Cerere deschidere a procedurii insolvenţei formulată de mai mulţi creditori. Condiţiile creanţei. Aprecierea stării de insolvenţă.

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal, creditoarea SC DT SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitorul SC E SRL în vederea recuperării creanţei în sumă de 118395,06 lei reprezentând contravaloarea debitului rezultant prin neplata prestărilor de servicii de transport intern şi internaţional pe ruta Vladimir Volinschi (Ucraina) – sat Costuleni (Romania), creanţă care este scadentă de mai mult de 30 de zile.
De asemenea, conexă cererii de deschidere a procedurii insolvenţei a mai formulat cerere şi creditoarea I SRL din Republica Moldova pentru o creanţă de 103163,10 euro reprezentând c/v unei cantităţi de vin achiziţionată de debitoare în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare din 14.08.2006.
La data de 24.03.2009 reprezentanţii creditoarei SC DT SA formulează cerere de renunţare la judecată de care instanţa urmează a lua act conform art. 246 din Codul de Procedură Civilă.
În conformitate cu prevederile art. 33, alin.1 din Legea nr. 85/2006, cererea introductivă a I SRL din Republica Moldova s-a comunicat debitorului şi s-a dispus citarea acestuia la sediul social înscris la registrul comerţului, reprezentanţii acestuia formulând întâmpinare prin care contestă starea de insolvenţă, existenţa sau cuantumul creanţei reclamate şi nici împrejurarea încetării plăţilor pentru o perioadă mai mare de 30 de zile. Reprezentanţii debitoarei susţin că au promovat în contra creditoarei I SRL din Republica Moldova o acţiune de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare din 14.08.2006.
Pe de altă parte, la data de 22.05.2009 a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei şi SC B SRL pentru o creanţă în cuantum de 29448,52 euro decurgând din obligaţiile unui contract de transport nr.X/15.09.2008, conexată la cererea iniţială de deschidere a procedurii insolvenţei.
La data de 30.06.2009 a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei şi SC V SA pentru o creanţă în cuantum de 8276,43 lei reprezentând preţ restant, respectiv 7236,90 lei penalităţi convenţionale la serviciile de telefonie mobilă, s-a dispus conexarea la cererea iniţială.
La data de 10.09.2009 a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei creditoarea SC S SRL pentru o creanţă în cuantum de 75889,67 lei reprezentând debit restant din derularea contractului având ca obiect livrarea şi instalarea unui sistem de cântărire autovehicule, dispunându-se conexarea şi a acestei cereri. Reprezentanţii acestei creditoare au solicitat desemnarea unui anumit practician pentru administrarea procedurii insolvenţei, aceeaşi solicitare fiind făcută şi de reprezentanţii creditoarei SC B SRL.
Ulterior acestora au formulat cereri de admitere a creanţelor la datele de 20.11.2009, 26.08.2010 şi 21.09.2010 creditorii SC ID SRL PENTRU O CREANŢĂ DE 47323,24 LEI, SC P – CERNĂUŢI pentru o creanţă compusă din 8550,34 euro şi 5043 lei, RG pentru o creanţă constând în drepturi salariale rezultând din sent. civ. 1863/18.11.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi respectiv MVSRL Moldova pentru o creanţă de 224694,08 lei.
La termenul din 03.12.2009 instanţa a luat act de renunţarea la judecată formulată de DT SA.
Acordând cuvântul la dezbateri în fond instanţa constată că apărătorul ales al debitoarei ridică excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi motivat de faptul că în conformitate cu istoricul firmei furnizat de Oficiul Registrului Comerţului, la data de 10.02.2010 firma şi-a schimbat sediul în jud. Buzău, iar denumirea acesteia este în prezent SC PE SRL.
Acordând cuvântul cu privire la excepţia invocată instanţa constată că acesta este neîntemeiată, urmând să o respingă motivat de modificările aduse prin legea 169/2010 ale art. 6 din legea 85/2006, care au introdus un aliniat nou – 3 – aplicabil la momentul deschiderii procedurii.
Întrucât cererile introductive întemeiate pe prevederile Legii nr.85/2006 nu pot produce efecte juridice decât dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest act normativ în art. 3 referitoare la existenţa creanţei şi a stării de insolvenţă, independent de existenţa sau inexistenţa contestaţiei prevăzută de art. 33, alin.2 din lege, verificarea îndeplinirii lor se impune din oficiu judecătorului-sindic iar în acest sens se reţin următoarele:
Conform art. 31 din Legea nr.85/2006 orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate formula o cerere introductivă, prin creditor îndreptăţit înţelegându-se, potrivit art. 3, pct. 6 din această lege, creditorul care are împotriva patrimoniului debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile şi a cărei valoare este de cel puţin 30.000 lei.
În ceea ce priveşte prima condiţie, cerinţele legii referitoare la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, nu implică şi existenţa unui titlu executoriu în baza căruia creditorul să-şi valorifice creanţa, potrivit art. 379 cod proc. civ., creanţă certă fiind şi aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, ce emană de la debitor sau sunt recunoscute de acesta.
În prezenta cauză certitudinea creanţelor invocate rezultă din contractele depuse de creditori, facturile fiscale ataşate şi înscrisurile conexe, debite ce nu au fost lichidate şi care depăşesc valoarea prag impusă de art. 3, pct. 12 din lege, întrucât în contul de disponibilităţi al debitorului nu exista provizia necesară .
Cât priveşte cerinţa legală a insolvenţei astfel cum aceasta este definită prin art. 3, alin.1 din Legea nr.85/2006, lipsa contestaţiei prevăzută de art.33, alin.2 din menţionata lege ca şi împrejurarea că reprezentanţii debitorului nu s-au prezentat în instanţă pentru a formula apărări privind fondurile sale disponibile şi situaţia sa patrimonială şi nici nu au produs vreo dovadă că deţine lichidităţi şi face faţă obligaţiilor sale exigibile, îndreptăţesc concluzia că acesta se află în insolvenţă.
Aşa fiind, cererile formulate de creditori vor fi admise cu consecinţa deschiderii procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului potrivit art. 33, alin. 6 din Legea nr.85/2006.

Tags: Cerere deschidere a procedurii insolvenţei

Cerere deschidere a procedurii insolvenţei formulată de un creditor. Data verificării valorii prag. Contestaţia debitorului împotriva cererii creditorului, pentru excepţia neexecutării contractului. Admitere contestaţie.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal, creditoarea SC G SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitorul AF P pentru recuperarea unei creanţe în sumă de 10522,78 lei, reprezentând c/vrate restante, asigurare casco şi RCA precum şi penalităţi de întârziere, datorie scadentă de mai mult de 30 de zile.
Creditorul a depus în dovedirea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei copia contractului de închiriere nr. x încheiat la data de 03.02.2007 având ca obiect cedarea contra cost a folosinţei unui autovehicul, facturi fiscale şi fişe de calcul a penalităţilor, alte înscrisuri.
Legal citaţi, reprezentanţii debitorului au formulat contestaţie împotriva cererii creditoarei şi solicitând îndatorarea acesteia la plata unei cauţiuni în conformitate cu art. 33, alin. 3 din legea 85/2006, susţin că acţiunea nu îndeplineşte condiţiile legii 85/2006.
Învederează faptul că debitul rezultând din facturile depuse în dovedirea acestuia nu au fost însuşite de către reprezentanţii debitoarei, neexistând în acest sens un titlu executoriu valabil în sensul legii 85/2006 şi a art. 379, alin. 3 din Codul de Proc. Civilă. Motivul refuzului de a plăti preţul folosinţei spaţiului a fost determinat de faptul că în urma unei defecţiuni debitorul a adus autoturismul închiriat la reparaţii, lăsându-l în service-ul creditoarei. La momentul când autoturismul trebuia ridicat debitorul a constat că reprezentanţii creditoarei refuză să i-l elibereze, condiţionându-l de plata a două rate care erau nefacturate de altfel. Şi în momentul de faţă autoturismul se află în posesia creditoarei. În acest sens se invocă neexecutarea contractului din partea creditoarei, dar şi incertitudinea creanţei pretinse.
Nu în ultimul rând reprezentanţii debitoarei susţin că refuzul de plată a c/v chiriei comerciale nu echivalează cu starea de insolvenţă, societatea debitoare neaflându-se în încetare de plăţi.
Totodată pretind că valoarea creanţei reclamate se situează sub nivelul valorii prag al creanţei conf. art. 3, alin. 1, pct. 12 din lege modificată .
Prin urmare, invocând incertitudinea creanţei declarate şi disp. art. 33 din lege solicită să se constate acest aspect, cererea de deschidere a procedurii urmând a fi respinsă.
În dovedirea contestaţiei depune înscrisuri contabile cu care reprezentanţii debitoarei înţeleg să facă dovada celor susţinute.
La termenul de judecată din 30.09.2010 instanţa constată neîntemeiată cererea debitoarei cu privire la stabilirea unei cauţiuni în sarcina creditoarei dispunând respingerea acesteia în considerarea faptului că înscrisurile depuse configurează aspectul referitor la seriozitatea cererii depuse.
Analizând cauza dedusă judecăţii sub aspectele precizate de către părţi instanţa reţine că cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă formulată de se referă la încetarea de plăţi a debitoarei către acestea în ceea ce priveşte derularea unui contract de închiriere autoturism.
Prin contestaţia formulată reprezentanţii debitoarei au emis apărări în ceea ce priveşte starea de insolvenţă reclamată, cuantumul şi certitudinea creanţei.
Referitor la aspectul atingerii pragului prevăzut de art. 3, alin. 1, pct. 12 din lege instanţa constată că la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei valoarea prag era de 10000 lei, majorarea acesteia intrând în vigoare ulterior datei de înregistrare – 10.07.2009. În acest fel instanţa va raporta cererea de deschidere a procedurii la momentul înregistrării acesteia şi nu la cel al soluţionării.
În ceea ce priveşte condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă consideră că cererea formulată de creditoare este nejustificată.
În cauză, existenţa creanţei reclamate este discutabilă din punct de vedere juridic, astfel că, sumele înscrise în documentele creditoarelor nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 379, alin. 3 Cod Procedură Civilă; aspectul enunţat se coroborează cu faptul că reprezentanţii debitoarei au avut cunoştinţă de existenţa şi valoarea creanţei, dar prin contestarea creanţei îşi exprimă în mod expres poziţia de neînsuşire a debitului.
Se reţine totodată că nu lipsa lichidităţilor stă la baza acumulării debitului ci refuzul de plată din partea debitoarei ca urmare a incertitudinii creanţei pretinse, dar mai ales datorită neîndeplinirii din partea creditoarei a unor clauze contractuale asumate.
Prin urmare, atât timp cât procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 nu reprezintă un mijloc de recuperare a unui debit ci este o procedură specială care se aplică numai în momentul în care respectivul debit nu s-a putut recupera pe căile reglementate de dreptul comun, în cauză, în lipsa unei creanţe certe, nu se justifică începerea procedurii insolvenţei, motiv pentru care cererea introductivă urmează a fi respinsă.
Cum aspectul certitudinii creanţei nu s-a confirmat, instanţa consideră că în cadrul acestei proceduri execuţionale colective nu se poate realiza o analiză aprofundată, constatând în incertitudinea cuantumului debitului, a penalităţilor de întârziere, dar mai ales a nerespectării unor clauze sau condiţii de bună derulare a contractului.
Prin urmare, in lipsa unei creanţe certe, ca una din condiţiile obligatorii declanşării procedurii Legii nr. 85/2006, în condiţiile art. 379 din Codul Civil cererea introductivă urmează a fi respinsă.

Tags: Cerere deschidere a procedurii insolvenţei