Evacuare

Prin sentinţa civilă nr.544/20.01.2009, pronunţată în dosarul nr.6506/180/2008 al Judecătoriei Bacău, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâţii H.P. şi H.L. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Bacău .

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de donaţie nr.119/2007 autentificat la BNP S.O.C., A.E. a transmis reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Numita A.E., mama reclamantului, dobândise imobilul în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1743/2006. Pârâţii locuiesc în imobil şi refuză să-l părăsească invocând un drept de proprietate asupra imobilului, drept care instanţa de fond a considerat că nu l-au dovedit, sentinţa civilă nr. 10358/2008 a Judecătoriei Bacău arătând doar faptul că cererea de partajare a imobilului a fost respinsă. Ca urmare, raportat la art.48o cod civil, instanţa de fond a admis cererea de evacuare, deoarece dreptul de proprietate al imobilului a fost dovedit de reclamant şi acest drept conferă proprietarului dreptul de folosinţă.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel, în termen legal, pârâţii.

Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 0,15 lei.

În motivarea apelului, apelanţii – pârâţi au arătat că instanţa de fond, în mod greşit a respins cererea de suspendare şi a admis acţiunea, deoarece pe rolul instanţei de fond se află şi acţiunea promovată de apelanţi pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare – cumpărare şi pe cale de consecinţă şi a actelor subsecvente.

Au arătat apelanţii că numitul P.M. cel care a vândut numitei A.E. imobilul este cercetat pentru înşelăciune. Prin sentinţa civilă nr. 10358/2008 a Judecătoriei Bacău apelanţii nu au înţeles să depună un titlu de proprietate ci să facă dovada că apelanţii nu au avut un titlu de proprietate în sens material şi tocmai de aceea li s-a respins partajul.

Între apelanţi şi P.M. a existat o convenţie în sensul de li se construi un imobil pe terenul rămas în posesie de 500 m.p. însă acesta nu a construit imobilul vânzând terenul, între P.M. şi A.D. existând conivenţa ce prin fraudă duce la nulitatea contractelor.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că acţiunea în cauză este de fapt una în revendicare şi nu una în evacuare se impune respingerea acţiunii.

Raportat la soluţia de respingere a suspendării apelanţii au arătat că este incidentă suspendarea atât faţă de existenţa dosarului civil cât şi faţă de existenţa dosarului penal.

Intimatul, prin apărător, s-a opus cererii de amânare a cauzei şi pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefundat, întrucât apelanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate invocat.

Analizând motivele de apel în raport de actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că apelul este fondat pentru următoarele considerente :

Intimatul – reclamant a invocat în susţinerea acţiunii contractul de donaţie nr.119/28.02.2007, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din casă, anexe gospodăreşti şi teren.

Imobilul a fost donat reclamantului – intimat de A.E. care , la rândul său, l-a dobândit de la P.M. şi P.R..

Apelanţii au invocat faptul că între ei şi numitul P. a existat o convenţie de înstrăinare cu sarcini, sarcini pe care acesta nu şi le-a executat astfel încât se consideră, în continuare, proprietarii imobilului şi acesta cu atât mai mult cu cât P.M. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, astfel cum rezultă din rezoluţia nr.4/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Martorii au arătat că apelanţii au locuit în imobil însă, ulterior, acesta ar fi fost vândut şi, după o perioadă de absenţă, actualmente apelanţii locuiesc din nou în imobil. Declaraţiile martorilor se coroborează cu sentinţa civilă de partaj succesoral care a soluţionat acţiunea prin care apelantul a solicitat ieşirea din indiviziune asupra imobilului moştenit de la tatăl său.

Rezultă aşadar că părţile îşi dispută nu numai dreptul de folosinţă asupra imobilului ci însuţi dreptul de proprietate, dreptul de folosinţă fiind invocat dreptul de componenţă a dreptului de proprietate. Faţă de acest aspect şi atâta vreme cât între părţi nu există un contract de locaţiune care să vizeze exclusiv dreptul de folosinţă, apelul urmează a fi admis şi schimbată sentinţa apelată, reclamantul urmând practic revendicarea imobilului.

Criticile aduse sentinţei sub aspectul soluţiei date cererii de suspendare prin raportare la motivele invocate şi având în vedere exclusiv o acţiune în evacuare, sunt neîntemeiate, contestarea titlului de proprietate al reclamantului fiind irelevantă asupra unui drept de folosinţă rezultând dintr-un raport de locaţiune.

Din lucrările dosarului fond rezultă că –cererea de suspendare nici nu a fost întemeiată pe dosarul civil având ca obiect acţiune de constatare a nulităţii titlului reclamantului, ci în susţinerea acestei cereri s-a invocat doar existenţa dosarului de cercetare penală privindu-l pe P.M., or reţinerile instanţei de fond privitor la acest motiv de suspendare sunt corecte deoarece condiţia începerii urmăririi penale nu este îndeplinită iar cel cercetat penal nici nu este parte.

Oricum, raportat la reţinerile instanţei de recurs privitoare la fondul cauzei şi natura acţiunii dedusă judecăţii, criticile legate de soluţionarea cererii de suspendare sunt irelevante.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art.296 cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul şi schimbând sentinţa apelată ca respinge acţiunea ca nefondată.

Tags: evacuare