restricţionase dreptul de a circula în spaţiul Schengen.

Aşa fiind solicitarea inculpatei de a se reţine că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 70 al. 1 şi 3 din OUG nr. 105/2001 nu poate fi primită favorabil.

Nici motivul de recurs vizând reţinerea de circumstanţe atenuante nu este fondat câtă vreme inculpata nu se află la primul impact cu legea penală şi nu s-a prezentat decât în faţa instanţei de fond.

Este însă fondată critica inculpatei referitoare la greşita încadrare a faptelor săvârşite.

În acest sens Curtea reţine că infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută în art. 293 din Codul penal se săvârşeşte prin prezentarea sub o identitate falsă ori prin atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau a menţine în eroare o unitate dintre cele prevăzute în art. 145, în scopul de a produce consecinţe juridice pentru sine ori pentru altul.

Din conţinutul textului enunţat rezultă că latura obiectivă a acestei infracţiuni se realizează prin prezentarea de către făptuitor a unei alte identităţi decât cea reală, fie oral, fie prin folosirea unui înscris cu ocazia prezentării în faţa unei autorităţi în vederea obţinerii ori realizării unui drept prevăzut de lege.

În consecinţă, folosirea unor înscrisuri false privind identitatea face parte din însuşi conţinutul infracţiunii de fals privind identitatea, motiv pentru care condamnarea inculpatei şi pentru infracţiunea de uz de fals este nelegală, această din urmă faptă neconstituind o infracţiune autonomă, ci o componentă a infracţiunii prevăzute în art. 293 din Codul penal.

Faţă de cele mai sus arătate urmează a se admite recursul declarat de inculpata G. C. şi a se casa, numai în ceea ce priveşte latura penală, hotărârile instanţei de fond şi apel, urmând ca în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Urmează ca inculpata G. C. să fie condamnată la o pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pedeapsă care, conform art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal va fi contopită cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei G. C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 70 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Se va menţine dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare precum şi a revocării beneficiului graţierii aceleiaşi pedepse, aplicată prin sentinţa penală nr. 1464/07.05.2003 a Judecătoriei Galaţi şi se va înlătura dispoziţia de obligare a inculpatei G.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.

Se vor menţine totodată celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Etichete: