Tipologia operaţiunilor de leasing
Complexitatea şi diversitatea operaţiunilor de leasing sunt puse în evidenţă prin clasificarea lor , în funcţie de durata închirierii, ponderea ratelor în preţul net de vânzare, părţile participante şi alte criterii.
În funcție de durata închirierii vom distinge:
o leasing pe termen scurt – constă în închirierea bunurilor, în special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de construcţie pe o durată de câteva ore, zile sau luni mai multor beneficiari, în vederea amortizării; îmbracă forma hire sau renting;
o leasing pe termen mediu – durata contractului este de 2-3 ani , iar amortizarea costurilor aferente achiziționării si întreținerii bunului închiriat precum si profitul societății finanțatoare se realizează prin închirieri succesive;
o leasing pe termen lung – se realizează pe termen lung, durata normală de leasing corespunzând celei de funcţionare normală a bunului; după perioada de închiriere care poate fi intre 20-30 de ani, beneficiarul poate opta pentru cumpărarea acestuia la un preţ inferior celui iniţial. Această variantă se practică în mod frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare pentru clădiri complet utilate.
În funcție de conținutul ratelor de leasing:
o leasingul brut – mai este cunoscut şi sub denumirea de full – service leasing, este acea formă de leasing în care ratele includ următoarele componente:
– preţul net de vânzare (costul de achiziţie) al bunurilor care constituie obiect al contractului;
– cheltuielile efectuate pentru întreţinerea, reparaţiile şi service-ul echipamentelor, maşinilor şi utilajelor;
– beneficiile realizate pe parcursul utilizării bunurilor date în leasing.
o leasingul net – este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al echipamentelor şi beneficiul rezultat din utilizarea bunului respectiv. În acest caz, furnizorul sau finanţatorul nu se mai implică în asigurarea reparaţiei, întreţinerii, asistenţei şi instruirii personalului desemnat să exploateze echipamentele, cheltuielile ocazionate de aceste activităţi fiind suportate de utilizator.
În funcție de tara de origine a participanților la contractul de leasing, distingem:
o leasing intern – există atunci când părțile implicate in contractul de leasing provin din aceeași tara;
o leasing extern – există atunci când părțile implicate in contractul de leasing provin din cel puțin două ţari diferite (acesta la rândul său poate fi: de import, de export sau de tranzit);
În funcție de natura obiectului tranzacției, distingem:
o leasing mobiliar – atunci când bunul ce face obiectul contractului este unul mobil (mijloace de transport sau de producție);
o leasing imobiliar – atunci când bunul ce face obiectul contractului de leasing este unul imobil (clădiri, terenuri, hale industriale);
o leasing de personal – atunci când se închiriază personal specializat pe perioade de câteva zile pana la câteva luni. S-a dovedit o forma foarte eficientă pentru satisfacerea nevoilor temporare de personal ale IMM-urilor, răspândindu-se spectaculos în ţările occidentale, unele firme ajungând să lucreze cu mai mult de jumătate din personal închiriat
În funcție de poziția participanților la contractul de leasing, distingem:
o leasing direct – in care finanțatorul este si furnizorul (producătorul);
o leasing indirect – in care finanțarea ii revine unei societăți de specialitate, adică unei societăți de leasing;
În funcţie de conţinutul ratei de leasing raportată la preţ, distingem:
o leasing financiar – este operaţiunea de leasing care îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:
– “transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. În cele din urmă, titlul de proprietate al bunului poate fi transferat sau nu Utilizatorului final;
– părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului
– utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
– perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat;
– valoarea totala a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului”[1]
o leasing operațional – dreptul românesc reglementează leasingul operaţional stipulând că este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte condiţiile leasingului financiar “leasing operaţional este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute la lit. e)”[2], adică cele pentru identificarea operaţiei de leasing financiar.
Diferenţierea dintre cele două forme este destul de ambiguă, putând genera numeroase confuzii. In fond cea mai importanta diferența intre cele doua forme este înregistrarea in contabilitate, astfel ca în cazul leasingului financiar, deductibilitatea ratelor apare la nivelul amortizării bunului care se face de către client şi a dobânzii. În cazul leasingului operaţional, avem deductibilitate integrală pentru rata de leasing care apare în contabilitate sub forma chiriei. Cu alte cuvinte, pentru o firmă care ia în leasing operaţional un bun, întreaga sumă pe care o plăteşte lunar este deductibilă şi considerată ca fiind o cheltuială. În cazul leasingului financiar, suma plătită lunar are aceeaşi structură ca şi la leasingul operaţional, dar nu mai este deductibilă în totalitate. Se deduc numai dobânda, asigurarea şi beneficiul firmei de leasing. Existând opţiunea de cumpărare a bunului la terminarea contractului, clientul nu îşi deduce şi rata stabilită pentru cumpărarea bunului.
Exista si forme speciale de leasing, caracterizate prin particularități ale tehnicii de realizare. In această categorie următoarele operațiuni :
o lease-back-ul – Acest contract se caracterizează prin faptul că furnizorul se identifică cu utilizatorul. În acest caz, beneficiarul (utilizatorul) vinde bunurile aflate în proprietatea sa finanţatorului, acesta din urma închiriindu-le în baza unui contract de leasing. Aceasta forma prezintă interes pentru ambele părți contractante. Reprezintă o forma mascata de finanțare a unei societăți aflate in lipsa de disponibilități si este avantajoasa din punct de vedere fiscal pentru firma de leasing deoarece de regula instituția creditoare este exonerata de orice taxa asupra vânzării daca da bunul imediat cu chirie fostului proprietar.
o master leasingul – denumit şi leasingul de containere acest contract este folosit de societăţile de transport, apariţia lui fiind determinată de avantajele pe care le are un cărăuş prin închirierea containerelor, faţă de achiziţionarea acestora, care ar presupune cheltuieli suplimentare legate de organizarea unei exploatări eficiente, întreţinerea şi repararea containerelor, precum şi pregătirea unui personal calificat. Companiile specializate în ţinerea parcului de containere le pun la dispoziţia transportatorilor fie pentru o perioadă determinată de timp (term leasing), fie pentru o anumită călătorie (trip leasing). Marile companii de leasing au pătruns şi în acest domeniu, impunându-se prin folosirea unor contracte complexe de închiriere numite master lease system.
o leasingul acționar – reprezintă o tehnică financiară folosită pentru prima dată în Franţa, de Groupement Francais D’Entreprises, în scopul satisfacerii cerinţelor tot mai mari ale întreprinderilor mici şi mijlocii pentru atragerea de fonduri. Operaţiunea este oarecum asemănătoare contractului de lease – back folosit pentru bunuri mobile sau imobile, presupunând în concret următoarele etape: o societate pe acţiuni mică sau mijlocie îşi majorează sau îşi constituie capitalul propriu prin emiterea de (noi) acţiuni care sunt subscrise de un fond de investiţii; fondul de investiţii cedează, în locaţie, acţiuni societăţii emitente, care în schimb, va vărsa periodic o sumă de bani cu titlu de chirie, la expirarea contractului societatea emitentă având posibilitatea de a-şi răscumpăra propriile acţiuni la un preţ convenit cu fondul de investiţii, ţinându-se cont şi de vărsămintele efectuate prin plata chiriei.
o leasingul experimental – se foloseşte ca o formă de promovare a vânzărilor. Bunul care face obiectul unui astfel de contract este închiriat pe perioade scurte de timp, de câteva luni, în mod experimental, cu condiţia ca după expirarea perioadei prevăzute în contract acestea să fie cumpărate dacă corespund cerinţelor sau să fie restituite dacă prezintă neajunsuri.
o leasingul creativ[3] – defineşte un mod de lucru puţin diferit. După analiza datelor economico-financiare ale potenţialului client se determină o expunere maximă a societăţii de leasing asupra acestuia. În acest moment intervine caracteristica creativă a leasingului. Împreună cu societatea de leasing se alege cea mai bună ofertă de finanţare. Se determină avansul optim, durata optimă a contractului de leasing şi implicit procentul de dobândă. Dacă toate aceste informaţii conduc la o profitabilitate acceptată de societatea de leasing atunci se încheie contractul de finanţare.
Desigur, nu toate tipurile şi formele leasingului sunt definite în legislația aferenta operațiunilor de leasing, dar nici nu are sens să fie stabilită o noţiune legală a tuturor categoriilor posibile ale leasingului, şi nici nu este posibil, luând în consideraţie dezvoltarea rapidă şi diversificată a acestuia. Legiuitorul nu interzice părţilor să includă în contract clauze care vor stabili forma şi particularităţile specifice ale operaţiunilor de leasing derulate între aceştia.
[1] art. 2 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 51 din 28 august 1997, republicata privind operațiunile de leasing si societățile de leasing.
[2] Art. 2 lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 51 din 28 august 1997, republicata privind operațiunile de leasing si societățile de leasing.
[3] În România, conceptul de “leasing creativ” este marca înregistrata a societăţii Capital Leasing IFN SA