Top

Leasingul operational

Leasingul operaţional, denumit şi leasing funcţional este o afacere cu caracter de serviciu pe termen mediu sau scurt, în  care finanţatorul predă pentru utilizare, desigur contra unor plăţi regulate a ratelor de leasing şi pe o anumită perioadă strict determinată bunul de leasing care reprezintă proprietatea acestuia şi care corespunde exigentelor utilizatorului, iar după expirarea perioadei contractuale utilizatorul resituie bunul a cărui drept de proprietate rămâne în continuare la finanţator.

Denumirea provine pe de o parte din faptul că, scopul utilizatorului este exclusiv utilizarea (şi nu obţinerea dreptului de proprietate), iar pe de alta parte finantatorul oferă un serviciu prin care face posibilă utilizarea propriilor active astfel încât el să rămână suportatorul riscurilor şi a cheltuielilor de funcţionare, iar pentru acest serviciu – şi nu pentru cumpărarea bunului – percepe un anumit tarif.

Acest tip de leasing se aseamănă foarte mult cu închirierea simplă, cu deosebirea că  riscul de păgubire al bunului închiriat este suportat într-o măsură mai mare de către locator decât de către finanţatorul leasingului.

În cazul operaţiunilor de leasing operaţional, finanţatorul este de multe ori întreprinderea producătoare sau o filială a acesteia din urmă sau eventual o societate de leasing, colaborator important al acesteia. Pe această piaţă există foarte rar societăţi de leasing independente care îşi cumpără bunuri pe cont propriu, cu scopul  ca acestea să devină ulterior obiecte ale contractelor de leasing. Explicaţia constă în faptul că în operaţiunea de leasing operaţional, întreţinerea, repararea şi schimbarea în caz de defecţiuni a bunului de leasing cade în sarcina finanţatorului, ceea ce impune existenţa unei reţele de service proprie sau cel puţin subcontractate, lucru pe care societăţile de leasing independente, de obicei nu şi-l pot permite.

Finanţatorul îşi asumă obligaţii de garanţie şi răspundere, deci  el este responsabil în ceea ce priveste corespunderea bunului de leasing cu necesităţile pentru care va fi utilizat şi ca pe parcursul perioadei de leasing defecţiuni de natura celor de fabricaţie să nu împiedice utilizarea. Cel îndreptăţit la încasarea veniturilor provenite din utilizarea obiectului contractului de leasing este şi în acest caz exclusiv utilizatorul. Însă, în contradicţie cu leasingul financiar el nu este obligat la asumarea tuturor riscurilor funcţionării. De pildă, în cazul unei reparaţii serioase intervenite din cauza unei defecţiuni sau în caz de stricare completă a bunului (dacă aceasta nu s-a produs din vina utilizatorului), finanţatorul îi va asigura un alt bun, aici neputându-se deci întâmpla ca utilizatorul să fie nevoit la plata ratelor chiar dacă nu utilizează bunul. În plus, cheltuielile de reparaţie a defecţiunilor în a căror producere este nevinovat nu sunt suportate sau sunt suportate doar parţial de către utilizator.

La expirarea contractului utilizatorul restituie bunul finanţatorului deoarece nu-şi doreste să procure dreptul de proprietate asupra acestuia. Iar pentru că durata perioadei de leasing operaţionale este mult mai scurtă decât cea de viaţă a bunului de leasing, finanţatorul îl poate utiliza din nou  la încheierea unui nou contract de leasing sau îl poate vinde. Riscul venitului incasat din încheierea unui contract de leasing sau dintr-o revalorificare a bunului este suportat exclusiv de către finanţator, neputându-şi permite deci,  ca acesta să uzeze prea tare deci cu ocazia derulării primului contract. De aceea, el este cel care execută întreţinerea, repararea şi încheierea asigurării  bunului. Costurile acestor ultime operaţii sunt suportate desigur până la urmă de către utilizator prin intermediul ratelor de leasing.

Datorită prestării serviciilor menţionate şi a necesitaţii de acoperire a riscului de replasare a bunului de către societatea de leasing, costul relativ, raportat la timp a operaţiunii de leasing operaţionale este mai ridicat decât cel al unui leasing financiar  având ca obiecte bunuri de aceleaşi valori. Riscul de  replasare şi concomitent diferenţa de preţ este cu atât mai mare cu cât bunul constituie mai mult un unicat.  De obicei, bunurile de capital care satisfac necesităţi cu totul speciale nu pot face obiectul contractelor de leasing operaţionale pentru că replasarea sau revalorificarea lor este cu siguranţă imposibilă, în timp ce pentru leasingul financiar al unor astfel de bunuri putem găsi exemple, desigur cu condiţia restituirii şi a altor garanţii corespunzătoare. De asemenea, din cauza replasării, finanţatorii de leasing operaţional nu prea dau permisiunea pentru modificarea bunului de leasing, care se obţine mult mai des în cazul leasingului financiar.

Contractul de leasing operaţional este reziliabil în orice moment de către utilizator prin restituirea bunului de leasing. Ratele de leasing aferente perioadei neutilizării nu mai trebuie plătite. În cazul în care utilizatorul a plătit în avans o parte a ratelor pentru o anumită perioadă, dar după puţin timp desface contractul, decizia de rambursare din acest avans de către finanţator depinde de întelegerea celor doi, condiţia de bază fiind că în interiorul perioadei respective finanţatorul să poată încheia un nou contract de leasing. Această procedură demonstrează unanim rudenia pe care leasingul operaţional o are cu închirierea şi  diferă  esenţial de cea  practicată  în  cazul  leasingului financiar.

În unele ţări – de exemplu în Germania – reglementarea leasingului operaţional s-a soluţionat în aşa fel încât contractul să fie reziliabil doar după trecerea unei anumite perioade, utilizatorul putând decide doar în acest moment de restituirea bunului sau de utilizarea în continuare a acestuia.

În ceea ce priveşte mărimea şi eşalonarea plăţii ratelor de leasing, posibilităţile sunt teoretic aceleaşi  ca şi în cazul leasingului financiar, dar practica arată că şi aici caracteristice sunt plăţile lunare, iar ratele diferite de cele constante sunt şi mai rare. Ca urmare, în bugetele de cheltuieli şi în cele de trezorerie ratele de leasing constituie elemente de calculaţie extrem de simple.

Tranzacţia de leasing operaţional nu presupune plata unei rate iniţiale ridicate, deoarece în cadrul acesteia,  în contradicţie cu leasingul financiar valoarea bunului de leasing poate constitui şi fără acesta acoperire satisfăcătoare pentru obligaţia de plată a utilizatorului.

Taxa de leasing şi astfel mărimea ratelor de leasing, în Europa Occidentală, asemănător leasingului financiar nu se modifică pe parcurs. Acest lucru pare şi mai evident pentru leasingul operaţional, deoarece în cazul acestuia perioada contractuală este mai scurta, deci probabilitatea modificării pe parcurs a cheltuielilor de refinanţare este mai mica

Despre practica românească nu pot să fac nici o afirmaţie datorită slabei dezvoltări a acestei ramuri în ţara noastră, dar probabil că fluctuaţia puternică a ratelor de dobândă a pieţelor financiare ar impune unele clauze de modificare a ratelor de leasing asemănătoare cu cele existente în contractele de leasing financiar.

Garanţiile utilizabile pentru operaţiunile de leasing operaţional sunt aceleaşi ca şi ale celuilalt tip. Valoarea de acoperire a bunului de leasing – ca garanţie primordială – este însă aici considerată mai mare. Cauza parţială a acestuia este faptul că societatea de leasing este bine pregătită pentru reluarea şi revalorificarea bunului de leasing, cunoscând piaţa acestuia şi ca urmare putând estima cu o mai mare precizie veniturile posibile de încasat în viitor dintr-o încheiere a unui nou contract sau dintr-o revânzare şi astfel nu trebuie să ţină seama de o acoperire de risc chiar aşa de mare ca şi în cazul leasingului financiar. Pe de alta parte, acest lucru devine posibil  prin posibilitatea finanţatorului  de  urmărire a stării  tehnice a bunului, stare  tehnică care  determină preţul de revalorificare a acestuia, datorită efectuării de către acesta  a lucrărilor de întreţinere.

Valoarea bunului ce face obiectul unui contract de leasing operaţional este în cele mai multe cazuri superioară valorii obligaţiei de plată – cu titlu de rate – al utilizatorului, de aceea în astfel de cazuri finanţatorii, în cele  mai  multe  cazuri  nu solicita alte garanţii, cu excepţia acelor categorii  de bunuri la care pot apărea utilizatori rău credincioşi.

Gestiunea contabilă a leasingului operaţional este unică pe plan internaţional şi porneşte de la trăsăturile comune cu închirierea. Bunul de leasing trebuie evidenţiat în toate ţările în activul bilantier al finanţatorului, în el trecând de asemenea şi amortizarea bunului la cheltuieli. Eşalonarea amortizării este în general identică cu cea efectuată în cazul închirierii, cotele de amortizare ale celor două operaţiuni fiind aceleaşi sau foarte apropiate. Utilizatorul poate trece în totalitate le cheltuieli ratele de leasing plătite.

Există o variantă a leasingului operaţional în care părţile contractante se înteleg încă de la început, ca la expirarea perioadei contractuale  (sau chiar mai devreme), utilizatorul restituie  (sau poate restitui) bunul de leasing, având posibilitatea de a încheia un nou contract având ca obiect un alt bun, mai performant, de tipul cel mai nou. Această operaţiune, denumită leasing reinoibil (revolving leasing) face posibilă ţinerea pasului de către utilizator cu progresul tehnic, pentru ca acesta să poată utiliza mijloacele cele mai performante în activitatea sa şi nu în ultimul rând că riscul deprecierii tehnice să nu fie suporatat de el, ci de finanţator, în contradicţie cu cei care au contractat un leasing financiar sau au cumpărat bunul respectiv.

Leasingul revolving se poate întâlni în diferite domenii, dar cel mai des se utilizează în domeniul tehnicii de calcul, tehnicii informaţionale şi al telecomunicaţiilor, respectiv în domeniul automobilelor, explicaţia constând în perioada ciclică de dezvoltare extrem de scurtă a acestora.

O altă variantă a leasingului operaţional este leasingul service, în care finanţatorul  prestează servicii complete de o sferă mai largă decât cele  obişnuite: efectuează lucrările de  întreţinere şi reparaţii, asigurând în orice împrejurare utilizabilitatea bunului, eventual şi prin punerea la dispoziţie a unor bunuri de schimb.

Prin intermediul încheierii unui astfel de contract, utilizatorul este scutit  de toate grijile legate de bunul de leasing şi poate fi linistit că bunul va fi capabil să-şi îndeplinească oricând funcţiile sale, neexpunând astfel la risc activitatea firmei sale şi succesul acesteia. Pentru aceste servicii complete se solicită desigur şi un preţ corespunzător, utilizatorul plătind rate de leasing mai ridicate.