Top

Revocare act

Pe rol soluţionarea cererii de apel formulată de apelanţii pârâţi BZ, BD, BMS, OM şi ŢC, în contradictoriu cu intimatul reclamant BZ, domiciliat în …., împotriva sentinţei civile nr. 2819/17.10.2008 a Judecătoriei Vaslui, având ca obiect revocare testament.

INSTANŢA

deliberând asupra apelului constată următoarele

Prin sentinţa civilă nr. 2819/17.10.2008 dată de Judecătoria Vaslui a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul BZ, BD, BMS, OM şi ŢC a fost constat revocat testamentul autentificat sub nr. 1911/26.03.1996, a fost anulat certificatul de legatar nr. 28/4.08.2008 emis de pe urma autoarei BA, decedată la 12.02.2008 şi a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reconvenienţi: BZ, BD, BZ, OM şi TC în contradictoriu cu reclamantul BG, privind anularea testamentului autentificat sub nr. 3860/7.06.1996.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, instanţa de control judiciar a constat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Prin cererea reconvenţională formulată la instanţa de fond, pârâţii au solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 3860/7.06.1996.

În motivarea cererii, pârâţii au arătat că acest al doilea testament este lovit de nulitate neîndeplinind condiţiile de formă prevăzute de lege pentru întocmirea actelor autentice, respectiv lipsa semnăturii testatoarei. Au mai arătat pârâţii că lipsa semnăturii sub menţiunea că testatoarea nu ştie să scrie ( în condiţiile în care aceasta doar cu 2 luni în urmă semnase un alt testament) echivalează cu lipsa manifestării exprese de voinţă a acesteia, implicit cu refuzul de a semna actul, actul nefiind valabil.

În aceste condiţii instanţa de fond a analizat cererea reconvenţională şi valabilitatea celui de-al doilea testament prin prisma motivelor invocate de pârâţii reconvenienţi.

În calea de atac a apelului, pârâţii reconvenienţi formulează cereri noi, în sensul că motivează nevalabilitatea celui de-al doilea testament prin prisma faptului că defunctei BA i s-a captat atenţia şi i s-a sugerat schimbarea testamentului, iar intimatul a urmărit să se folosească de averea defunctei, făcând şi o construcţie în curtea defunctei.

Se observă că pârâţii reconvenienţi au formulat cereri noi în apel, invocând aspecte pe care instanţa de fond nu a avut posibilitatea să le analizeze în condiţiile în care au fost invocate la judecata în apel a cauzei.

Din acest motiv, instanţa de apel nu poate efectua un control judiciar al hotărârii instanţei de fond sub aspectele invocate de apelanţi.

Cererile formulate de apelanţi contravin şi dispoziţiilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă care prevede că în apel nu se pot face alte cereri noi.

Cu toate acestea, faptul că defuncta BA a declarat la întocmirea celui de-al doilea testament că nu ştie caret nu înseamnă că i-a fost captată atenţia şi i s-a sugerat schimbarea testamentului de către intimatul BZ.

De asemenea, faptul că familia Buzatu ar fi fost cea care a îngrijit şi înmormântat defuncta nu înseamnă că aceasta nu ar fi avut posibilitatea şi dorinţa de a schimba testamentul în favoarea intimatului, mai ales că primul testament este întocmit doar cu 3 luni înainte de cel de-al doilea testament, iar acordarea întreţinerii nu a fost condiţionată de întocmirea testamentului.

Din actele aflate la dosar, respectiv adresa nr. 382/29.04.2009 emisă de Arhivele Naţionale rezultă că BA a fost înscrisă în anul şcolar 1917-1918, însă a rămas repetentă prin neprezentare. Chiar dacă actele depuse la dosar de apelanţi, respectiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate din anul 1991, declaraţia pentru stabilirea impozitului, apar a fi semnate de BA, se poate observa că scrisul este tremurat şi greu realizat, putând scrie după modelul de litere.

Împotriva notarului care a întocmit cele două testamente s-a formulat plângere penală de apelanta Obreja Mariana, soluţia fiind cea de neîncepere a urmăririi penale, nefiind reţinută fapta notarului de a consemna fals ceea ce a constat personal la întocmirea celor două acte autentice.

Faţă de cele arătate, de dispoziţiile art. 921 Cod civil, art. 296 Cod procedură civilă, instanţa va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanţei de fond.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga apelanţii la plata către intimatul BZ a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanţii BZ, BD, BZ, OM şi TC împotriva sentinţei civile nr. 2918/17.10.2008 a Judecătoriei Vaslui pe care o păstrează.

Obligă apelanţii la plata către intimata BZ a sumei de 1.133 lei cheltuieli de judecată.

Etichete: