Înşelăciune prin emitere de cecuri. Condiţii.

Tip: Decizie

Nr./Dată: 366 (01.06.2006)

Autor: Curtea de Apel Alba Iulia-secţia penală

Emiterea unei file CEC fără ca aceasta să aibă provizionul necesar, nu este temei suficient pentru ca acţiunea inculpatului să fie calificată ca infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 al.1 şi 4 cod penal atâta timp cât acesta nu a avut intenţia de a induce în eroare pe beneficiarul CEC-ului, cu atât mai mult cu cât destinatarul plăţii avea cunoştinţă despre situaţia trăgătorului în momentul emiterii instrumentului de plată.

Prin sentinţa penală nr. 1671/2005 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr. 1831/2005 a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 al.1, 4 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal şi art. 74-76 cod penal.

S-a reţinut în fapt că inculpatul în calitate de administrator al SC ROTCART SRL Alba Iulia a indus în eroare în luna februarie 2004 pe reprezentantul părţii civile SC Europak SA Ghimbav cu ocazia derulării unor relaţii comerciale , emiţând 2 file CEC în valoare de 80.566.870 lei ROL, deşi cunoştea că nu are disponibilul necesar în contul bancar.

În drept s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 al.1 şi 4 cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că partea civilă nu a mai emis pretenţii împotriva inculpatului, acesta achitând întreg prejudiciul cauzat prin infracţiune.

Împotriva hotărârii a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 cod procedură penală inculpatul solicitând desfiinţarea ei cu consecinţa achitării sale în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 114/A/2006 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 750/2006 s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu argumentul că , în speţă, conform probelor administrate, intenţia apelantului de a induce în eroare pe partea civilă a fost probată pe deplin şi neechivoc însăşi materialitatea actelor sale.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul RN care, reiterând aceleaşi aspecte ca şi în apel, solicită achitarea sa, conform art.11 pct. 2 lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d cod procedură penală.

Recursul este fondat.

Probele administrate în cauză relevă faptul că există un dubiu cu privire la cunoaşterea de către beneficiar a împrejurării existenţei provizionului necesar. Acest dubiu coroborat cu declaraţia inculpatului care a afirmat în mod constant că a negociat un termen de plată de 45 zile , întrucât nu avea disponibil în cont , fiind în derulare diferite raportul comerciale, urmând a fi alimentat contul în viitor, este de natură a forma convingerea că beneficiarul a avut cunoştinţă , în momentul emiterii instrumentului de plată despre lipsa provizionului necesar acestui tras. .

Conduita inculpatului ulterioară emiterii filelor CEC şi anume – acoperirea integrală a sumei datorate , coroborată cu toate elementele probatorii ale cauzei reprezintă un temei suficient pentru a aprecia că acesta nu a avut nici un moment intenţia inducwerii în eroare a beneficiarului , astfel încât infracţiunii îi lipseşte elementul volitiv , intenţional.

Ca atare, instanţa constatând existenţa cazului de casare prev. de art. 17/1 cod procedură penală ca admite recursul inculpatului casând atât decizia atacată cât şi sentinţa penală nr. 1671/2005 a Judecătoriei Alba Iulia sub aspect penal, cu consecinţa achitării acestuia de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 al.1, 4 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, în temeiul art. 11pct. 2 lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d cod procedură penală.

Tags: înşelăciune