Pregătirea în vederea ascultării martorilor

Autor:  Ciobanu Cristina

Reuşita ascultării martorilor presupune o pregătire prealabilă menită a asigura cele mai bune condiţii de realizare a acestei activităţi. Pentru obţinerea unor declaraţii de martor veridice şi complete, organul judiciar trebuie să se pregătească în mod corespunzător. Pregătirea în vederea ascultării martorilor impune organului judiciar o serie de obligaţii menite să ducă la aflarea adevărului.

Pregătirea în vederea ascultării martorului cuprinde următoarele activităţi:

1. studierea dosarului cauzei;

2. asigurarea condiţiilor în care se va realiza ascultarea;

3. cunoaşterea persoanelor care urmează a fi ascultate;

4. stabilirea locului şi datei ascultării precum şi asigurarea prezenţei martorului;

5. întocmirea planului de ascultare.

1. Studierea dosarului cauzei.

În prima fază a activităţii pregătitoare studierea dosarului cauzei are un rol de prim ordin în desfăşurarea în bune condiţii a cazului respectiv. Studierea atentă, completă a întregului material existent în dosarul cauzei duce la evitarea apariţiei unor consecinţe negative în procesul ascultării.

Examinarea materialului cauzei are drept scop în procesul penal:

• stabilirea faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi clarificate prin ascultarea fiecărui martor;
• stabilirea persoanelor care urmează a fi ascultate ca martori, aspectele sau împrejurările ce pot fi clarificate cu fiecare martor în parte;
• stabilirea ordinii în care vor fi ascultaţi martorii, prioritate au cei care au perceput nemijlocit faptele sau împrejurările ce urmează a fi clarificate;
• stabilirea condiţiilor obiective sau subiective care au putut influenţa percepţia şi memorarea faptelor sau împrejurărilor.

Organul de urmărire penală în virtutea rolului său activ are obligaţia să asculte atât persoanele care furnizează date referitoare la stabilirea existenţei infracţiunii şi la dovedirea vinovăţiei, cât şi persoanele ce pot relata evenimente de natură să ducă la dovedirea nevinovăţiei asigurând astfel dreptul la apărare al învinuitului sau inculpatului pe durata procesului penal. Organul judiciar va trebui să stabilească dacă la săvârşirea infracţiunii au participat mai multe persoane, de asemenea va determina martori care pot fi audiaţi pentru dovedirea anumitor împrejurări. Rezultatul studiului materialelor cauzei vor îmbrăca forma scrisă, organul judiciar având obligaţia să noteze toate împrejurările importante, toate aspectele ce urmează a fi dovedite deoarece acestea vor sta la baza elaborării planului de ascultare a martorilor. Studiul materialelor cauzei presupune un serios examen al întregului material probator existent, analiza fiecărei probe, verificarea sursei din care provine, a ansamblului probelor.

2. Asigurarea condiţiilor în care se va realiza ascultarea.

Alături de cele menţionate pentru buna desfăşurare a ascultării martorilor, organul judiciar are obligaţia de a asigura condiţiile în care se va realiza aceasta. Astfel, se impune crearea unor condiţii optime pentru ascultare: un birou, un instrument de scris, formularul pe care se va scrie, planul de ascultare. Pe timpul ascultării lucrătorul judiciar trebuie să-şi păstreze calmul pentru ca martorul să poată fi calm şi să colaboreze eficient la aflarea adevărului în cauza penală. Pentru ca ascultarea să se realizeze în condiţii bune organul judiciar va adopta cea mai bună tactică de ascultare stabilindu-se în fiecare cauză, în funcţie de:

• personalitatea şi psihologia martorului;

• poziţia martorului faţă de învinuit sau de părţile participante la desfăşurarea procesului penal;

• interesul pe care este posibil să-l aibă martorul în soluţionarea cauzei ( rudă, prieten, coleg d e serviciu)

• intenţia de a nu spune adevărul.[1]

Prin modificarea art.327 din Codul de procedură penală s-au propus măsuri de siguranţă a martorului în ceea ce priveşte ascultarea lui de către instanţă, în cazurile în care există informaţii că va fi supus unor represiuni din partea inculpatului sau a altor persoane. Astfel ascultarea martorului se va face numai în camera de consiliu cu participarea completului de judecată, procurorului şi a apărătorului inculpatului. În aceste condiţii se asigură o protecţie mai bună a martorului.

3 .Cunoaşterea persoanelor care urmează a fi ascultate ca martori într-o cauză penală.

Ascultarea martorilor presupune cunoaşterea, identificarea celor care au perceput împrejurările legate de infracţiune sau de făptuitor, a numărului celor ce urmează a fi ascultaţi în această calitate. Identificarea martorilor constituie atât atributul organelor judiciare cât şi a părţilor, precizarea sferei ce urmează a fi ascultaţi constituie atributul exclusiv al organelor judiciare. În cursul urmăririi penale cei ce urmează a fi audiaţi ca martori sunt întotdeauna cunoscuţi în momentul începerii procesului.[2] Atunci când identitatea martorilor nu e cunoscută, organelor judiciare paralel cu efectuarea altor activităţi, încep investigaţiile menite a individualiza martorii.

Organele judiciare pot ajunge la individualizarea martorilor a căror identitate nu e cunoscută prin intermediul următoarelor căi:

• în primul rând, natura infracţiunii săvârşite, domeniul de activitate în care s-a comis infracţiunea pot furniza indicii cu privire la sfera de persoane din rândul cărora s-ar putea recruta martorii;

De exemplu, în cazul unei infracţiuni de delapidare prevăzută de  art.215¹ Cod penal, martorii pot fi recrutaţi din rândul celor care aveau atribuţii de control, de verificare a gestiunii în care se constată lipsurile sau din rândul celor cu atribuţii de transport, pază a bunurilor care pot cunoaşte anumite împrejurări legate de infracţiune.

• în al doilea rând, mediul, timpul, locul săvârşirii pot oferii indicii cu privire la limitele şi categoriile de persoane în rândul cărora s-ar putea afla martorii.

De exemplu, infracţiunea săvârşită prin intermediul unor fenomene sonore, de pildă în cazul unui omor săvârşit cu o armă de foc, zgomotul produs de împuşcătură, ţipătul victimei infracţiunii de tâlhărie, conduce la căutarea martorilor în acele limite spaţiale în care fenomenul trebuia să fie perceput.[3] Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii pot furniza informaţii, indicii cu privire la categoriile de persoane în rândul cărora se pot afla cei care în calitate de martori au putut percepe împrejurări legate de aceasta. În cazul unui omor săvârşit în timpul nopţii în apropierea unui obiectiv industrial cu un număr mare de angajaţi.

Natura infracţiunii săvârşite, domeniul de activitate în care s-a comis fapta, locul săvârşirii, modul şi mijloacele utilizate de făptuiror, anumite preocupări profesionale pot fi indicii cu privire la limitele teritoriale şi categoriile de persoane din rândul cărora pot fi recrutaţi martorii în cauza penală. Persoanele ce pot fi ascultate în calitate de martori pot fi cunoscute organelor judiciare şi din alte surse exterioare propriilor investigaţii, prin acele indicaţii cuprinse în unele moduri de sesizare a organelor judiciare sau prin precizările făcute de părţile din proces. Spre exemplu, denunţul, plângerea celui vătămat prin infracţiune pot cuprinde asemenea indicaţii care pot contribui la dovedirea unor împrejurări legate de infracţiune. Regula este următoarea: este utilă citarea în această calitate a tuturor persoanelor ale căror declaraţii ar putea contribui la clarificarea unor fapte sau împrejurări de fapt, necesare la cunoaşterea tuturor împrejurărilor cauzei, adică la aflarea adevărului. La constituirea cercului de persoane ce urmează a fi ascultate în calitate de martori se face distincţie după cum această activitate are loc în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii.

În cursul urmăririi penale, dacă la săvârşirea infracţiunii au participat mai multe persoane se impune ascultarea tuturor celor ale căror declaraţii ar putea să contribuie într-o măsură sau alta la dovedirea unor împrejurări importante. Organul judiciar nu poate opera de la bun început o selecţie a martorilor pe criteriul importanţei lor. La delimitarea cercului de persoane desemnate de părţi se ţine seama, de regulă acestea propun ascultarea acelor persoane ale căror declaraţii consideră că le vor fi favorabile. Criteriul de delimitare a cercului martorilor propus de părţi trebuie să-l constituie concludenţa probei, măsură în care prin ascultarea martorilor propuşi se ajunge la lămurirea unor aspecte până atunci cunoscute.

Martorii care au dat declaraţii în cursul urmăririi penale urmează a fi ascultaţi din nou în faţa instanţei de judecată. Instanţa analizând depoziţiile celor deja ascultaţi poate opera o selecţie a martorilor şi considerând inutilă ascultarea unora dintre ei, poate restrânge sfera martorilor. Numărul martorilor în faţa instanţei de judecată este mai redus faţă de cei ascultaţi în cursul urmăririi penale.

4. Stabilirea locului şi datei ascultării precum şi asigurarea prezenţei martorului.

Alegerea locului unde martorii urmează a fi ascultaţi este de multe ori determinată de considerente de ordin tactic. Deoarece legea nu prevede un loc anume, ascultarea se poate efectua acolo unde organul judiciar consideră că acesta poate exercita o influenţă favorabilă asupra obţinerii declaraţiilor, sau locul unde urmează a fi ascultaţi poate fi impus de situaţia în care se află martorii.

De regulă martorii sunt ascultaţi la sediul organului judiciar, sediul poliţiei, sediul parchetului, instanţei, de asemenea martorii pot fi ascultaţi la locul unde se află la un moment dat, domiciliul, locul de muncă. În cazul martorilor suferinzi, ascultarea va avea loc la locul unde se află sub îngrijiri medicale- instituţie medicală, domiciliu- iar în cazul celor aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate la locul unde sunt internaţi. Persoana chemată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul, ziua şi ora arătate în citaţie, în caz de nerespectare martorul poate fi adus silit la instanţa de judecată.[4] Ascultarea martorului se face la un moment cât mai apropiat de săvârşirea infracţiunii. Din momentul luării la cunoştinţă de către martor că va fi ascultat şi până la ascultarea propriu-zisă trebuie să treacă un timp cât mai scurt pentru ca martorul să fie îndepărtat de influenţe din partea persoanelor interesate în cauză. Când sunt mai mulţi martori ascultarea lor se va face separat şi se va evita să ia legatura între ei pentru a nu se influenţa reciproc. Când un organ de urmărire penală sau o instanţă de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală sau unei alte instanţei de judecată, pentru efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie. Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau instanţe egale în grad. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări dacă necesitatea lor rezultă din cursul ascultării. În actul de citare a martorului pentru ascultare se va menţiona data exactă pentru prezentare – anul, luna, ziua, ora şi adresa exactă a locului unde se va face audierea, sediul organului şi camera unde se va prezenta.

5. Întocmirea planului de ascultare.

Întocmirea planului de ascultare reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale pregătirii ascultării martorului. În urma studierii dosarului cauzei se stabilesc problemele ce urmează a fi lămurite cu fiecare martor sau categorie de martori identificaţi în cauză.

Pe baza problemelor respective se impune întocmirea unui plan de ascultare, plan care trebuie să cuprindă:

• poziţia martorului în cauză;
• datele ce caracterizează personalitatea acestora;
• necesitatea prezentării unor mijloace de probă cu ocazia ascultării;
• întrebările ce urmează a fi adresate martorilor.

Planul de ascultare, poate fi întocmit pentru fiecare martor în parte. Întrebările adresate martorului trebuie să fie scurte, clare, concise, adresate logic şi cronologic în raport de gradul de percepere şi memorare. Este interzisă folosirea întrebărilor sugestive ori cele de natură a pune în dificultate martorul. În cazul martorilor nesinceri întrebările vor fi formulate în mai multe variante şi de rezervă; succesiunea întrebărilor va fi stabilită, astfel încât s-o pregătească pe următoarea. Dacă martorul va fi ascultat cu privire la mai mulţi participanţi la săvârşirea faptei, se va întocmi plan de ascultare pentru fiecare persoană. Ascultarea se va realiza separat pentru fiecare persoană pe declaraţii separate. În timpul audierii, planul de ascultare poate fi completat cu alte întrebări, ori se poate renunţa la anumite întrebări dacă martorul a răspuns la ele din proprie iniţiativă.

Planul de ascultare se constituie ca fiind un instrument de lucru prin intermediul lui problemele pot fi lămurite printr-o singură ascultare, evitându-se chemările repetate în faţa organului de urmărire penală.

---

[1]Aioniţoaie Constantin, Sandu Ion Eugen, “Tratat de criminalistică”, Editura Carpaţi, 1992, pg.133

[2]Ciopraga Aurel, “Criminalistică. Tratat de tactică”, Editura Gama, Iaşi, 1996, pg.208

[3]Theodoru Grigore, Moldovan Lucia,” Drept procesual penal”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, pg.134.

[4]Stancu Emilian, “Criminalistică. Elemente de tactică şi de metodologie criminalistică”, volumul II, Bucureşti, 1983, pg.58