Art. 14 din OG 2/2001 reglementează un caz special de prescripţie a executării amenzii contravenţionale, în care nu este sancţionată pasivitatea din cadrul procedurii de executare (situaţie în care se aplica termenul de prescripţie din Codul de procedura
Art. 14 din OG 2/2001 reglementează un caz special de prescripţie a executării amenzii contravenţionale, în care nu este sancţionată pasivitatea din cadrul procedurii de executare (situaţie în care se aplica termenul de prescripţie din Codul de procedura fiscala), ci însăşi necomunicarea procesului verbal.
SENTINŢA CIVILĂ 937 din 22 APRILIE 2010
Prin plângerea înregistrată petenta X a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie încheiat de intimate solicitând să se constate în temeiul art. 14 din OG 2/2001 prescrisă executarea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 1.500 lei şi a sancţiunii avertismentului care i-au fost aplicate.
În motivarea plângerii petenta arată că prin procesul verbal de contravenţie i-au fost aplicate cele două sancţiuni menţionate mai sus fără să semneze procesul verbal de contravenţie motiv pentru care acesta i-a fost comunicat prin poştă la data de 10.07.2009 conform ştampilei aplicate de poşta. Prin urmare agentul constatator nu i-a comunicat procesul verbal de contravenţie în termenul de 30 de zile devenind astfel incidente dispoziţiile art. 14 din OG 2/2001 care reglementează prescripţia executării sancţiunii amenzii contravenţionale şi a sancţiunii avertismentului.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal.
Se arată că prin procesul verbal atacat petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 3.000 lei în baza art. 8 pct. 51 şi art. 8 pct. 31 din OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora. Agentul constatator a controlat în trafic autotractorul constatând în urma verificării înregistrării de pe diagrama tahografică că în ziua de 10-11.03.2009 nu a respectat perioada minimă de odihnă într-un interval de 24 de ore cu până la 2 ore, iar la bordul vehicului nu se afla un număr suficient de diagrame tahografice conform prevederilor art. 8 pct. 51 , faptele constituind astfel contravenţie potrivit normelor legale. Întrucât procesul verbal de contravenţie îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă, chiar dacă a fost întocmit în lipsa reprezentantului societăţii, fiind respectate dispoziţiile art.19 alin. 1 şi ale art. 17 din OG 2/2001.
Prin procesul-verbal contestatoarea X a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 1500 lei şi avertisment pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 8 pct. 38 şi 51 din O.G. nr. 37/2007, pe motiv că în ziua de 10/11.03.2009 şoferul nu a respectat perioada minimă de odihnă pentru intervalul de 24 de ore cu până la 2 ore, conform inregistrării diagramei tahograf, de asemenea la bordul vehiculului nu se află un nr suficient de diagrame tahograf.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeinici procesului-verbal, instanţa constată următoarele:
Plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, calculat de la data primirii de către petent a procesului verbal.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, în drept, potrivit art. art. 8 pct. 38 din O.G. nr. 37/2007, aşa cum era în vigoare la data săvârşirii faptei, constituie contravenţie „nerespectarea perioadei minime de odihnă într-un interval de 24de ore cu până la 2 ore” ulterior datei de 31 august 2009 s-a efectuat o nouă renumerotare a articolelor, iar art. 8 pct. 38 a devenit art. 8 alin.2 pct.5, însă şi-a păstrat în integralitate conţinutul. De asemenea, potrivit art. 8 pct. 51 din O.G. nr. 37/2007, aşa cum era în vigoare la data săvârşirii faptei, constituie contravenţie „neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimarea tahografului digital, conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 sau Acordului AETR, după caz”, ulterior datei de 31 august 2009 s-a efectuat o nouă renumerotare a articolelor, iar art. 8 pct. 51 a devenit art. 8 alin.2 pct. 31, însă şi-a păstrat în integralitate conţinutul.
In baza rolului activ, instanţa a dispus audierea in calitate de martor a numitului A. Dat fiind că şi după citarea acestuia cu mandat de aducere, ce a fost indeplinit, martorul nu s-a prezentat instanţa a procedat potrivit art. 188 alin.3 C.proc.civ.
Potrivit jurisprudenţei CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul naţional, natura faptei incriminate, natura şi gravitatea sancţiunii, s-a stabilit incidenţa în cauzele care au ca şi obiect contestarea faptelor contravenţionale a dispoziţiilor art. 6 ale Convenţiei.
Faţă de cele de mai sus, se pune în discuţie în mod implicit şi forţa probantă a procesului verbal de constatare a contravenţiei, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranşează problema. În plus, în materia prezumţiei de nevinovăţie, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenţie, nu interzice existenţa unor prezumţii de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franţei) în măsura în care statele respectă în cele le priveşte pe acestea din urmă, cerinţa proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit – cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 şi art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenţiei nu numai că nu este lipsit de forţă probantă ci dimpotrivă, face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent şi nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Astfel, instanţa reţine că petenta nu a negat săvârşirea faptelor contravenţionale reţinute şi nici nu a depus vreo dovadă contrară celor stabilite de către agentul constatator prin procesul verbal.
În consecinţă, instanţa constată că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăţia acestuia, motiv pentru care instanţa apreciază că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat este legal şi temeinic întocmit.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:
In temeiul art. 9 alin. 1 lit. m şi h O.G. nr. 37/2007 raportat la art. art.21 alin.3 cât şi art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că sancţiunea aplicată petentei era necesară pentru asigurarea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii.
Cu privire la excepţia prescripţiei executării sancţiunilor contravenţionale aplicate prin procesul-verbal instanţa constată că potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancţiunii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.
Potrivit plicului prin care a fost comunicat procesul-verbal, depus la dosar de către petentă, intimata a expediat procesul-verbal în vederea comunicării către petentă la data de 6 iulie 2009, acesta fiind primit la data de 8 iulie 2009.
Având în vedere că termenul de prescripţie al executării sancţiunilor principale în termen de 1 lună de zile se calculează pe zile libere conform art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, împlinindu-se în ziua corespunzătoare zilei de plecare (12.04.2009), iar procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost comunicat petentei abia la data de 8 iulie 2009, instanţa urmează să admită excepţia prescrierii executării sancţiunii principale în baza procesului-verbal contestat.
Astfel, se opinează în sensul că art. 14 din OG 2/2001 reglementează un caz special de prescripţie a executării amenzii contravenţionale, în care nu este sancţionată pasivitatea din cadrul procedurii de executare (situaţie în care se aplica termenul de prescripţie din Codul de procedura fiscala), ci însăşi necomunicarea procesului verbal.
Instanţa este de părere că o constatare a acestei prescripţii in cadrul plângerii contravenţionale este admisibilă şi din considerente legate de eficienta actului de justiţie. Astfel, în măsura în care potrivit art. 37 din OG 2/2001, hotărârea judecătorească irevocabila prin care s-a soluţionat plângerea este titlu executoriu, iar in vederea executării amenzii, instanţa trebuie sa comunice din oficiu dispozitivul hotărârii către autorităţile competente pentru executarea fiscala, respingerea de plano a incidenţei dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 în acest gen de acţiuni ar avea ca efect crearea artificiala a unui titlu executoriu cu privire la o sancţiune a cărei executare este prescrisa. Mai mult, din moment ce răspunderea contravenţională este una administrativă, bineînţeles cu respectarea garanţiilor art. 6 din Convenţia Europeana a drepturilor Omului, se consideră că instanţa poate verifica aptitudinea unui act administrativ de a-si mai produce efectele şi prin prisma unor evenimente intervenite ulterior întocmirii lui.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, instanţa urmează să admită în parte plângerea contravenţională, sens în care va menţine toate prevederile procesului verbal de constatare a contravenţiei acesta fiind legal şi temeinic întocmit, iar în acelaşi timp va constata prescrisă executarea sancţiunii amenzii în cuantum de 1.500 lei aplicată petentei prin procesul verbal mai sus amintit.
Tags: Art. 14 din OG 2/2001