Top

INFRACŢIUNEA DE ABUZ ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR.CONDIŢII DE EXISTENŢĂ A LATURII OBIECTIVE

Prin rechizitoriul nr. 220/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, inculpatul G.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 290 Cod penal şi art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reţinut că în calitate de membru al Comisiei comunale de aplicare a Legii fondului funciar Cîrlibaba a încercat să zădărnicească emiterea unui titlu de proprietate în favoarea părţii vătămate B.I., sens în care a formulat în scris o petiţie, adresată Prefecturii Suceava, pe care însă nu a semnat-o în nume propriu, precizând că terenul pentru care părţii vătămate urma să i se elibereze titlul de proprietate nu este liber de sarcini şi, ca atare, se impune recunoaşterea acelui drept, însă pe un alt amplasament.

Prin sentinţa penală nr. 93 din 13.03.2007, inculpatul a fost achitat în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a considerat că infracţiunea de fals în înscrisuri private nu este dată deoarece acea petiţie trebuia clasată, fiind anonimă şi, în al doilea rând, nu era de natură a produce consecinţe juridice vătămătoare pentru partea vătămată.

În raport de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, instanţa a reţinut că părţii vătămate nu i-au fost vătămate drepturile prin demersul întreprins de inculpat, deoarece a aflat despre acesta după emiterea titlului de proprietate.

Prin decizia penală nr. 334 din 17 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr. 78/334/2006 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi partea vătămată B.I. – prin mandatar B.V.V..

Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că inculpatul nu avea ca atribuţie de serviciu depunerea proceselor verbale la Suceava, nefiind dată latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, s-a reţinut că înscrisul întocmit de inculpat nu a fost semnat de acesta, numele petiţionarului fiind trecut de către martorul S.D., angajat al Prefecturii Suceava.

Examinând recursul declarat de partea vătămată B.I. sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform fişei postului de la fila 12 din dosarul de fond, inculpatul G.I. este încadrat la Primăria comunei Cîrlibaba, judeţul Suceava în postul de referent cadastru.

Din conţinutul atribuţiilor de serviciu nu rezultă că acesta avea obligaţia înaintării proceselor verbale de punere în posesie şi a documentelor necesare eliberării titlurilor de proprietate către Comisia judeţeană de fond funciar.

Potrivit declaraţiei martorului C.D., atribuţiile privind înaintarea proceselor verbale şi a documentaţiei de fond funciar îi aparţinea acestuia în calitatea sa de secretar al Comisiei locale de fond funciar.

Mai mult decât atât, prin Hotărârea din 16.07.2004 a Consiliului local al comunei Cîrlibaba, în cazul împroprietării părţii vătămate B.I., persoana desemnată cu aducerea la îndeplinire a hotărârii şi care avea obligaţia de a înainta documentaţia către Comisia judeţeană de fond funciar a fost desemnată expres numitul C.D.

Întrucât în cauză nu rezultă neîndeplinirea vreunui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos de către inculpat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, în mod corect au apreciat instanţa de fond şi cea de apel că nu sunt date elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 Cod penal sub aspectul laturii obiective.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, în mod corect au apreciat instanţele de fond şi de apel că înscrisul depus la Prefectura judeţului Suceava nu are caracterul unei petiţii întrucât nu a fost semnată, iar potrivit art. 7 din O.G. nr. 233/2002 petiţiile anonime sau cele care nu cuprind datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează.

Din întreg materialul probator administrat a reieşit cu certitudine că cel care a completat numele părţii vătămate B.I. pe înscrisul intitulat petiţie a fost martorul S.D.

Astfel, un înscris fără semnătura persoanei de la care emană fiind lipsit de aptitudinea de a produce consecinţe juridice nu poate constitui obiectul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Curtea urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de partea vătămată ca nefondat

Etichete: