Top

Plângere împotriva solutiei de netrimitere în judecata a procurorului. Scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia la parchetul ierarhic superior, dupa parcurgerea procedurii prealabile. Lipsa de relevanta a manifestarii de vointa

Prin sentinta penala nr.263/13.03.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.1613/212/2008 s-a luat act ca petentul A.N. nu a formulat plângere împotriva rezolutiei Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta nr.647/II/2/2007, în temeiul art.2781 Cod de procedura penala.

S-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta pentru ca plângerea petentului sa fie solutionata potrivit art.275-278 Cod de procedura penala.

În baza art.192 alin.3 Cod de procedura penala, s-a dispus ca în sarcina statului sa ramâna cheltuielile judiciare.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :

La data de 04.02.2008, pe rolul Judecatoriei Constanta s-a înregistrat cauza cu nr.1613/212/2008, privind plângerea formulata de petentul A.N. împotriva rezolutiei Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta nr.31/P/2007 din data de 22.11.2008.

În sustinerea plângerii, petentul a aratat ca este nemultumit de solutia de neîncepere a urmaririi penale dispusa fata de M.R.S., întrucât considera ca acesta, în calitate de primar, nu si-a îndeplinit atributiile de serviciu, prin neatribuirea unei suprafete de teren, conform hotarârii judecatoresti irevocabile.

La primul termen de judecata cu procedura legal îndeplinita, petentul a invocat faptul ca instanta nu este legal sesizata, întrucât numai el era cel care putea sa o sesizeze, iar la acest moment a solicitat ca plângerea sa fie trimisa la Procurorul General de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, adresarea acesteia catre Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Constanta facându-se din eroare.

Având în vedere actele aflate la dosar, precum si precizarile facute de catre petent, prima instanta a retinut ca prin rezolutia nr.31/P/22.11.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta s-a confirmat propunerea organelor de politie de a nu se începe urmarirea penala fata de faptuitorul M.R.S., cu privire la savârsirea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art.246 C.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective, lipsind intentia faptuitoruilui de a-si îndeplini în mod necorespunzator atributiile de serviciu si, prin aceasta, de a aduce atingere intereselor legale ale partii vatamate.

Împotriva acestei solutii petentul a formulat plângere la prim procuror, care a fost respinsa prin rezolutia nr.647/II/2/2007 din data de 04.01.2008.

La data de 29.01.2008 petentul s-a adresat cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, însa s-a apreciat ca plângerea a fost gresit îndreptata, iar în conformitate cu dispozitiile art.2781 Cod de procedura penala aceasta a fost înaintata la Judecatoria Constanta spre competenta solutionare, formându-se dosarul penal nr.1613/212/2008.

Fata de pozitia exprimata de catre petent, în sensul ca acesta nu doreste ca plângerea sa fie judecata de catre instanta în conformitate cu dispozitiile art.2781 C.proc.pen, instanta a apreciat ca nu poate trece la judecarea cauzei, în lipsa unei manifestari de vointa exprese.

Pentru aceste motive, instanta a luat act ca petentul nu a formulat plângere si a dispus scoaterea cauzei de pe rol, în sensul trimiterii la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Constanta, în vederea solutionarii ei în conformitate cu prevederile art.275-278 C.proc.pen.

Instanta nu a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, asa cum a precizat petentul în cursul judecatii, ci a înaintat-o Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, unde petentul a depus initial plângerea.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea ca instanta nu putea trimite plângerea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, dispozitiile art.2781 Cod de procedura penala reglementând o singura cale de atac speciala, respectiv plângerea la instanta competenta, dupa parcurgerea procedurii prealabile la procuror.

Prin urmare, în opinia parchetului, calea de urmat este data de lege, si nu lasata la latitudinea partii interesate, astfel încât instanta trebuia sa respinga cererea de scoatere a cauzei de pe rol ca inadmisibila, urmând a lua act ca petentul nu a formulat plângere sau sa procedeze la solutionarea pe fond a acesteia.

Analizând actele si lucrarile dosarului, examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate, tribunalul constata ca recursul este întemeiat.

În mod corect judecatoria, tinând cont de manifestarea de vointa a petentului, în sensul ca acesta nu întelege sa uzeze de procedura reglementata de art.2781 Cod de procedura penala, a luat act ca în cauza nu a fost formulata plângere la instanta.

În egala masura însa, prima instanta nu putea trimite cauza Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, pentru ca plângerea sa fie analizata conform art.275-278 Cod de procedura penala, deoarece prin aceasta s-ar adauga la lege, recunoscându-se partii o noua cale de atac pe care legea nu a consacrat-o.

Cu alte cuvinte, în materia solutiilor de netrimitere în judecata, legea a reglementat numai posibilitatea contestarii solutiei la prim procurorul Parchetului sau ceilalti procurori indicati de art.278 alin.1 si 2 Cod de procedura penala, fara posibilitatea parcurgerii tuturor gradelor ierarhice, fapt ce rezulta din folosirea sintagmei „…sau, dupa caz…”, precum si din trimiterea pe care art.2781 o face în legatura cu modul de rezolvare a plângerii prevazut de art.275-278.

Odata parcursa procedura prealabila, petentul are deschisa calea plângerii la instanta, din ratiuni care privesc celeritatea solutionarii acestui gen de cauze si necesitatea institurii unei reglementari unitare în materie, care sa-si gasesca expresie în activitatea practica.

Solutia contrara ar face ca persoana interesata sa poata formula plângere atât la instanta, dar concomitent si la procurorul ierarhic superior, fara nici un fel de îngradiri, ceea ce legiuitorul nu a recunoscut si nici nu a dorit în mod expres.

De altfel, mergând pe linia rationamentului împartasit de prima instanta, plângerea trebuia trimisa Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, si nu Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, unde plângerea a fost initial îndreptata, potrivit precizarilor si manifestarii de vointa exprimate în cursul judecatii.

Pentru aceste considerente, apreciind ca în cauza nu se impunea sesizarea Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, în sensul celor solicitate de catre petent, urmeaza a se admite recursul, a se casa sentinta atacata si a se înlatura dispozitia de trimitere a plângerii pentru a fi solutionata în conformitate cu prevederile art.275-278 Cod de procedura penala.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii din sentinta recurata.

Vazând si prevederile art.192 alin.3 Cod de procedura penala,

Etichete: