Antrenare răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere sau de control ale debitoarei – persoană juridică. Aplicabilitatea art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006

Prin cererea formulată în dosarul nr.2690/113/2007 al Tribunalului Galaţi, reclamantul F. V. – Cabinet Individual în Insolvenţă, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. „B. S.” SRL Brăila a solicitat obligarea pârâtului B. R. să suporte din averea personală suma de 51.240 lei, reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei.

În motivarea cererii, a arătat că, prin sentinţa nr. 396/16.10.2007 s-a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei SC „B.S.” SRL Brăila.

Prin sentinţa nr. 19/15.01.2008 s-a deschis procedura falimentului.

Întrucât pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar nici un document contabil, acesta a fost în imposibilitate de a identifica bunurile din averea debitorului şi eventualele creanţe.

S-a arătat că împotriva pârâtului s-a pus în mişcare o acţiune penală, fiind deja trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în dosarul nr. 2690/113/2007 al Judecătoriei Brăila.

Judecătorul sindic, din analiza rapoartelor de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, a reţinut că pârâtul în calitate de fost administrator al debitoarei a refuzat să predea actele şi evidenţele contabile ale debitoarei, faptă ce întruneşte elementele constitutive prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.

Ca atare, prin sentinţa nr. 388/27 mai 2008 a admis cererea formulată de SC „B. S.” SRL prin lichidator judiciar F.V. – Cabinet Individual în Insolvenţă şi a obligat pârâtul să suporte o parte din pasivul neacoperit al debitoarei, în sumă de 50.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul B. R., înregistrat sub nr. 2690/113/2007, pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei pentru următoarele motive:

Iniţial, cererea de antrenare răspundere a foştilor administratori ai debitoarei a fost formulată în contradictoriu cu pârâţii C. T. şi B.R., iar ulterior, reclamantul şi-a restrâns cadrul procesual, solicitând obligarea la plata pasivului rămas neacoperit doar a pârâtului recurent.

O primă critică vizează încălcarea dreptului la apărare al pârâtului, prin nelegala citare a acestuia. Astfel, domiciliul pârâtului se află la următoarea adresă: str. D. Sediul declarat al debitoarei se află la aceeaşi adresă, însă, iniţial, strada a purtat o altă denumire, respectiv str. G.E.G., ceea ce a indus în eroare factorul poştal.

În mod greşit judecătorul sindic s-a raportat, în fundamentarea soluţiei, la un dosar penal. Astfel, prin decizia penală nr. 106/24.04.2008 a Tribunalului Brăila (care nu este definitivă, recursul fiind în curs de soluţionare la Curtea de Apel Galaţi), recurentul pârât a fost, într-adevăr, obligat la plata sumei de 18.642 lei, reprezentând TVA suplimentar şi dobânzi. Însă, situaţia de fapt avută în vedere în cauza de faţă, nu are nici o legătură cu faptele imputate în dosarul penal (mult anterioare apariţiei stării de insolvenţă, în perioada 2006 -2007).

Mai mult, toată evidenţa contabilă, actele şi ştampila societăţii debitoare au fost predate încă din anul 2005, celuilalt administrator şi asociat, fapt reţinut prin sentinţa nr. 479/com/27.09.2007 a Tribunalului Brăila.

Prin urmare, pârâtului recurent nu i se poate imputa fapta de nepredare a documentelor contabile, după cum nu i se poate imputa nici neîntocmirea bilanţurilor contabile aferente perioadei 2005 – 2007, câtă vreme nu a mai efectuat acte de administrare a societăţii debitoare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă.

Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de pârâtul B.R. şi a modificat sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii în antrenare răspundere, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

În ce priveşte încălcarea dreptului la apărare a pârâtului recurent, prin nelegala sa citare, a constatat că această critică este nefondată.

Astfel, pe parcursul soluţionării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 138 din Legea 85/2006, pârâtul a fost legal citat, prin afişare, în condiţiile art. 92 alin. 4 Cod procedură civilă, la domiciliul indicat chiar şi în cererea de recurs ( în Brăila, str. Dorobanţi nr. 470, bloc 38, ap. 40).

Ca atare, cererea a fost soluţionată numai după citarea legală a părţilor, conform art. 85 Cod procedură civilă raportat la art. 7 din Legea nr. 85/2006 aşa cum a fost interpretat acest text de lege prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1137/2007.

Însă, fapta descrisă prin cererea de chemare în judecată (nepredarea actelor şi evidenţelor contabile ale societăţii debitoare lichidatorului, în condiţiile art. 35 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 28 alin. 1 lit. a-f din acelaşi act normativ) nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, în condiţiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.

Astfel, potrivit textului de lege susarătat, se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei – persoană juridică, să fie suportată de membrii organelor de conducere, supraveghere sau de control din cadrul societăţii dacă au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea şi dacă, prin astfel de fapte, au cauzat starea de insolvenţă a societăţii.

Or, prin refuzul de predare a actelor şi evidenţelor contabile, în cursul procedurii insolvenţei, nu se poate cauza starea de insolvenţă, stare care s-a instalat anterior deschiderii procedurii.

Nepredarea actelor ar putea constitui o prezumţie în sensul constatării neţinerii evidenţei contabile, anterior deschiderii procedurii, prezumţie judecătorească care, însă, ar trebui coroborată cu alte mijloace de probă.

În speţă însă, anterior pronunţării hotărârii recurate celălalt administrator al societăţii debitoare C. T., a predat lichidatorului reclamant o parte din actele şi evidenţele debitoarei, împreună cu ştampilele, fapt consemnat în procesul – verbal de predare-primire din 6.03.2008 (fila 7 dosar transmis în extras ) şi recunoscut prin raportul de activitate din 11.03.2008 (fila 6 dosar fond).

De asemenea, prin sentinţa nr. 479/27.09.2007 a Tribunalului Brăila s-a admis cererea formulată de reclamantul C. T. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. R. din S.C. „B. S.” SRL Brăila. În considerentele hotărârii susarătate s-a reţinut cu putere de lucru judecat, că pârâtul –recurent a predat celuilalt asociat şi administrator, toate evidenţele, actele şi ştampilele societăţii, încă din octombrie 2005.

Din cele susarătate, judecătorul fondului ar fi trebuit să constate că neţinerea evidenţei contabile în conformitate cu legea, nedepunerea bilanţurilor contabile aferente anilor 2005-2006 şi nepredarea actelor către lichidator nu poate fi imputată pârâtului B.R.. Aceasta întrucât, din coroborarea înscrisurilor administrate în cauză rezultă cu prisosinţă că, în fapt, de administrarea societăţii s-a ocupat, din anul 2005, celălalt administrator şi asociat al debitoarei.

Cât priveşte eventualele fapte de natură penală, sancţionate prin hotărârile penale depuse la dosarul de fond, numai în extras, şi anume numai dispozitivul (filele 18-20 dosar fond), a constatat următoarele:

Nici cererea de chemare în judecată, şi nici sentinţa recurată nu conţin o minimă descriere a faptelor imputate pârâtului. Aşa fiind, nu se poate antrena răspunderea patrimonială a pârâtului, fără a se cunoaşte, în concret, în ce a constat fapta, dacă prin această faptă s-a cauzat sau nu starea de insolvenţă a debitoarei, dacă există legătură de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Faţă de considerentele ce preced, a constatat că judecătorul fondului, printr-o analiză incompletă a materialului probator administrat în cauză şi prin greşita aplicare a normelor legale ce guvernează instituţia răspunderii civile a membrilor organelor de conducere (art. 138 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 998 -999 Cod civil) a pronunţat o soluţie nelegală, a cărei reformare s-a impus.

Aşa fiind, potrivit art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă, a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.

Etichete: Antrenare răspundere patrimonială