Drept penal. Infractiunea de ucidere din culpa prev de art 178 al. 2 c. pen

Drept penal. Infractiunea de ucidere din culpa prev de art 178 al. 2 c. pen. Individualizarea raspunderii penale. Dosar nr. 1565/324/2007 Prin DECIZIA PENALĂ NR. 23/A DIN DATA DE 26.01.2010 a TRIBUNALULUI GALATI s-a dispus: Admite apelul declarat de inculpatul D I , jud. Galaţi – si in consecinţă: Desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 317/26.06.2009 a Judecătoriei Tecuci si in rejudecare: Reduce de la 3 ani la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată la instanţa de fond inculpatului D I. Reduce termenul de încercare stabilit la instanţa de fond pentru pedeapsa principală si respectiv pedeapsa accesorie, de la 5 ani la 4 ani. Modifică dispoziţia civilă de obligare a inculpatului la plata unor prestaţii periodice pentru minorii T M si T L C, in sensul ca reduce cuantumul prestaţiei totale de la 300 lei RON lunar, la 200 lei RON lunar (câte 100 lei RON pentru fiecare minoră). Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. Conform art. 192 al. 3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate in apel vor rămâne in sarcina statului. Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunţare pentru apelantul-inculpat D I – domiciliat in jud. Galaţi si de la comunicare pentru intimata-parte civilă T I- jud. Galaţi. Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele: Prin sentinta penala nr. 317/26.06.2009 pronuntata de Judecatoria Tecuci in dosar nr. 1565/324/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului D I la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit a,b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal. Conform art.81 şi 82 Cod penal şi art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani. Conform art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 Cod penal. A fost admisa latura civilă şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T I suma de 5000 lei daune materiale şi suma de 6000 lei daune morale cu actualizarea acestor sume la data plăţii efective. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T I suma de 300 lei lunar cu titlu de prestaţie periodică lunară pentru minorii T M născută la data de 30.01.1996 şi T L-C născută la data de 04.11.1994 şi anume câte 150 lei pentru fiecare, începând cu data decesului victimei T I şi anume 03.04.2006 şi până la majoratul minorelor. A fost obligat inculpatul să plătească suma de 1800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de 800 lei reprezintă costul raportului de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudeţean Expertize Criminalistice Iaşi. Pentru a pronunta aceasta sentinta penala prima instanta a retinut urmatoarele: Prin rechizitoriul nr.667/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a fost trimis în judecată inculpatul D I pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.p. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prima instanta a retinut următoarea situaţie de fapt: Inculpatul D I domiciliază în Tecuci, jud.Galaţi şi este posesorul unui motoscuter marca Piaggio Liberta. În ziua de 03.04.2006, inc.D I a condus motoscuterul respectiv pe drumul comunal din satul Malu Alb, comuna Drăgăneşti, jud.Galaţi şi din motive necunoscute inculpatul a intrat pe contrasens intrând în coliziune cu motoscuterul marca Aprillia condus regulamentar de T I care se deplasa din sens opus pe direcţia sa de mers. Accidentul s-a soldat cu decesul numitului T I, iar inculpatul a suferit leziuni la braţul drept. In cauză, în faza urmăririi penale s-a efectuat o expertiză tehnică de către expertul H N, din care rezultă că accidentul s-a produs pe banda de deplasare a victimei, în urma pătrunderii pe contrasens ( din motive necunoscute) a motoscuterului condus de D I. La cererea inculpatului, în faza cercetării judecătoreşti s-a efectuat o nouă expertiză tehnică de către expertul D A, din care rezultă că dimpotrivă, mecanismul de producere a accidentului a constat din pătrunderea pe sensul contrar de mers a victimei T I cu motoscuterul Aprillia, fără semnalizare – asigurare, în faţa motoscuterului Piaggio condus de D I care circula pe banda sa normală de mers, pe fondul stării de ebrietate în care se afla T I ( f.75-92). Având în vedere concluziile total contradictorii ale celor două expertize, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminaliste Iaşi , din care au rezultat următoarele: Accidentul s-a produs datorită pătrunderii inculpatului cu motoscuterul pe care-l conducea pe contrasens unde a intrat în coliziune cu motoscuterul care rula din sens opus condus de victima T I. Vitezele celor două motoscutere au fost aproape egale şi s-au situat în jurul valorii de 49 Km/h. Mai rezultă că impactul putea fi evitat de către numitul D I prin păstrarea traiectoriei în limitele benzii de deplasare. Nu s-au putut reţine în sarcina victimei fapte sau atitudini declanşatoare de pericole. Prin acelaşi raport de expertiză s-a mai reţinut că, datorită leziunilor pe care cei doi implicaţi în accident le-au prezentat şi anume victima : „ fractură de maxilar superior verticală mediană”, „ fractură mediană a osului hioid” şi „ cartilaj tiroid al laringelui fracturat median şi paramedian bilateral”, iar inculpatul: „ contuzie de umăr drept cu elongaţie de plex brahial”, se naşte suspiciunea că în momentul impactului numitul D I a avut braţul drept întins şi l-a lovit la nivelul gâtului pe numitul T I. Expertiza precizează că pentru a elucida mecanismul producerii leziunilor este necesară o expertiză medico – legală traumatologică sau o expertiză complexă. Având în vedere recomandările expertizei criminalistice şi apreciind necesar pentru stabilirea adevărului, prima instanţa a dispus efectuarea acestei expertize medico – legale. Prin adresa nr.17202/11.03.2009, I.M.L. Iaşi a comunicat avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico – Legale (f.240) din care rezultă că leziunile prezentate de victima T I şi anume fractura de maxilar superior verticală, mediană şi cu aspect cominutiv la nivelul palatului dur, fractura mediană a osului hioid, cartilaj tiroid al laringelui fracturat median şi paramedian bilateral) au putut fi produse cel mai probabil prin proiectare şi lovire de elemente proeminente ( inclusiv de ghidonul motoscuterului), nefiind exclus şi producerea prin mecanismul presupus prin expertiza criminalistică şi anume lovire cu un obiect contondent, posibil braţul drept al inculpatului. Din raportul de expertiză legală efectuat de I.M.L. Iaşi în ceea ce-l priveşte pe inculpat ( f.273-278) rezultă că, leziunile prezentate de inculpat s-au putut produce la data de 03.04.2006 în cadrul unui accident rutier. Se concluzionează că extensia forţată şi retropulsia umărului, cu membrul superior drept îndepărtat de corp, se putea produce în cadrul căderii inculpatului de pe motocicletă, mecanismul sugerat de expertiza criminalistică fiind puţin probabil. Fiind audiat la urmărirea penală inculpatul a declarat că nu-şi explică din ce motiv a intrat în coliziune cu motoscuterul condus de victimă. Prima instanţa a aratat ca, in mod surprinzător însă, audiat in instanţă, inculpatul a arătat că victima aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice a pierdut controlul direcţiei şi a intrat pe sensul său de mers unde a avut loc impactul şi că nu înţelege de ce nu a relatat acest lucru şi la urmărirea penală. Instanta de fond a apreciat că declaraţia inculpatului din faza cercetării judecătoreşti este în mod evident nesinceră, deoarece, dacă într-adevăr aşa s-ar fi derulat faptele, nu ar fi avut nici un motiv să nu relateze şi la urmărirea penală în acelaşi mod ca în faza cercetării judecătoreşti. Prima instanta a retinut pe de altă parte, ca susţinerile sale din faza cercetării judecătoreşti sunt contrazise şi de probele administrate în cauză şi anume procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, schiţa locului accidentului şi în primul rând cu raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, probe din care rezultă în mod indubitabil că, inculpatul fără nici un motiv, a intrat cu motoscuterul pe contrasens şi a lovit-o frontal pe victimă, care conducea regulamentar un alt motoscuter pe direcţia de deplasare a acestuia. Instanta de fond a aratat ca este adevărat că în urma necropsiei s-a stabilit că victima T I a avut în sânge o alcoolemie de 1,85 %0, însă această stare nu a avut nicio influenţă în producerea evenimentului rutier, fiind exclusă posibilitatea producerii acestuia pe banda de deplasare a inculpatului. Prima instanta a retinut ca aşa cum a rezultat din coroborarea expertizei criminalistice cu expertizele medico – legale efectuate în cauză, nu se poate reţine faptul că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie, existând dubii din acest punct de vedere. Or, conform principiului „in dubio pro reo” , dubiul profită inculpatului, motiv pentru care vinovăţia sub forma intenţiei este exclusă. Prima instanta a retinut că, inculpatul în mod accidental a intrat pe direcţia de deplasare a victimei provocând coliziunea frontală a celor două motoscutere urmând a se reţine în sarcina inculpatului, vinovăţia în forma culpei. Prima instanta a considerat că vinovăţia revine în mod exclusiv inculpatului, care a încălcat dispoziţiile prev. de art.45 şi 53 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Instanta de fond a apreciat ca vinovăţia inculpatului D I este pe deplin dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii civile, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului, planşele foto, raportul de necropsie, declaraţiile martorilor T V, A I, procesul verbal de verificare a stării tehnice a celor două motoscutere, coroborate cu raportul de expertiză criminalistică şi avizul şi rapoartele medico – legale efectuate de IML Iaşi. Faţă de aceste considerente, prima instanta nu a primit concluziile de achitare în temeiul art.11-10 lit.d C.p.p. formulate de inculpat prin apărător. S-a retinut ca, in drept, fapta inc.D I de a accidenta mortal pe victima T I, urmare nerespectării dispoziţiilor privind circulaţia pe drumurile publice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.p. S-a aratat ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C.p. şi anume: limitele pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei, circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, atitudinea inculpatului pe durata procesului penal , precum şi circumstanţele personale ale inculpatului ( fără antecedente penale, studii 10 clase, fără ocupaţie). Faţă de considerentele ce preced, instanţa de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei cu închisoarea ce se va aplica inculpatului va putea fi atins şi fără executarea acesteia, dispunand suspendarea condiţionată a executării conform art.81-82 c.p. Conform art.359 c.p.p. prima instanţa a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp.art.83 c.p. Soţia victimei şi anume T I s-a constituit parte civilă din faza de urmărire penală, iar în faza cercetării judecătoreşti a făcut următoarele precizări: A solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni, c/valoarea daunelor provocate motoscuterului şi 6000 lei daune morale, precum şi o prestaţie periodică lunară pentru copiii minori ai victimei şi anume T M şi T L – C. Inculpatul, prin apărător a fost de acord cu despăgubirile civile, dar acestea să se încadreze în cuantumul precizat la urmărirea penală şi nu a fost de acord cu prestaţia periodică lunară ( termenul din 10.10.2007 – fila 35 dosar fond). Prima instanta a apreciat însă cererea de constituire ca parte civilă ca fiind admisibilă, chiar dacă s-a făcut după citirea actului de acuzare, iar în faza urmăririi penale nu s-au cerut decât daune materiale, pentru următoarele considerente: Trebuie avut în vedere că la urmărirea penală, partea civilă nu a avut apărare calificată, iar cauza a fost una foarte complexă, soluţionarea acesteia necesitând o durată îndelungată. S-a retinut ca a constata că e tardivă cererea părţii civile în ceea ce priveşte despăgubirile civile solicitate în plus decât cele de la urmărirea penală ar echivala cu îngrădirea liberului acces la justiţie al părţii civile şi la soluţionarea cauzei sale într-un termen rezonabil, drept garantat de art.6 din Convenţie. S-a aratat ca aşa cum s-a reţinut în mod constant în practica CEDO, termenul rezonabil începe să curgă la momentul depunerii plângerii, iar în calculul duratei de soluţionare a plângerii sub toate aspectele, Curtea a cumulat durata procesului penal cu constituirea de parte civilă cu durata acţiunii civile introduse separat ( Cauza Codarcea VS. România). S-a aratat ca nesoluţionarea chiar şi parţială în acest caz a laturii civile pe motiv că ar fi tardivă sub aspectul solicitării daunelor morale şi a prestaţiei periodice lunare pentru minori, ar încălca dreptul la acces la justiţie al părţii civile, indiferent de posibilitatea de a introduce acţiune civilă separată, dată fiind complexitatea cauzei de faţă ( Dinchev VS. Bulgaria). Prima instanta a apreciat că partea civilă a făcut dovada laturii civile cu proba testimonială. Astfel, martorii P C şi C I au declarat că victima îşi întreţinea familia şi deci şi pe cei doi minori care sunt elevi, făcând fântâni. Martorul P C a mai arătat că partea civilă a respectat obiceiul locului şi a făcut toate pomenirile tradiţionale pentru soţul său şi numai pentru înmormântare i-au fost necesari 4000 lei, sumă pe care mama martorului i-a trimis-o părţii civile din Italia, acolo unde lucrează. Prima instanta a apreciat că suma solicitată cu titlu de daune materiale este dovedită, fiind de altfel de notorietate că cei care aparţin religiei creştin – ortodoxe cheltuiesc chiar şi mai mult decât suma solicitată, cu înmormântarea unei persoane. şi cu pomenirile ulterioare. S-a mai apreciat că, partea civilă a făcut şi dovada prejudiciului moral suferit de familia victimei, familie din care fac parte şi doi copii minori, intensitatea tragediei suferite fiind cu atât mai mare cu cât au trebuit să suporte dispariţia bruscă a tatălui lor care era şi unicul întreţinător al familiei. Aşa cum s-a arătat de pe urma victimei au rămas minorii T M născută la 30.01.1996 şi T L – C născută la 04.11.1994, care, aşa cum rezultă din declaraţiile celor doi martori sunt elevi şi erau întreţinuţi de tatăl lor, care obţinea venituri, făcând fântâni. S-a aratat ca prin uciderea tatălui minorilor, aceştia au suferit un prejudiciu fiind lipsiţi de aportul cu care victima prin munca sa contribuia la creşterea şi îngrijirea lor, aşa încât s-a considerat că sunt îndreptăţiţi să primească o prestaţie periodică lunară de la inculpat, începând cu data decesului victimei şi până la majoratul minorilor. Faţă de considerentele ce preced şi având în vedere disp.art.14 C.p.p., art.998 C.civ. şi 346 alin.1 C.p. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile 5000 lei daune materiale, 6000 lei daune morale cu actualizarea acestor sume la data plăţii efective, având în vedere că prejudiciul material şi moral trebuie reparat integral şi raportat şi la durata mare de timp pe care a necesitat-o soluţionarea cauzei şi culpa procesuală a inculpatului. In temeiul aceloraşi dispoziţii legale, a fost obligat inculpatul să plătească pentru minori o prestaţie periodică lunară de 300 lei lunar. Impotriva acestei sentinte penale , in termen legal, a declarat apel inculpatul D I, apreciind-o ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente: 1.Instanta de fond nu a apreciat in mod corect probele dosarului si ca urmare in mod gresit a dispus condamnarea sa pentru infractiunea prev. de art. 178 al. 2 C.pen. A aratat ca in cauza nu exista nicio proba directa din care sa rezulte vinovatia sa, iar probele indirecte invocate sunt contradictorii si creeaza indoieli serioase in aceasta privinta. A sustinut ca expertiza intocmita de expert H N a stabilit ca accidentul s-a produs din culpa exclusiva a sa, insa nu a prezentat si argumentele pe baza carora a ajuns la aceasta concluzie, in timp ce expertiza intocmita de expert D A – care a stabilit culpa exclusiva a victimei- prezinta aceste argumente. In privinta expertizei intocmita de expert P G, intrucat in partea introductiva a acesteia se refera la un alt accident de circulatie, sunt mari indoieli in privinta concluziilor sale. Fata de situatia expusa, inculpatul a solicitat achitarea sa, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p in ref. la art. 10 lit. d C.p.p. 2.Instanta de fond i-a aplicat o pedeapsa prea mare raportat la varsta acestuia, atitudinea procesuala si lipsa antecedentelor penale, astfel incat a solicitat retinerea in cauza a circumstantelor atante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a, c C.p si aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege, conform art. 76 lit. d C.p. 3.Instanta de fond a incalcat prevederile art. 4 C.p.p, a interpretat in mod gresit prevederile art. 15 C.p.p si, pe cale de consecinta, a rezolvat gresit latura civila a cauzei. A aratat ca a fost nelegal obligat la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale, intrucat constituirea de parte civila pentru aceasta suma s-a facut dupa citirea actului de sesizare. Inculpatul a aratat totodata ca, la stabilirea cuantumului obligatiei de intretinere pentru cei doi copii minori ai victimei, instanta de fond nu a dat dovada de rol activ si nu a stabilit veniturile pe care victima le realiza. In sustinerea apelului, inculpatul a solicitat probe (f.33,34 dosar apel), asupra carora instanta de apel s-a pronuntat motivat prin incheierea de sedinta din 17.12.2009 (f.37 dosar apel). Apelul declarat de inculpatul D I este fondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare. Analizand cauza, prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, in limitele prev. de art. 371 al. 2 C.p.p, tribunalul constata ca hotararea primei instante este legala, motivata in fapt si in drept conform disp., art. 356 C.p.p. Instanta de fond, analizand probele administrate atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de cercetare judecatoreasca, a stabilit o corecta situatie de fapt, dand faptei retinute in sarcina inculpatului incadrarea juridica corespunzatoare. Potrivit art. 69 C.p.p, declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a aratat ca nu isi explica din ce motiv a intrat in coliziune cu motoscuterul condus de victima. In faza de cercetare judecatoreasca, inculpatul a revenit asupra declaratiilor date in cursul urmaririi penale, aratand ca victima, aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, a pierdut controlul directiei si a intrat pe sensul sau de deplasare, unde a avut loc impactul si ca nu intelege de ce nu a relatat acest lucru si la urmarirea penala. Retractarea de catre inculpat, in fata instantei, a declaratiilor date in cursul urmaririi penale, nu trebuie acceptata necritic; prin asemenea retractari se divizeaza in mod artificial procesul penal si se minimalizează necesitatea si importanta urmaririi penale. Este cunoscut ca, de regula, declaratiile care reflecta cel mai exact adevarul, sunt cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris personal in momentele initiale ale urmaririi penale, precum si cele in care a relatat liber faptele intr-un moment cand inca nu a fost in masura sa conceapa strategii de aparare. In mod corect instanţa de fond nu a dat eficienta declaratiei date de inculpat in cursul cercetarii judecatoresti, apreciind-o ca fiind nesincera. Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declaratiilor date anterior in cauza trebuie sa fie temeinic motivata si convingator dovedita si sa se coroboreze cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza. Urmeaza a constata ca inculpatul nu a motivat temeinic si nu a dovedit convingator revenirea in fata instantei asupra declaratiilor date in faza de urmarire penala si totodata, ca aceste declaratii, astfel cum corect a retinut instanta de fond, sunt contrazise de probele administrate in cauza, si anume: procesul-verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, schita locului si raportul de expertiza criminalistica intocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi – probe din care rezulta indubitabil ca inculpatul, fara a se putea stabili un motiv, a intrat cu motoscuterul pe contrasens si a lovit-o frontal pe victima, care conducea regulamentar un alt motoscuter pe directia de deplasare a acesteia. Sustinerile inculpatului prin aparator ales – referitoare la faptul ca in cauza nu pot fi retinute concluziile raportului de expertiza criminalistica intocmit de Institutul National de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi (f.170-178 dosar fond) intrucat din partea introductiva rezulta ca se refera la un alt accident, existand serioase indoieli cu privire la exactitatea datelor cuprinse in acesta si, totodata ca expertul nu a indicat argumentele ce au condus la stabilirea culpei exclusive a inculpatului la producerea accidentului – nu vor putea fi retinute in cauza. Din analiza expertizei efectuate rezulta ca aceasta se refera la accidentul rutier dedus judecatii, consemnarea din introducere referitoare la vehiculele angajate in evenimentul rutier fiind o evidenta eroare materiala. Expertiza a avut la baza schita locului faptei, procesul-verbal de cercetare de fata locului si plansele fotografice intocmite in faza de urmarire penala. In stabilirea dinamicii producerii accidentului (f.2,3 din raport) se arata ca urmele de pe aparatoarea de deasupra tobei de esapament a scuterului Aprilia atesta indubitabil faptul ca motoscuterele au intrat in contact lateral pe partea dreapta – aceasta urma fiind de infundare si neputand fi creata prin frecarea cu carosabilul (fig.1- pag.172 dos.fond). Urmare impactului (descris in fig.2 si 3 – pag. 173 dos.fond), la fata locului s-a constatat o urma de destratificare (zgarieri) a asfaltului in lungime de cca. 10 m, conform schitei accidentului (fig.4), stabilindu-se ca impactul s-a produs la cca. 1,65 m fata de marginea din dreapta a carosabilului potrivit sensului Cernicari-Draganesti in amonte cu cca. 21 m fata de locuinta numitei C S (fig. 7 – pag. 176 dosar fond). Cu privire la vitezele vehiculelor in momentul premergator accidentului, in raportul de expertiza se arata ca pentru a le stabili, s-a procedat la simularea computerizata a impactului, folosind modelele matematice specifice vehiculelor pe doua roti – calculele efectuandu-se cu ajutorul programului Virtual Crash 2.2 – parametrii introdusi in modelul matematic urmarind ca pozitiile finale ale victimelor si motoscuterelor sa fie cat mai apropiate de cele in care au fost gasite de organele de politie; dupa calculele efectuate s-a procedat si la redarea animata a dinamicii evenimentului rutier care a fost imprimata sub forma a doua filme de scrut metraj pe un CD atasat raportului (f.175-178 dosar fond)- stabilindu-se ca vitezele celor doua motoscutere au fost aproximativ egale, de cca. 49 km/h (f.175 dosar fond). Dupa stabilirea locului impactului, s-a aratat ca starea de pericol a fost declansata de inculpatul D I in momentul in care a depasit axul longitudinal al drumului. S-a aratat ca nu se cunoaste cauza pentru care inculpatul D I a parasit culoarul de deplasare (aspect ce se coroboreaza cu declaratia inculpatului data in cursul urmaririi penale) si a patruns pe sens contrar, orice cauza tehnica fiind exclusa avand in vedere procesul-verbal din 03.04.2006 de constatare a starii tehnice post impact a celor doua scutere (f.176 dosar fond). S-a aratat, de asemenea, ca impactul putea fi evitat de catre inculpat prin pastrarea traiectoriei in limitele benzii de deplasare si ca nu se pot retine in sarcina victimei T I fapte sau atitudini declansatoare de pericole (fila 176 dosar fond). Urmeaza a constata ca acest raport de expertiza, intocmit urmare analizei proberlor administrate, stabileste, argumentat stiintific, faptul ca in cauza, culpa in producerea accidentului soldat cu decesul victimei T I, apartine in exclusivitate inculpatului, care, fara a putea oferi o explicatie, a patruns pe contrasens. Concluziile acestui araport de expertiza raportat la culpa in producerea accidentului – sunt aceleasi cu cele stabilite si in raportul de expertiza intocmit in cursul urmaririi penale si a suplimentului la acest raport (f.40-46 dosar u.p). In mod corect instanta de fond nu a retinut in cauza concluziile raportului de expertiza intocmit la cererea inculpatului in faza de cercetare judecatoreasca (f.75-92 dos.instanta), intrucat in expertiza se retine o situatie de fapt contrara probelor administrate in cauza, concluzionandu-se ca victima a patruns pe contrasens, fara asigurare, semnalizare, pe fondul starii de ebrietate – aspect ce nu este sustinut nici macar de inculpat in declaratiile date in faza de urmarire penala. Raportat la declaratiile date de inculpat in faza de urmarire penala, cum ca nu isi explica motivul pentru care a patruns pe contrasens, se constata ca, din coroborarea expertizei criminalistice intocmita de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi, in care se arata ca, din studiul rapoartelor de constatare medico- legala se remarca faptul ca victima T I, pe langa leziunile specifice proiectarii pe carosabil, prezinta doua leziuni nespecifice accidentelor de trafic rutier, situatie fata de care se naste suspiciunea ca in momentul impactului inculpatul a avut bratul drept intins cu care l-a lovit la nivelul gatului pe numitul T I ( fig. 5 – f.174 dosar fond) – cu avizul Comisiei de Avizare si Control a Actelor Medico-Legale – IML Iasi (f.240 dosar fond), din care rezulta ca producerea leziunilor nespecifice accidentului rutier in privinta victimei – nu este exclusa prin mecanismul propus de expertiza criminalistica si anume lovire cu un obiect contondent, posibil bratul drept al inculpatului – si cu declaratia martorului T V (f.70 dos. u.p) si a partii civile T I ( f.21-22 dos.u.p) – a rezultat un dubiu retinut ca atare de instanta de fond – cu privire la forma de vinovatie cu care a fost comisa fapta dedusa judecatii. Cum in cauza nu au fost identificate probe certe cu privire la stabilirea intentiei, ca forma de vinovatie, prima instanta a retinut in mod corect ca dubiul profita inculpatului, retinand forma culpei, insa, raportat la situatia mai sus expusa, este explicabila atitudinea inculpatului din cursul urmaririi penale, conform careia a aratat ca nu isi explica motivul pentru care a patruns pe contrasens. Raportat la considerentele expuse, urmeaza a constata ca instanta de fond a stabilit in mod corect vinovatia inculpatului sub forma culpei exclusive, coroborand probatoriile administrate atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de cercetare judecatoreasca, cererea inculpatului de achitare in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p in ref. la art. 10 lit. d C.p.p neputand fi admisa. Urmeaza a constata ca hotararea instantei de fond este netemeinica sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, precum si a cuantumului prestatiei periodice la care a fost obligat inculpatul. Avand in vedere ca inculpatul este o persoana tanara, aflata la primul impact cu legea penala, tribunalul apreciaza ca aplicarea unei pedepse in cuantumul minim prevazut de legea penala este suficienta pentru asigurarea scopului prev. de art. 52 C.p, neputandu-se admite cererea inculpatului de retinere de circumstante aTante judiciare, avand in vedere atitudinea procesuala oscilanta a acestuia, pericolul social concret al faptei si urmarea produsa. Instanta de fond a realizat o justa individualizare a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, raportat la natura faptei savarsite si la circumstantele personale ale acestuia, precum si a modalitatii de executare a pedepsei. In privinta laturii civile a cauzei, cererea inculpatului de a se respinge cererea partii civile de obligare la plata daunelor morale intrucat aceasta s-a constituit parte civila dupa citirea actului de sesizare, nu va putea fi primita. Urmeaza a constata ca T I s-a constituit parte civila in cauza in faza de urmarire penala (f.22 dosar u.p) cu suma de 80 milioane lei (ROL) daune materiale, in termenul prev. de art. 14 C.p.p, faptul ca in faza de cercetare judecatoreasca si-a majorat aceste pretentii solicitand suma de 11.000 lei (5.000 lei daune materiale si 6000 lei daune morale, precum si obligarea la plata unei contributii lunare de intretinere pentru cei doi copii minori ai victimei, pentru care a depus in copie – f.33,34 dosar fond si certificatele de nastere) neconstituind o incalcare a disp. art. 14 C.p.p. Instanta de fond a constatat in mod legal ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale si a apreciat in mod temeinic, raportat la probele administrate in cauza, asupra cuantumului daunelor morale si materiale ce se cuvin partii civile. Sentinta penala apelata este netemeinica sub aspectul cuantumului prestatiei periodice la care a fost obligat inculpatul. Din probele administrate in cauza (declaratiile martorilor C I, P C si A I – filele 41, 53, 54 dosar fond) s-a stabilit ca victima nu avea un loc de munca (muncea cu ziua la sapat fantani), neputandu-se stabili cu certitudine veniturile realizate de aceasta, situatie fata de care instanta de fond trebuia sa stabileasca in cauza cuantumul contributiei periodice pentru cei doi minori avandu-se in vedere venitul minim pe economie stabilit conform H.G 488/30.04.2009 (600 lei) si prevederile art. 94 al. 3 C.Fam (1/3 din venit pentru doi copii). In raport de considerentele expuse, in baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p va fi admis apelul declarat de inculpatul D I si va fi desfiintata in parte sentinta penala apelata. In rejudecare se va dispune reducerea de la 3 ani la 2 ani a pedepsei principale aplicata inculpatului D I, precum si a termenului de incercare stabilit de instanta de fond pentru pedeapsa principala si pedeapsa accesorie, de la 5 ani la 4 ani. Va dispune modificarea dispozitiei civile de obligare a inculpatului la plata unei prestatii periodice pentru minorii T M si T L Catalina, in sensul ca se va reduce cuantumul prestatiei totale, de la 300 RON lunar, la 200 RON lunar (cate 100 RON pentru fiecare minora). Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

Tags: Drept penal

Publicat de: pe 18 July, 2011 Categorie: Jurisprudenta  Subscrie