Top

Încuviinţare adopţie – chiar daca părinţii naturali ai minorului şi-au dat acordul la adopţie, asemenea poziţii trebuie raportate la art.30 alin.1 din Legea 272/2004 şi la interesul minorului, iar orice alte interese, de orice natură, oricât de justuficate

Reclamantii B.D. si B.T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.P.G. adoptia minorului T.I. nascut la data de 11.08.1986, sustinând ca sunt bunicii materni ai acestuia , ca l-au crescut de la vârsta de 3 zile si ca a fost un copil nedorit. Datorita acestei situatii au decis sa-l adopte, sens în care au urmat procedura prev. de O.U.G. 27/1997 adoptata prin Legea 87/1998.

Tribunalul Galati prin sentinta civila 8/ 9.02.2005 a respins cererea de adoptie, ca nefondata pentru urmatoarele motive:

Din actele de stare civila rezulta ca doar reclamanta B.T. are calitatea de bunica materna a minorului( acesta fiind copilul lui S.C.M. fiica reclamantei dintr-o prima casatorie ).

Din referatul de ancheta sociala si din raportul psihosocial efectuate în cauza nu rezulta ca minorul se afla în stare de nevoie sau ca parintii firesti ai acestuia au avut o conduita nepotrivita fata de copil care sa justifice ca adoptia este în interesul minorului.

Acordul parintilor biologici la adoptie nu este suficient pentru admiterea cererii de adoptie ( masura de protectie pentru copilul aflat în nevoie ). Interesul minorului este acela de a ramâne în familia restrânsa, iar întretinerea acordata de reclamanti se încadreaza la art. 86 C.fam.

Izvorul legal al acestei obligatii nu poate schimba raporturile dintre reclamanti si minor ( bunic – nepot cu atât mai mult cu cât copilul mai are un frate).

Chiar daca România a aderat la Conventia Europeana în materia adoptiei de copii încheiata la Strasburg la 24.04.1967 fara rezerve în ceea ce priveste vârsta maxima pâna la care se poate adopta, totusi dat fiind finalitatea adoptiei, instanta nu poate ignora faptul ca o eventuala admitere a cererii nu ar asigura minorului cu certitudine stabilitatea de care are nevoie pâna la vârsta majoratului si în continuare pâna la terminarea studiilor.

Fata de situatia de fapt invocata de reclamanti tribunalul a considerat ca disp.art. 1 din OUG 25/1997 nu sunt aplicabile în cauza.

Recursul declarat de reclamanti a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.93/R/10.06.2005 pronuntata de Curtea de Apel Galati , pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 1 din OUG nr. 25/1997 adoptia este o masura speciala de protectie a drepturilor copilului prin care se stabileste filiatia între cel ce adopta si copil, iar adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.

Minorul nu se afla însa într-o situatie de exceptie care sa justifice încetarea relatiilor de filiatie naturala iar potrivit art. 30 alin. 1 din Legea 272/2004 orice copil are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.

În cauza a rezultat ca relatiile cu familia de unde provine copilul nu sunt definitiv pierdute ( locuieste în acelasi imobil unde se afla mama si fratele sau, mama se intereseaza de situatia lui a participat la sedintele cu parintii de la scoala, are câteodata grija de el, l-a însotit la spital si i-a facut cadou de ziua sa ).

Aceste aspecte confirma posibilitatea cresterii si educarii minorului în mediul sau familial natural, iar orice alte interese, de orice natura, oricât de justificate si de profunde ar fi nu pot conduce în mod nemijlocit la încuviintarea adoptiei.

Etichete: