Inadmisibilitate sesizare Curte de Conturi

Tribunalul Tulcea
Dosar nr. 2991/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 192
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin încheierea nr.49 din 18 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr.2991/88/2008, solicitând, pentru stabilirea răspunderii juridice, obligarea la plată, în favoarea PRIMĂRIEI COMUNEI B , a pârâţilor IN şi HI , pentru prejudiciul în sumă de 92.800 lei şi dobânda de 13.496 lei, precum şi pentru dobânda calculată după data de 30 noiembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.

Prin încheierea menţionată, s-a reţinut că, potrivit pct.3 din Raportul de control intermediar examinat, instituţia a fost prejudiciată cu suma totală de 92.800 lei, prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II „Bunuri şi servicii”.

Sumele au fost achitate prin casieria instituţiei, în numerar, ca drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi asigurarea protecţiei personalului, funcţionari publici şi personal contractual în vederea refacerii capacităţii de muncă şi înregistrate în contabilitatea patrimonială a instituţiei.

Pentru acordarea sumei de 92.800 lei ca drepturi speciale, nu există temei legal, deoarece legislaţia în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituţiilor publice, nu prevede posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzice negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

În aceste condiţii, acordul colectiv/contractul colectiv de muncă încheiat între Primăria B şi Sindicatul salariaţilor din administraţia publică locală a judeţului Tulcea, înregistrat la Direcţia de mu87ncă, solidaritate socială şi familie sub nr.149/13996 din 27.11.2006 din 27.11.2006, conţine prevederi care nu au temei legal în ceea ce priveşte acordarea de sume ca drepturi speciale, acestea neputând face obiectul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul instituţiilor publice.

Prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 92.800 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislaţia în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituţiilor publice, neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Alăturat încheierii din 18 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar din 12 decembrie 2008, cu anexele acestuia, borderouri plată, explicaţiile scrise ale pârâţilor, acordul de muncă nr.4778/20 noiembrie 2006, situaţia sumelor acordate nelegal, precum şi alte înscrisuri.

În apărare, pârâţii IN şi HI au depus întâmpinare, precum şi înscrisuri, invocând excepţia inadmisibilităţii sesizării.

Examinând contestaţia, prin prisma excepţiei de inadmisibilitate instanţa va reţine următoarele:

Temeiul legal pentru sesizarea tribunalului cu judecarea unor astfel de cauze îl reprezintă art.31 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de conturi. Prin Legea nr.217/24.10.2008 a fost modificată Legea nr.94/1992, iar art.31 – text de lege în baza căruia a fost sesizat Tribunalul Tulcea s-a modificat, în sensul că ,stabilirea răspunderii juridice în cazul acestor speţe nu mai este de competenţa instanţei de judecată.

În acest sens, art.31 (3) din Legea nr.94/1992 actualizată prevede că „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.”

Având în vedere ultimele modificări intervenite asupra Legii nr.94/1992. se apreciază că tribunalul nu mai putea fi sesizat la data de 18.12.2008, cu astfel de cereri, o astfel de sesizare făcută fără a se întemeia pe baza unui text de lege fiind inadmisibilă.

Examinând acţiunea, pe fondul cauzei, instanţa reţine că, prin raportul de control intermediar nr.1218 din 12 decembrie 2008, întocmit urmare a verificării contului anual de execuţie şi a bilanţului contabil pentru anul 2007 la Consiliul local al comunei B , de către Direcţia de control financiar ulterior Tulcea, judeţul Tulcea, s-a constatat prejudicierea bugetului Primăriei B pe anul 2007, cu suma de 92.800 lei, prejudiciu pentru care au fost calculate despăgubiri civile datorate la 30.11.2008 în sumă de 13.496 lei (anexa nr.21), iar răspunzători pentru producerea prejudiciului revenind pârâţilor HI , care a avizat favorabil aprobarea HCL nr.74/11.12.2006, prin care a fost aprobat Acordul colectiv/Contractul colectiv de muncă nr.4778/20.11.2006 şi implicit, a fost aprobată plata acestor drepturi speciale, în condiţiile în care consiliul local nu poate acorda drepturi de natură salarială şi IN în calitate de ordonator principal de credite a semnat contractul colectiv de muncă ce conţinea prevederi contrare dispoziţiilor legale, precum şi angajamentele bugetare lunare, în baza cărora au fost acordate salariaţilor în anul 2007, drepturi speciale fără temei legal.

La data de 28 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 217/24 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 40 şi următoarele care reglementau competenţa materială şi teritorială a instanţelor Curţii de Conturi, ce ulterior a revenit instanţelor judecătoreşti, odată cu preluarea judecătorilor financiari.

Actul normativ menţionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curţii de Conturi, prin Camerele de Conturi judeţene, de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari şi contabili, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.

De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

In consecinţă, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate şi a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanţele judecătoreşti numai la solicitarea entităţii publice verificate.

In aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale învederate, sesizarea Curţii de Conturi a devenit inadmisibilă, urmând ca entitatea publică controlată prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, şi în privinţa acesteia procedurile fiind de imediată aplicare.

Aşa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanţa urmează a respinge ca atare sesizarea Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, ca inadmisibilă.

Tags: curte, funcţionar public, Legea nr. 217/2008, Legea nr.94/1992

Sesizare Curte de Conturi-inadmisibilitate

Dosar nr. 2992/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa Civilă nr.180
Şedinţa publică din data de 6 Februarie 2009

Prin Incheierea nr. 48 din 17 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr. 2992/88/2008, solicitând, stabilirea răspunderii juridice, obligarea la plată, în favoarea Primăriei comunei SC a pârâţilor II şi MF pentru prejudiciul în sumă de 39.532 lei şi dobânda de 5702 lei, precum şi pentru dobânda calculată după data de 12 decembrie 2008 şi până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare; obligarea la plată, în favoarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, a Primăriei Comunei SC pentru suma de 3.489 lei reprezentând majorări de întârziere, şi totodată, obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei SC , a pârâţilor II şi MF , pentru prejudiciul în sumă de 3.489 lei produs prin plata majorărilor de întârziere, precum şi pentru dobânda ce se va calcula de la data plăţii de către Primăria Comunei SC a majorărilor de întârziere şi până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.

Prin Incheierea menţionată, s-a reţinut că potrivit punctului 1` din Raportul de control intermediar examinat, instituţia a fost prejudiciată cu suma totală de 39.532 lei, prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II „bunuri şi servicii”.

Sumele au fost achitate prin casieria instituţiei, în numerar, ca drepturi speciale pentru „menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii”, în cuantum de 300 lei lunar pentru acoperirea unei părţi a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană etc. şi 500 lei pe semestru pentru o ţinută decentă şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul.

Prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 39.532 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislaţia în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituţiilor publice, neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Alăturat încheierii din 17 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar nr. 1219 din 12 decembrie 2008, cu anexele acestuia, state de plată, explicaţiile scrise ale pârâţilor, acordul de muncă nr. 5928/1 noiembrie 2006, situaţia sumelor acordate nelegal, precum şi alte înscrisuri.

În apărare, pârâţii II şi MF au depus întâmpinare, precum şi înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin raportul de control nr. S/164 din 12 decembrie 2008 şi respectiv raportul de control intermediar nr. 1219 din 12 decembrie 2008, întocmit urmare a verificării contului de execuţie şi a bilanţului contabil încheiat pe anul 2007 de către PRIMĂRIA COMUNEI SC , judeţ Tulcea, s-a constatat că instituţia a fost prejudiciată cu suma totală de 39.532 lei prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare pentru refacerea capacităţii de muncă şi pentru ţinută necorespunzătoare, de la titlul II „bunuri şi servicii”, prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 54 alin. 6 din Legea nr. 273/2006; art. 7 din O.G. nr. 119/1995, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, lipsa de temei legal rezultând şi din adresa nr. 1107 din 23 ianuarie 2008 emisă de D.M.P.S. TULCEA, cât şi din adresa nr. 420965 din 13 februarie 2008 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

S-a mai constatat că răspunderea pentru producerea prejudiciului revine pârâţilor II – primar, în calitate de ordonator principal de credite şi MF , în calitate de contabil în cadrul compartimentului financiar-contabil, care a acordat viza de control financiar preventiv propriu, la suma iniţială de 39.532 lei, fiind calculate şi dobânzi de la data efectuării plăţilor şi până la data de 12 decembrie 2008 în sumă de 5702 lei.

La termenul fixat cu judecata cauzei, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea cererii în raport de dispoziţiile Legii nr. 217/24 octombrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 40 şi următoarele care reglementau competenţa materială şi teritorială a instanţelor Curţii de Conturi, ce ulterior a revenit instanţelor judecătoreşti, odată cu preluarea judecătorilor financiari.

Analizând cauza în raport de excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

Actul normativ menţionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curţii de Conturi, prin Camerele de Conturi judeţene, de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari şi contabili, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.

De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

In consecinţă, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate şi a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanţele judecătoreşti numai la solicitarea entităţii publice verificate.

Relativ la aplicarea legii în timp, având în vedere că sesizarea instanţei s-a realizat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, este de subliniat că, potrivit art. 725 alin. 1 şi 2 Cod proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată, începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege, în timp ce procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe.

In opinia instanţei, art. 725 alin. 2 are în vedere ipoteza în care acţiunile aflate în curs de judecată rămân în competenţa instanţelor judecătoreşti, doar că se modifică instanţa competentă să judece respectivul tip de cauză, nu însă şi situaţia în discuţie când se aplică regula instituită prin alin. 1 pentru că nu se mai poate stabili răspunderea unor persoane pentru prejudicii aduse instituţiilor în cadrul cărora funcţionează la cererea unui terţ – organ de control, în lipsa solicitării entităţii publice păgubite, numai aceasta din urmă fiind în măsură să decidă modul de acţiune.

In aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale învederate, sesizarea Curţii de Conturi a devenit inadmisibilă, urmând ca entitatea publică controlată prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, şi în privinţa acesteia procedurile fiind de imediată aplicare.

Aşa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanţa urmează a respinge ca atare sesizarea Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, ca inadmisibilă.

Tags: curte de conturi, Legea nr. 130/1996, Legea nr. 217/2008, Legea nr. 273/2006, Legea nr. 94/1994, O.G. nr. 119/1995

Sesizare curte de conturi

TRIBUNALUL TULCEA
SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ nr.343
Şedinţa publică din data de 03 martie 2009

Prin Incheierea nr. 52/18 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr. 3027/88/23 decembrie 2008, solicitând următoarele:

– stabilirea răspunderii juridice şi obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei “…”, a domnilor “…” şi “…”, pentru prejudiciul în sumă de 17.000 lei şi dobânda de 1694,75 lei, precum şi pentru dobânda calculată după data de 12 decembrie 2008, şi până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare;

– stabilirea răspunderii juridice şi obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei “…”, a domnilor “…” şi “…”, pentru prejudiciul în sumă de 5.543,03 lei produs prin plata reparaţiilor pentru un număr de autoturisme mai mare decât cel normat, pentru dobânda în sumă de 655,95 lei aferentă acestui prejudiciu, precum şi dobânda calculată după data de 30 noiembrie 2008 şi până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare;

– obligarea la plată a Primăriei Comunei “…”, în favoarea Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, pentru suma de 4152 lei reprezentând contribuţie datorată şi nevirată din anul 2006 şi pentru majorările de întârziere în sumă de 3254 lei, calculate până la data de 12 decembrie 2008, precum şi pentru majorările calculate până la data virării efective a contribuţiei respective;

– stabilirea răspunderii juridice şi obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei “…”, a domnilor “…” şi “…”, pentru prejudiciul în sumă de 3.254 lei, produs prin plata unor majorări de întârziere cauzate ca urmare a neachitării la termen a obligaţiilor bugetare, precum şi pentru dobânda ce se va calcula de la data plăţii de către Primăria Comunei “…” a majorărilor respective şi până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.

Prin Incheierea menţionată că s-a reţinut că pârâţii – primar “…”, ordonator principal de credite, şi “…” – contabil, datorează Primăriei Luncaviţă, judeţ Tulcea, suma de 17.000 lei şi dobânda de 1694,75 lei, şi dobânda în continuare, începând cu 12 decembrie 2008, pentru plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare; suma de 5543,03 lei, rezultată din plata reparaţiilor pentru un număr de autoturisme mai mare decât cel normat, cu dobânda aferentă de 655,95 lei, şi dobânda calculată începând cu 30 noiembrie 2008; suma de 3254 lei reprezentând majorări de întârziere, plătite ca urmare a neachitării în termen a obligaţiilor bugetare, cu dobânda aferentă calculată de la data plăţii acestor sume.

Curtea de Conturi a mai învederat că Primăria “…” are de achitat către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate suma de 4152 lei reprezentând contribuţie datorată şi nevirată din anul 2006, 3254 lei – penalităţi de întârziere până la 12 decembrie 2008, precum şi în continuare.

Alăturat Incheierii din 18 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar nr. 1283 din 12 decembrie 2008, cu anexele acestuia, explicaţiile scrise ale pârâţilor, facturi, registru de casă, situaţii centralizatoare ale sumelor calculate şi alte înscrisuri.

La termenul de judecată din 27 februarie 2009, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii sesizării, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, ce modifică Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Examinând cauza, în raport cu excepţia invocată, instanţa reţine că, prin raportul de control intermediar nr. 1223/12 decembrie 2008, întocmit ca urmare a verificării contului anual de execuţie şi a bilanţului contabil pentru anul 2007 al Consiliului Local “…” s-a constatat că bugetul local a fost prejudiciat cu suma de 17000 lei, la care se adaugă dobânda aferentă reprezentând drepturi speciale acordate salariaţilor – funcţionari publici şi personal contractual, pentru refacerea capacităţii de muncă, securităţii muncii şi asigurarea protecţiei speciale, conform acordului/contractului colectiv de muncă nr. 3475 din 1 octombrie 2007, prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006, art. 54 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, art. 7 din O.G. nr. 119/1999, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, lipsa de temei legal rezultând şi din adresa nr. 11707 din 23 ianuarie 2008, emisă de către D.M.P.S. TULCEA şi din adresa nr. 420965 din 13 februarie 2008, emisă de D.G.F.P. , iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâţilor “…” – primar, în calitate de ordonator principal de credite, şi “…” – contabil, care a acordat viza de control financiar preventiv propriu.

Prin aceeaşi operaţiune de control s-a mai stabilit că instituţia controlată a fost prejudiciată şi cu suma de 5543,03 lei, cu dobânzile aferente, prin menţinerea în patrimoniu, a unui număr de autoturisme mai mare decât cel normat prin încălcarea art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006 şi art. 51) alin. 1 din O.G. nr. 80/2001, pentru această situaţie fiind răspunzători cei doi pârâţi menţionaţi anterior.

In urma verificărilor a mai rezultat că Primăria “…” nu a calculat, înregistrat şi virat contribuţia la asigurările sociale de sănătate pe perioada iunie – decembrie 2006, conform prevederilor Legii nr. 95/2006 şi nici majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen a respectivelor sume, datorate de angajator pentru ajutoarele sociale achitate persoanelor beneficiare, în baza Legii nr. 416/2001, datorarea acestor majorări fiind imputabile ordonatorului principal de credite şi contabilului ce trebuia să întocmească actele de plată a impozitelor şi taxelor.

Insă, la data de 28 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 217/2008, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992, prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 40 şi urm. care reglementau competenţa materială şi teritorială a instanţelor Curţii de Conturi şi care, ulterior, a fost preluată de instanţele judecătoreşti, odată cu preluarea judecătorilor financiari.

Actul normativ menţionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curţii de Conturi a României, prin Camerele de conturi judeţene, de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari şi contabili, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.

De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

In consecinţă, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate şi a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanţele judecătoreşti numai la solicitarea entităţii publice verificate.

In aceste condiţii, faţă de prevederile legale menţionate, sesizarea Curţii de Conturi, promovată după data de 28 octombrie 2008, este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, urmând ca entitatea publică controlată, prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, dispoziţiile legale incidente fiind de imediată aplicare.

Tags: curtea de conturi, Legea nr. 217/2008