Indemnizaţie de dispozitiv-personal contractual
Dosar nr.2850/88/2008
SENTINŢA CIVILĂ NR. 58
Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.2850/88/2008, reclamanţii: …., prin Sindicatul ….Tulcea, au chemat în judecată Comuna Ciucurova – Consiliul Local Ciucurova, solicitând obligarea pârâtului la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor bîneşti reprezentând sporul de dispozitiv, pe perioada septembrie 2005 – septembrie 2008, actualizat în funcţie de rata inflaţiei la data efectivă a plăţii, cât şi la alocarea în continuare a sporului de dispozitiv.
În motivare, reclamanţii au arătat că, sunt angajaţi ai Consiliului Local Ciurova ca personal contractual.
Au precizat reclamanţii că, prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor s-a completat şi modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne.
S-a menţionat că, în cauză sunt relevante punctele 9.2 şi 31.1 din ordin, la emiterea căruia a fost avută în vedere Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţii publice de apărare de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii,OUG nr.63/2003 şi HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare.
S-a precizat că, conform punctului 9.2 din Ordinul nr.496/2003 „indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”.
Au subliniat reclamanţii că, astfel conform acestui ordin, trebuie să beneficieze de indemnizaţia de dispozitiv de 25%, calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi, ci şi personalul din aparatul propriu al consiliilor locale.
Se specifică de către reclamanţi că, s-a precizat în ordin că personalul civil din administraţia publică beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, deci de indemnizaţia de dispozitiv, şi nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999 reglementează tocmai acest drept salarial, drept de care beneficiază, alături de salariaţii din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în calitate de lucrători în administraţia publică, personalul din Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, din prefecturi, din cadrul mai multor consilii locale şi judeţene din ţară.
Au menţionat reclamanţii că, o astfel de interpretare a acestui text de lege vine în contradicţie cu prevederile din Constituţia României, din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cu dispoziţiile din Curtea Europeană a autonomiei locale.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.496/2003, Legea nr.138/1999, OUG nr.192/2002, aprobată prin Legea nr.228/2003, OUG nr.63/2003, HG nr.281/1993, Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Cartea Europeană a autonomiei locale, OUG nr.30/2007.
În dovedire, au depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.496/2003; sentinţa civilă nr.2288/2007 a Tribunalului Călăraşi; sentinţa civilă nr.2138/2007 a Tribunalului Buzău; sentinţa civilă nr.261/2005 a Tribunalului Gorj; sentinţa civilă nr.2191/2006 a Tribunalului Mureş; decizia civilă nr.241/2006 a Curţii de Apel Craiova; sentinţa civilă nr.110CAF/2007 a Tribunalului Giurgiu; sentinţa civilă nr.3698/C/2007 a Tribunalului Braşov, sentinţa civilă nr.21/2008 a Tribunalului Călăraşi; sentinţa civilă nr.2377/2007 a Tribunalului Călăraşi, sentinţa civilă nr.1309/2008 a Tribunalului Tulcea; certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Bucureşti în dos.nr.2697/116/2007, dispoziţia nr.314/11 sept.2006, dispoziţia nr.18/15 febr.2007, contract individual de muncă nr.55/23.11.2005, decizia nr.13/14 mai 1990, decizia nr.11/26.02.1989, contractul individual de muncă nr.46/12.11.2007, nr.1197/01.10.2002, dispoziţia nr.128/23 mai 2004, decizia nr.28/29 apr.1991, contractul individual de muncă nr.45/16.08.2007, contractul individual de muncă nr.40/1/1.02.2008 nr.41/1/1.02.2008, nr.42/1/1.02.2008, nr.47/1/1.02.2008, Hot.nr.22 privind aprobarea organigramei şi a nr.de personal al Căminului Cultural Ciucurova din 17 mai 2004, contract individual de muncă nr.52/1/1.02.2008, sent.civ.nr.40/25 ian.2008 pronunţată de Judecătoria Babadag în dos.660/179/2008, Hot.nr.5/20 iun.2008.
În apărare, pârâtul Consiliul Local al com.Ciucurova a depus la dosar adresa nr.47/12 ian.2009.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În şedinţa din data de 21 ian.2009, instanţa din oficiu a invocat
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada septembrie 2005 – 26 nov.2005.
Analizând acţiunea, prin prisma excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa va reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958:
„Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”.
Conform art.3 din acelaşi decret:
„Termenul de prescripţie este de 3 ani”
Având în vedere că reclamanţii solicită drepturi băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv începând cu luna septembrie 2005, iar aceştia au introdus acţiunea la instanţă la data de 27 noiembrie 2008, reţinând prevederile legale sus citate, instanţa urmează a admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, respingând acţiunea cu privire la plata drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv, pentru perioada sept.2005 – 26 nov.2005, ca fiind prescrisă.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Sporul de dispozitiv solicitat are ca bază legală art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi Ordinul nr.496/2003 al ministrului administraţiei şi internelor privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului de interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de interne, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din soldă, respectiv din salariul de bază conform art.1 din Legea nr.138/1999.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 – „Dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei”.
Potrivit prevederilor art.47 şi 49 din menţionata lege, personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale enumerate în art.1, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat şi completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2., introdus prin Ordinul modificator: ” Indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”.
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: ”Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin , se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Personalul civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum şi de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaţilor omologi din sectorul bugetar”.
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-şi desfăşoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituţiile şi autorităţile prev. în art.1 din Legea nr.138/1999.
Reclamanţii au calitatea de personal contractual din cadrul Consiliului Local Ciucurova şi fac parte deci, dintr-un organ al administraţiei publice locale, şi nu din cadrul Ministerului de Interne, astfel ca ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administraţiei şi Internelor nu îşi are aplicabilitate în privinţa acestora.
Că este aşa reiese şi din punctul VI al ordinulu, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanţii şi şefii de unităţi .
În aceste condiţii, ministrul administraţiei şi internelor nu avea nici o atribuţie în privinţa salarizării personalului contractual din cadrul administraţiei publice locale şi, prin urmare, ordinul sus menţionat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului şi cu atât mai puţin dispoziţiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administraţia publică locală, în speţă Consiliul Local Ciucurova.
Că este aşa o demonstrează şi denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar şi la personalul civil, dar din cadrul aceloraşi unităţi ( adică a unităţilor militare) –or, în mod evident, pârâtul Consiliul Local Ciucurova, nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizaţiei, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizaţie nu se aplică în cadrul instituţiilor cu caracter eminamente civil.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art.16 din Constituţia României şi nici cele din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nicio egalitate între persoanele care îşi desfăşoară activitatea într-un dispozitiv militar -în care există anumite reguli specifice de acces, de circulaţie în interiorul dispozitivului, de comunicare- şi o instituţie publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Aşa fiind, instanţa urmează a respinge acţiunea privind drepturile băneşti solicitate pentru restul perioadei, ca nefondată.