Plangere contraventionala
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 298
Şedinţa publică de la 02 Februarie 2009
INSTANŢA
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.10.2008, sub nr. 5143/327/2008, petenta _ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 37 nr.5330 din data de 02.10.2008 întocmit de intimat _, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 4500 lei pentru că la data de 18.09.2008 nu a pus la dispoziţia inspectoratului de muncă documentele şi actele solicitate în vederea întocmirii procesului verbal de control.
Se arată în esenţă că fapta menţionată în cuprinsul actului constatator este insuficient descrisă, descrierea fiind lapidară. Prin fapta săvârşită se are în vedere nu numai inserarea datei săvârşirii faptei ci şi descrierea concretă a acesteia întrucât în procesul verbal de contravenţie trebuie să se regăsească elementele constitutive ale contravenţiei săvârşite.
De asemenea se arată că nu a fost respectat dreptul de a face obiecţiuni.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal mai sus-menţionat precum şi plicul.
La data de 05.12.2008 intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată, precum şi menţinerea procesului-verbal de contravenţie contestat, ca fiind temeinic şi legal.
În fapt, intimata a învederat că, contravenientul a fost înştiinţat în data de 16.09.2008 de a se prezenta la Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea în data 18.09.2008 cu actele solicitate. Întrucât nu a dat curs invitaţiei inspectorului de muncă SC _ a fost sancţionată cu amendă contravenţională.
Se arată că în procesul verbal de contravenţie se descrie faptă săvârşită în raport cu textul legal încălcat, astfel agentul constatator a consemnat că angajatorul nu a pus la dispoziţia inspectoratului de muncă documentele solicitate în vederea întocmirii procesului verbal de control, faptă prevăzută de art.6 alin.2 din Legea nr.130/1999.
De asemenea, se arată că obiecţiunile se consemnează în momentul în care contravenientul este de faţă, cum nu a dat curs invitaţiei, procesul verbal a fost întocmit în lipsa acestuia.
În dovedirea celor reţinute în actul de constatare intimatul a depus la dosar invitaţia agentului constatator.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Petentul a fost sancţionat, în data de 02.10.2008, deoarece în data de 18.09.2008, ora 9,00, angajatorul nu a pus la dispoziţia inspectoratului de muncă documentele solicitate în vederea întocmirii procesului verbal de control, potrivit dispoziţiilor art.6 alin.8 din Legea 130/1999.
Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent privind obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la actul de constatare, nu se poate reţine deoarece procesul verbal a fost încheiat în lipsă contravenientului, astfel, în această situaţie în care nu se pune problema menţionării unor obiecţiuni. Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază ca neîntemeiată susţinerea petentei că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate pentru acest motiv de nelegalitate.
Cu privire la celălalt motiv de nelegalitate invocat de petent prin care arată că fapta menţionată în cuprinsul actului constatator este insuficient descrisă, descrierea fiind lapidară, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat.
Instanţa reţine că în procesul verbal de contravenţie se descrie faptă săvârşită în raport cu textul legal încălcat, astfel agentul constatator a consemnat că angajatorul nu a pus la dispoziţia inspectoratului de muncă documentele solicitate în vederea întocmirii procesului verbal de control, faptă prevăzută de art.6 alin.2 din Legea nr.130/1999. Intimata a înştiinţat contravenientul în data de 16.09.2008 pentru a se prezenta la Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea în data 18.09.2008 cu actele solicitate, potrivit invitaţiei agentului constatator (f.12). Întrucât nu a dat curs invitaţiei inspectorului de muncă SC _ a fost sancţionată cu amendă contravenţională. Astfel, nu se poate reţine că fapta este insuficient descrisă, locul unde a avut controlul, ce persoane au participat nu sunt de natură să ducă la o insuficientă descriere a faptei.
În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petenta nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie.
Faţă de împrejurarea că petenta a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 4500 lei, deci cu minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, nu se pune problema reindividualizării sancţiunilor în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancţiunii aplicate.
Pentru a se opri la această soluţie, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este evident neîntemeiată şi în consecinţă, urmează a o respinge.