Top

Acordarea grupelor de muncă

Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face în cadrul unei metodologii speciale. Instanţa de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate care au competenţa de a realiza încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, iar unitatea nu poate emite adeverinţele care să certifice această încadrare dacă nu a fost urmată procedura prevăzută de lege.

Decizia civilă nr. 766/R/20.08.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 555/30.03.2009 T.G. a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la acest tribunal reclamantul D.A. a solicitat obligarea unităţii pârâte la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că a beneficiat de grupa I de muncă pentru perioada 01.04.2001-31.12.2008, precum şi anularea prevederilor M.M.F.P.S. şi a hotărârilor CA a pârâtei prin care au fost exceptaţi de la grupa a I-a de munca începând cu data de 01.04.2008.

În fapt a arătat că a desfăşurat activitate în cadrul unităţii pârâte în funcţia de pompier pe platforma siderurgică a actualei SC A.M. SA G. fostă SC S. SA G., sens în care a beneficiat de grupa a I-a de muncă pentru perioada 12.11.1981-01.04.2000, de grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.2000-01.04.2001.

A învederat că deşi a beneficiat de sporurile şi condiţiile de muncă anterioare în perioada 2001-2008 nu a mai beneficiat de grupa I de muncă.

A mai arătat că sporurile de care beneficiază în prezent şi de care a beneficiat (spor condiţii periculoase, spor condiţii grele, spor de noapte, spor de periculozitate, spor condiţii nocive) sunt dovada faptului că îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite care îl îndrituiesc să beneficieze de grupa I de muncă şi respectiv de o pensionare avantajoasă la vârste anterioare limitei legale.

În drept a invocat dispoziţiile HG 246/2007 şi ale Legii 19/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 555/2009 a T.G. a respins acţiunea ca nefondată.

Tribunalul, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a reţinut următoarele:

Reclamantul deşi a desfăşurat activitate în cadrul unităţii pârâte în funcţia de pompier pe platforma siderurgică a actualei SC A.M. SA G. fostă SC S. SA G. sens în care a beneficiat de grupa I de muncă pentru perioada 12.11.1981-01.04.2000, de grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.2000-01.04.2001; deşi beneficiază de sporurile şi condiţiile de muncă anterioare în perioada 2001-2008 nu a mai beneficiat de grupa I de muncă deoarece odată cu intrarea în vigoare a Legii 19/2000, începând cu data de 01.04.2001 grupa I de muncă şi normele care o reglementează au fost abrogate, noţiunea de grupă de muncă fiind înlocuită cu noţiunea de condiţii deosebite de muncă (Ord. 50/1990 abrogat de art. 198 din Legea 19/2000).

Astfel potrivit art. 19 din Legea 19/2000: ” … locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc. Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a M.M.S.S.F. şi a M.S.

Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare … avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite”.

De asemenea potrivit art. 13 indice 1 din HG 246/2007 „ … locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale încadrate în grupele I şi a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 sunt considerate activităţi desfăşurate în condiţii deosebite … ”

Instanţa de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate care au competenţa de a realiza încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, sens în care nici unitatea reclamantă nu poate emite adeverinţe care să certifice această încadrare atâta timp cât nu a fost demarată procedura de încadrare prevăzută de lege.

Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face în cadrul unei metodologii speciale, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operaţiuni specifice şi care constau în: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite şi stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, acolo unde acesta este înfiinţat; expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii precum si alte proceduri legale prevăzute de HG 246/2007.

În cauză aceste proceduri nu au fost urmate sau nu s-au finalizat în mod favorabil pentru reclamant.

Împotriva sentinţei civile nr. 555/2009 a T.G. a declarat recurs reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 766/R/20.08.2009 C.A. G. A respins recursul ca nefondat.

Au fost avute în vedere următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar este de recunoaştere pentru recurent a faptului că munca prestată de dumnealui în perioada 01.04.2001- 31.12.2008 corespunde grupei I de muncă.

Aşa cum a menţionat şi instanţa de fond cadru legal al solicitării recurentului e dat de art. 19 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit acestui text de lege „criticile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii.

Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare.

Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

În 06.03.2001 a fost publicată în M.O. HG 261/2001 privind metodologia şi criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Conform art. 3 din HG 261/2001 încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face potrivit unei metodologii alcătuită dintr-o succesiune de operaţiuni şi care constau în:

– nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite şi stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor;

– expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii;

– efectuarea determinărilor de noxe profesionale;

– solicitarea de către angajator de la instituţiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale;

– efectuarea evaluării locurilor de muncă care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanţii salariaţilor, după caz;

– obţinerea avizului inspectoratului teritorial de muncă etc.

În 09.03.2007 a fost publicată în M.O. HG 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Din analiza acestor acte normative rezultă că obţinerea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebit de grele se poate realiza prin conlucrarea dintre angajator şi sindicate sau reprezentanţii salariaţilor, după caz.

Tocmai în ideea de a nu depinde exclusiv de angajator, legiuitorul a prevăzut obligativitatea implicării sindicatelor în acest proces ( încă de la etapa iniţiativei).

În speţă angajatorul nu a urmat procedura prevăzută de HG 261/2001 şi implicit salariaţii săi nu beneficiază de drepturile corespunzătoare activităţii desfăşurate în locuri de muncă în condiţii deosebite.

Chiar dacă anterior anului 2001 munca recurentului a beneficiat de acest statut, lipsa de diligenţă a angajatorului dar şi a sindicatelor a determinat situaţia actuală a acestuia.

Chiar dacă art. 16 din HG 261/2001 şi art. 13 din HG 246/2007 prevăd că locurile de muncă încadrate în gr. I şi a II-a de muncă până la data de 01.04.2001 sunt considerate activităţi desfăşurate în condiţii deosebite în art. 16 din HG 261/2001 se precizează că „ angajatorii care au locuri de muncă, activităţi şi categorii profesionale încadrate în grupele I şi a II-a de muncă vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite, respectând dispoziţiile prezentei hotărâri.”

Cum în speţă nu s-a urmat procedura prevăzută de HG 261/2001, în baza dispoziţiilor art. 312 al. 1 teza II Cod procedură civilă a fost respins recursul ca nefondat.

Etichete: