Top

Drepturi banesti

TRIBUNALUL VASLUI
Dosar nr. 1268/89/2009
SENTINŢA CIVILĂ NR. 280/CA
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE CORINA SUZANA ARTENE
Grefier MARIANA MINCIU

S-a luat în examinare judecarea cauzei civile în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanţii D R N, B M, în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI VASLUI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI BUCUREŞTI, având ca obiect drepturi băneşti, reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ambele în procent a câte 25% din salariul de bază.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, s-a constatat lipsa părţilor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, care relevă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea cauzei, astăzi 26 noiembrie 2009, dându-se sentinţa de faţă.

INSTANŢA

Asupra cererii de faţă,

Cu nr. 1268/89 din 06-05-2009 s-a inregistrat actiunea formulata de reclamantele D R N si B M in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui, solicitand obligarea paratelor la plata sumelor de bani reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, drepturi prevazute de art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, calculate si platite incepand cu data pronuntarii hotararii si in continuare, pana la incetarea raporturilor de serviciu, precum si de la data numirii in functia publica pana la data (pronuntarii hotararii irevocabile) ramanerii definitive a hotararii, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective.

In motivarea actiunii, reclamantele D R N si B M precizeaza ca solicitarile lor au ca fundament prevederile art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999. Apreciaza ca dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare constituie un drept ce nu poate fi restrans in mod abuziv si contrar echitatii impuse de o societate democratica.

In drept, reclamantele D R N si B M au invocat art. 31 alin. 1 lit. c si d, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 38 si art. 39 din Legea nr. 53/2006, Constitutia Romaniei.

In dovedirea actiunii, reclamantele au folosit proba cu inscrisuri.

Paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui au depus intampinare, solicitand respingerea actiunii.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Reclamantele D R N si B M au calitatea de funcţionar public în cadrul pârâtei Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui. În această calitate au solicitat obligarea pârâtelor Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui la plata suplimentului postului si treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar.

Instanţa constată că drepturile solicitate de către reclamante au fost reglementate de dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c si d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici (abrogate prin art. 49 pct. 14 din Legea nr. 330/2009), conform cărora „pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, şi prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006. Suspendarea acestor două drepturi nu a mai fost reglementată începând de la data de 1.01.2007.

Totodată, potrivit prevederilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 se statuează că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unic de salarizare al funcţionarilor publici, al cărui proiect cade în sarcina Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, potrivit art. 22 alin.1 lit.e din aceeasi lege.

Cele două drepturi salariale care formează obiectul prezentei cauze nu au fost cuantificate nici prin prevederile OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor de salariale si a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare si alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum si creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Instanţa reţine că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului şi a suplimentului gradului, ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară existenţa unor dispoziţii legale date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) şi d), devenit 31, din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.

Cum nici în cuprinsul O.G. nr. 6/2007, nici în alt act normativ privind salarizarea functionarilor publici, nu sunt reglementate si definite cele doua sporuri, nestabilindu-se nici un coeficient pentru acordarea acestora, nici conditiile de acordare, drepturile pretinse de reclamanţi nu pot fi stabilite. Eventuala stabilire la nivelul procentului de 25% pentru fiecare drept de către instanţă este arbitrară si fara suport legal, instanţa depăşindu-şi, astfel, atribuţiile si funcţiunea instituita prin Legile nr. 303/2004 si 304/2004 si C.pr.civ, acea de aplicare a legii în cazul de speţă. Practic instanţa ar legifera în locul legiuitorului si în favoarea functionarilor publici reclamanţi prin obligarea pârâtelor la plata contravalorii celor 2 suplimente .

Prin admiterea prezentei cereri de chemare în judecată şi s-ar nesocoti decizia nr. 820/ 2008 a Curtii Constituţionale în cuprinsul căreia se învederează expres că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul că ar fi discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudentială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Astfel, instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autorităţile competente, adică de legiuitor.

Pe de alta parte, actiunea reclamantului fiind o actiune în pretentii ce presupune angajarea raspunderii patrimoniale a pârâtei, în conditiile art.263 din Codul Muncii, nu sunt îndeplinite conditiile de fond pentru a fi admisa o astfel de cerere, întrucât existenta unui prejudiciu invocat de reclamante nu este certă, acesta nefiind determinat sau determinabil cât priveşte întinderea sa .Astfel, în condiţiile în care printr-o lege nu sunt reglementate modalitatea de calcul a celor două suplimente, acordarea acestora ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fără o existenţă certă.

Rezultă aşadar, că atât timp cât vocaţia reclamantelor la primirea sporului în litigiu, nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv de legiuitor, în condiţiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamantele nu dispun de vreun drept salarial „recunoscut prin lege”, în sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căruia angajatorul pârât să poată fi obligat de instanţa de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.

În cauza nu se poate invoca nici încalcarea dispozitiilor art.1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale pentru ca cele doua sporuri solicitate de reclamant nu constituie un bun în întelesul art.1 din Protocol, neavând caracterul unei creante certe, lichide si exigibile.

Aceasta situaţie a fost transată de practica C.E.D.O, prin decizia din 27 august 2002, J. Turek – Republica Ceha – prin care s-a stabilit ca bunul solicitat nu era existent, iar reclamantul nu avea calitatea de proprietar decât daca are o baza suficienta în dreptul intern, spre exemplu daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale.

De altfel, prin decizia nr. 20/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii si a stabilit ca in interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. „c” şi „d” din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Fata de acestea, instanta va respinge actiunea formulata de reclamantele D R N si B M in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Respinge actiunea formulata de reclamantele D R N si B M in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui.

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica din 26-11-2009.

Etichete: , , , , ,