Pretenţii

Prin actiunea legal timbrata, adresata acestei instante la data de 24.02.2010 înregistrata sub nr. 1977/86/2010, reclamantul B.D. a chemat în judecata pe pârâtele Administratia Finantelor Publice Suceva si Administratia Fondului pentru Mediu Bucuresti, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la restituirea sumei de 5.683 lei cu titlu de taxa de poluare, actualizata cu indicele de inflatie pâna la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca în cursul anului 2007 a cumparat autovehiculul marca Mercedes Banz , an fabricatie 2003, cu nr. de identificare WDF63819413518454, autoturism înmatriculat pentru prima data în Germania si ca la momentul solicitarii de a-l înmatricula în România, i s-a adus la cunostinta obligativitatea de a achita o taxa de poluare, astfel ca la Trezoreria Suceva a achitat cu titlu de taxa de poluare suma 5.683 lei conform chitantei seria TS4A nr. 1398060 din 07.07.2008.

A mai aratat ca potrivit art. 2141- 2413 din Codul fiscal si pct. 311 – 312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se platesc cu ocazia primei înmatriculari în România, de catre persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturismele si autovehiculele noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.

De asemenea potrivit art. 90 paragraftul 1 din Tratatul CE: “Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe niciun del de taxa pentru autoturismele produse în tara si înmatriculate aici.

Discriminare la care se refera acest text de lege are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale UE în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Potrivit art. III din OUG nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule.

Dupa aderarea României la UE nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România, atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor.

În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004 si art. 90 din Tratatul CE.

În sustinerea actiunii promovate a depus la dosar înscrisuri (filele 6 – 12 ).

Prim pârâta , legal citata nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulata (filele 17 – 19), pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, a solicitat a se dispune suspendarea judecatii cauzei în temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, pâna la solutionarea dosarului ce se fala pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene având ca obiect pronuntarea unei hotarâri cu privire la compatibilitatea reglementarilor nationale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar.

De asemenea, pe cale de exceptie, a invocat inadmisibilitatea, motivata de faptul ca Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la art. 8 (1), prevede ca “persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, însotita de exceptia de neconstitutionalitate, în masura în care obiectul principal nu este constatarea neconstitutionalitatii ordonantei sau a dispozitiei din ordonanta.”

În cazul de fata, reclamantul face în principal critica dispozitiilor prevazute de OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule, si, motivat pe aceasta critica, solicita restituirea sumei achitate cu titlul de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule. În fapt, apreciaza ca actiunea sa este doar o critica de neconstitutionalitate a textului normativ mentionat anterior, neexistând alte argumente.

Ca atare, actiunea ar trebui respinsa ca inadmisibila, pentru ca nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante a Guvernului.

A mai aratat ca problema inadmisibilitatii actiunii se poate pune si sub aspectul ca rec1amanta nu ataca un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un raspuns la o plângere prealabila/contestatie administrativa sau un refuz nejustificat.

Practic, obiectul actiunii este restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice.

Din economia art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reiese ca, în cadrul unei actiuni în contencios administrativ, reclamantul are trei posibilitati de formulare a obiectului actiunii: de anulare, în tot sau în parte, a actului; de anulare a actului si de obligare la plata unor despagubiri; de obligare la plata unor despagubiri.

A solicitat a se constata ca obiectul actiunii formulate de reclamant nu se încadreaza în niciuna dintre situatiile mentionate anterior.

Practic, reclamantul nu invoca si nu solicita anularea niciunui act administrativ emis de subscrisa pârâta, actiunea sa având ca obiect constatarea inexistentei unei obligatii de plata, constatarea faptului ca pretinderea platii este nelegala, dispunerea restituirii sumei de 5.683 lei.

Introducerea actiunii de contencios administrativ este rezervata acelei persoane “care, printr-un act administrativ, se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim”, public sau privat. Aceasta prescriptie legala este una ce tine de dreptul procesual, fiind o manifestare a principiului “unde nu exista interes nu exista actiune”.

Or, întrucât interesul de a actiona în justitie, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim nascut din existenta unui act administrativ a carui anulare trebuie solicitata de cel ce se considera pagubit, si, totodata, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant, considera prezenta actiune ca fiind inadmisibila.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:

Reclamantul considera ca este în drept a i se restitui suma platita cu titlu de taxa pe poluare, achitata cu ocazia înmatricularii în România a autovehiculului achizitionat din alt stat membru UE, motivat de faptul ca taxa este prelevata cu încalcarea dreptului comunitar, instituind, practic, o discriminare.

Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare si pentru stoparea continuarii procedurii de constatare a neîndeplinirii obligatiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României mentinându-si pozitia ca trebuie evidentiata diferenta dintre masinile high si low poluatoare si a propus un proiect de ordonanta de urgenta a Guvernului.

Mentioneaza ca, neadoptarea în regim de urgenta a OUG nr. 50/2008, în conformitate cu cerintele din avizul motivat (document care marcheaza cea de-a 2-a si ultima etapa a fazei precontencioase a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligatiilor de stat membru) putea conduce la sesizarea Curtii de Justitie a Comunitatii. Comisia Europeana nu a contestat niciodata instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul în sensul armonizarii legislatiei românesti cu cea europeana.

Potrivit reglementarilor nationale, taxa pentru autoturismele noi, care se plateste cu ocazia primei înmatriculari în România, este aceeasi, indiferent de provenienta lor, respectiv din productia interna, import sau din achizitii intracomunitare.

Tinând cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru ca România sa se conformeze avizului motivat adresat de Comisia Comunitatilor Europene în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, prin care s-a declansat cea de-a doua etapa a procedurii de contestare a nerespectarii obligatiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, a fost aprobata OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeana ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.

În forma publicata în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabileste, prin prevederile sale, masuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, taxa fiind neutra din punct de vedere fiscal. Comisia Europeana a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de Guvern, în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lunga de folosire, sunt calculati coeficienti mai mari decât pentru masinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însa emisiile poluante.

Or, câta vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciem ca nu pot fi retinute sustinerile reclamantei potrivit carora prin instituirea acestei taxe “se constituie o discriminare a regimului fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozitiilor art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene”.

Procedura demarata de comisia Europeana împotriva României a fost ridicata în 29.01.2009, urmare a faptului ca noua reglementare era compatibila cu art.90 din Tratatul C.E.

Practic, nici Curtea Europeana de Justitie a CE, nici Comisia Europeana nu au considerat vreodata ca taxa pe poluare este nelegala, ca încalca tratatele comunitare sau nu ar trebui platita, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul si criteriile la care se raporteaza nivelul taxarii.

Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea compararii regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumparate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar sa se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplica direct sau indirect produselor nationale si produselor importate, ci si baza de impozitare si modalitatile de percepere a impozitului în cauza (Hotarârea din 22 martie 1977, 1annelli & Volpi, 74/76, Rec., p. 557, punctul 21, Hotarârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C-47/88, Rec., p. 1-4509, punctul 18. precum si Hotarârea Nunes Tadeu, punctul 12). Reclamanta ar fi trebuit sa produca probe din care sa rezulte fara dubiu ca taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care reclamanta si-a achizitionat autoturismul.

Cât priveste capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, considera ca Administratia Fondului pentru Mediu nu poate fi obligata la plata acestora în primul rând pentru ca nu a stabilit suma de plata reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, si, în al doilea rând, pentru ca virarea sumelor în bugetul Fondului pentru Mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi retinuta vreo culpa.

Cu privire la cererea de suspendarea judecatii cauzei în temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila formulata de pârâta Administratia Fondului pentru Mediu Bucuresti instanta retine ca în speta nu sunt incidente dispozitiile legale invocate.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de pârâta, instanta o va respinge întrucât sustinerile reclamantului din cererea de chemare în judecata constituie din punctul nostru de vedere aparari de fond, scopul acestuia fiind restituirea catre pârâta a taxei de poluare, si nu constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante de Guvern.

Examinând actele si lucrarile dosarului asupra fondului cauzei instanta constata urmatoarele:

Reclamantul a achitat taxa de poluare în suma de 5.683 lei la data de 07.07.2008 (fila 6 dosar), anterior intrarii în vigoare a OUG nr. 218/2008 ( la 15.12.2008).

Potrivit OUG nr. 50/2008, taxa de poluare pentru autovehicule se achita la prima înmatriculare a autoturismului în România si la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de clacul si anume: valoarea combinata a emisiilor de CO2, taxa specifica exprimata în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrica, taxa specifica pe cilindri si cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimata în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului si se achita înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi si a autoturismelor second – hand cumparate din UE.

În conformitate cu disp. art. 90 din Tratatul CE stabilind ca niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare.

Curtea Europeana de Justitiei a interpretat în sens foarte larg notiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind ca acestea sunt orice taxe de ordin financiar, indiferent de cât de mica este suma, indiferent de nume si metode percepute în mod unilateral, pentru marfuri de provenienta interna sau externa, ca urmare a faptului ca acestea traverseaza granita, chiar daca aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natura discriminatorie sau protectionista, iar produsele taxate nu se afla în competitie cu produsele fabricate pe plan intern.

Curtea Europeana de Justitie a admis însa ca statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele care circula pe drumurile lor publice daca acest sistem de taxare nu intra sub incidenta art. 90 din T.C.E., adica respecta conditia de a nu fi discriminatorie.

Curtea a lasat o larga marja de apreciere statelor membre în ceea ce priveste masurile necesare pentru protectia mediului.

Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicata atât autoturismelor achizitionate din România (indiferent de producator), cât si celor achizitionate din spatiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel ca nu încalca disp. art. 90 din Tratatul C.E.

Pornind de la faptul ca aceasta taxa se achita numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, ca nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietatii autovehiculului si ca se restituie valoarea reziduala a taxei daca autovehiculul pentru care s-a platit taxa în România este ulterior scos din parcul auto national, se poate considera ca aceasta taxa priveste autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului „poluatorul plateste”, principiu retinut de dreptul comunitar.

Dispozitiile art. 90 paragraf I TCE sunt încalcate atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si dupa metode diferite care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.

Pe de alta parte, este de remarcat ca taxa de prima înmatriculare sub denumiri diferite se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene si se calculeaza în functie de valoarea reala a autovehiculului (Polonia), pretul facturat (Austria), procent din pretul masinii (Finlanda) sau taxa fixa (în Spania).

Din acest punct de vedere taxa astfel perceputa nu este discriminatorie întrucât priveste numai prima înmatriculare, indiferent de provenienta, numarul de eventuale revânzari pe teritoriul României.

În procedura hotarârilor preliminarii, Curtea Europeana de Justitie s-a pronuntat ca taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei tari nu au efectul unei taxe echivalente la import, atâta vreme cât privesc, atât autoturismele noi, cât si cele cumparate din spatiul european, si când taxa aplicata produsului de import si cea aplicata produsului national similar sunt calculate dupa aceleasi metode si nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: cauza C-313/05). Aceste hotarâri pot fi luate în considerare la solutionarea prezentei cauze deoarece Curtea a interpretat deja problema în litigiu, indiferent de procedura în care a fost adoptata. Comparând textele propuse de Curte în analiza unei taxe echivalente la import cu modalitatea de calcul a taxei de poluare, stabilita de OUG nr.50/2008, se constata ca aceasta respecta exigentele propuse si prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicata produsului de import, nou sau second – hand, si ce a aplicata produsului national similar nu conduc la un impozit mai mare produsului de import.

Astfel, taxa de poluare achitata de reclamant la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României, pâna la data de 15.12.2009, nu constituie o taxa echivalenta la import, ci o masura dispusa pentru protectia mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administratia Fondului pentru Mediu, pentru mediul din România.

De altfel, reclamantul nu a produs nicio proba din care sa rezulte, fara dubiu, ca taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care aceasta si-a achizitionat autoturismul.

Fata de aceste considerente, instanta urmeaza a respinge ca nefondata cererea formulata de reclamant.

Tags: pretenţii