Pretenţii
Tags: cerere reconvenţională, pretenţii
Publicat de: pe 10 October, 2013 
Categorie: Pretentii. Dovada culpei conform art.1169 Cod civil cu referire la art.83.3 din regulamentul de transport. Despagubirea datorata.
Pretentii. Dovada culpei conform art.1169 Cod civil cu referire la art.83.3 din regulamentul de transport. Despagubirea datorata.
Potrivit art.83.3 din regulamentul de transport pe calea ferata, aprobat prin OG nr.41/1997, în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poarta urme de violare, se presupune, pâna la proba contrara, ca raspunderea pentru aceste lipsuri apartine carausului.
Calculul despagubirilor datorate includ: pretul de rafinarie, TVA, accize si taxa de drum, conform dispozitiilor legale în vigoare la data producerii prejudiciului.
Prin cererea formulata la data de 02.06.2003 si înregistrata sub nr.3601/COM/2003 la Tribunalul Constanta, S.N.P. P. S.A.Bucuresti a chemat în judecata pe pârâta SNTFM – CFR M.Constanta solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 12.488.227 lei cu titlu de pretentii si a sumei de 1.395.596 lei cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a expediat pe adresa O.T.cantitatea de 45.250 kg motorina cu vagonul cu terminatia 0517. Conform procesului-verbal nr.227/2002 întocmit în Statia CFR Palas si procesul-verbal de constatare nr.1637/30.08.2002 întocmit de R., vagonul a sosit cu sigiliile violate si cu scurgeri din continut, lipsind o cantitate de 625 kg motorina în valoare de 12.488.227 lei.
A sustinut reclamanta ca pretul calculat este cel de la data efectuarii transportului si cuprinde pretul de vânzare cu amanuntul calculat ca fiind pret Rafinarie+accize+taxa de drum+TVA.
Întrucât marfa s-a pierdut în perioada în care se afla în paza juridica a carausului, conform art.83.1 din Regulamentul CFR, acesta este raspunzator de prejudiciul creat.
Reclamanta a invocat în drept disp.art.83.1; 85.2 si 88.6 din Regulamentul CFR/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr.8478/COM/2003 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea retinând ca reclamanta nu a facut dovada, conform art.1169 Cod civil, a culpei pârâtei în îndeplinirea contractului de transport întrucât, astfel cum rezulta din mentiunile exprese din procesul-verbal întocmit în statia P., vagoanele au sosit la destinatie cu încuietorile intacte la toate sistemele de închidere, ventilul central fiind gasit sigilat în pozitia deschis, fara sa asigure etanseitatea marfii. De asemenea, s-a retinut culpa predatorului pentru lipsa cantitatii de 625 kg motorina.
Prin decizia civila nr.98/COM/2004 Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentintei mentionate, iar prin decizia nr.2090/2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, sectia comerciala s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel Constanta si s-a casat decizia civila nr.98/2004 a Curtii de Apel Constanta dispunându-se trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru judecarea recursului declarat de reclamanta.
Recurenta a sustinut în motivele de recurs ca instanta de fond a aplicat gresit legea si a interpretat eronat probele din dosar retinând culpa predatorului care nu a asigurat etanseizarea marfii.
A aratat recurenta ca luarea în primire a vagonului pentru transport, fara existenta unor obiectiuni din partea carausului consemnate în scrisoarea de trasura creaza prezumtia ca acesta a fost corespunzator pentru transport, neputând fi retinuta culpa în sarcina carausului.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate Curtea a constatat ca recursul este fondat.
Astfel, reclamanta a expediat pe adresa Oil Terminal vagonul cu terminatia 0517 încarcat cu motorina, constatându-se la destinatie, astfel cum rezulta din procesul-verbal nr.227/28.08.2002 întocmit în statia CFR Palas si procesul-verbal nr.1637/30.08.2002 întocmit la R., o lipsa cantitativa de 625 kg motorina.
S-a constatat prin procesul-verbal nr.227/2002 ca vagonul „prezenta scurgere fir continuu la canea pe partea opusa statiei cu încuietori intacte, însa cu ventilul central si caneaua opusa statiei sigilate în pozitia deschis”.
Potrivit art.83.3 din regulamentul de transport pe calea ferata, aprobat prin O.G. nr.41/1997, în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poarta urme de violare, se presupune, pâna la proba contrara, ca raspunderea pentru aceste lipsuri apartine carausului.
Fata de aceste dispozitii si având în vedere ca pârâta, în calitate de caraus, nu a facut dovada exonerarii sale de raspundere, instanta de recurs apreciaza ca actiunea reclamantei este întemeiata.
Faptul ca pârâta a primit spre transport vagoanele încarcate cu marfa, fara a avea obiectiuni cu privire la etanseizarea marfii si la sigiliile aplicate creaza prezumtia ca acestea au corespuns, predatorul fiind exonerat de o eventuala raspundere.
De asemenea, conform art.85.2 din Regulament „în caz de pierdere totala sau partiala a marfii, calea ferata trebuie sa plateasca, excluzând alte daune interese, o despagubire calculata dupa factura, dupa pretul curent al marfii si, în lipsa a uneia sau a alteia, dupa pretul marfurilor de aceeasi natura si calitate, la locul si data la care marfa a fost primita la transport”.
În cauza, reclamanta a calculat despagubirea datorata de pârâta incluzând: pretul de rafinarie, TVA, accize si taxa de drum, conform dispozitiilor legale în vigoare la data producerii prejudiciului.
Potrivit art.10 din O.U.G. nr.17/2000 obligatia de plata si exigibilitatea TVA iau nastere la data efectuarii livrarii, deci în momentul predarii efective a produselor catre caraus.
Referitor la accize, potrivit art.16 si 17 din O.G. nr.27/2000 platitorii de accize pentru produse petroliere sunt agentii producatori, în speta recurenta-reclamanta care le vireaza la momentul efectuarii livrarii, iar taxa de drum era datorata în temeiul Legii nr.118/1996 republicata.
Fata de cele retinute, se constata ca despagubirea datorata de pârâta a fost calculata în mod corect, în conformitate cu dispozitiile art.85.2 din Regulament.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt fondate, actiunea sa fiind întemeiata, instanta de control admite recursul în baza art.312 al.3 coroborat cu art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila si modifica în tot sentinta recurata în sensul admiterii actiunii si obligarii pârâtei la plata sumei de 12.488.227 lei vechi (1.248,8 RON) cu titlu de pretentii.
Decizia civila nr.604/COM/01.09.2005
Tags: pretenţii
Pretentii
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CONSTANŢA
SECTIA CIVILĂ
Dosar civil nr 9126/212/2007
SENTINTA CIVILA NR 2907
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.02.2009
Pe rol judecarea acţiunii civile formulată de reclamanta MC, în contradictoriu cu pârâtul RR, , având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru reclamanta avocat EP, lipsă fiind paratul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar interogatoriul pentru a fi administrat paratului.
Instanta constata ca desi legal citat, paratul nu se prezinta pentru administrarea probei cu interogatoriu..
Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa, din oficiu, pune în discuţia părţilor caracterul abuziv al clauzei penale cuprinsă în art. 6.1 din condiţiile generale anexate la contractul de furnizare a serviciilor de telefonie mobilă, în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori şi de disproporţia vădită dintre cuantumul penalităţilor şi prejudiciul efectiv, urmând ca reclamanta să se refere la acest aspect pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul reclamantei solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost modificata, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce priveste dispozitiile Legii nr 193/2000, instanta nu este investita de parte cu o cerere in sensul art 14 din Lege, iar controlul respectării dispoziţiilor acestei legi se realizeaza de organele ablitate.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 9126/212/ 08.06.2007, creditoarea MC a solicitat, în cadrul procedurii somaţiei de plată, obligarea debitorului RR la plata sumelor de: 99,59 USD, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea serviciilor telefonice neachitate, 1.820,41 lei reprezentând penalităţi convenţionale în cuantum de 0,5%/zi de întârziere aferente debitului principal neachitat calculate de la scadenţa fiecărei facturi anexate şi data de 15.06.2007; contravaloarea penalităţilor convenţionale în cuantum procentual de 0,5%/zi de întârziere aferente debitului restant calculate în continuare respectiv, de la data de 16.06.2007 şi data plăţii efective, dobânda legală aferentă debitului principal, de la scadenţa fiecărei sume care îl compune, până la plata efectivă, precum şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esenţă, că are calitatea de cesionară a creanţelor deţinute de VR asupra debitorului. S-a mai menţionat că debitorul a luat cunoştinţă de cesiune ca urmare a notificării conform art. 1393 Cod civil. Cedenta a prestat debitorului servicii de telefonie mobilă din al căror preţ a rămas neachitată suma de 334,61 lei (99,59 USD), deşi scadenţa a fost depăşită. Cesionara a precizat faptul că a efectuat procedura prealabilă a concilierii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 5/2001.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în conformitate cu originalul, un set de înscrisuri: contract pentru prestarea serviciilor de către M model condiţii generale; facturile emise în contul debitorului; contract de cesiune de creanţă; notificarea cesiunii; invitaţie la conciliere directă şi confirmarea de primire a acesteia.
Prin precizările depuse prin serviciul registratură în data de 27.11.2008 – comunicate debitorului odată cu citarea pentru termenul din data de 14.01.2009 –, creditoarea a înţeles să solicite obligarea debitorului la plata plata sumelor de: 99,59 USD, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea serviciilor telefonice neachitate, 1.820,41 lei reprezentând penalităţi convenţionale în cuantum de 0,5%/zi de întârziere aferente debitului principal neachitat calculate de la scadenţa fiecărei facturi anexate şi data de 15.06.2007; contravaloarea penalităţilor convenţionale în cuantum procentual de 0,5%/zi de întârziere aferente debitului restant calculate în continuare respectiv, de la data de 16.06.2007 şi data plăţii efective, pe calea dreptului comun.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 178,36 lei taxă judiciară de timbru şi cu 3 lei timbru judiciar.
Pârâtul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
În cauză, instanţa a administrat, proba cu înscrisuri. În ceea ce priveşte proba cu interogatoriul pârâtului, instanţa a constatat imposibilitatea administrării acestei probe datorită lipsei nejustificate a părţii în discuţie la termenul din data de 18.02.2009.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Conform contractului de prestări servicii şi a condiţiilor generale depuse la dosar, la data de 22.12.2003, între pârât şi M s-a încheiat contractul seria POS nr. 01093840, având ca obiect furnizarea de servicii de telefonie mobilă C Prin condiţiile generale anexate contractului şi care fac parte din acesta, M . s-a obligat să presteze servicii de comunicaţii electronice (art. 1), iar pârâtul s-a obligat să plătească tariful pentru aceste servicii, în termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de către reclamantă (art. 5).
În temeiul contractului menţionat anterior, M a emis, în contul pârâtului, facturile fiscale ataşate la dosarul cauzei, neachitate de pârât, deşi scadenţa a fost cu mult depăşită.
În cursul anului 2006, M şi-a modificat actul constitutiv al societăţii, prin act adiţional, în sensul schimbării denumirii firmei în V Instanţa reţine că acest fapt este notoriu, astfel încât nu mai este necesară ataşarea la dosarul cauzei a încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la înregistrarea acestor menţiuni.
Din contractul depus la filele 21 – 24 în dosar reiese că M . a cesionat creanţa avută asupra pârâtului din prezenta cauză către reclamantă. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cesiunea de creanţă a fost notificată pârâtului, fiind respectate dispoziţiile art. 1393 alin. 1 Cod civil.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 720 ind. 1 şi urm. C.proc.civ., în ceea ce priveşte încercarea concilierii directe, demersurile sale rămânând, însă, fără rezultat.
Examinând obiectul prezentei cereri în contextul arătat, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada existenţei convenţiei încheiate între părţi. Fiind vorba de un contract sinalagmatic şi cu executare succesivă, ca urmare a dovedirii raporturilor iniţiale se naşte prezumţia de neexecutare a obligaţiilor de către pârât, precum şi prezumţia de culpă a acestuia în neexecutarea obligaţiei asumate, fiind în sarcina pârâtului probarea executării obligaţiei. În acest sens, art. 969 C.Civ. prevede obligativitatea respectării convenţiilor legal făcute între părţile contractante. În caz contrar, este antrenata răspunderea contractuală a părţii care şi-a nesocotit obligaţiile.
Având în vedere considerentele expuse, dat fiind că s-a făcut dovada, conform art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin. 1 texa finală C.proc.civ., de către reclamantă a existenţei obligaţiei pârâtului de a plăti suma de 99,59 USD, echivalent în lei la data plăţii, iar acesta din urmă nu a făcut dovada plăţii acestei sume, instanţa, urmează să admită primul capăt al cererii referitor la debitul principal.
Referitor, însă, la capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere convenţionale, instanţa reţine că prin clauza nr. 6.1 din contratul încheiat între pârât şi cesionară, pârâtul s-a obligat ca, pentru sumele neplătite la termen, să achite penalităţi convenţionale de 0,5%/zi de întârziere – precizându-se totodată expres că totalul acestor penalităţi poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Analizând legalitatea acestei clauze în raport cu disp. art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 65/2002, instanţa o apreciază ca fiind o clauză abuzivă, întrucât nu a fost negociată direct, ci cuprinsă în condiţiile generale contractuale stabilite unilateral de cedentă – fiind stabilită în detrimentul consumatorului şi creând un dezechilibru evident între drepturile şi obligaţiile părţilor, prin cuantumul exagerat al acestor penalităţi. Astfel, instanţa apreciază că această clauză se circumscrie ipotezei reglementate de lit. i) a Anexei la Legea nr. 193/2000, întrucât obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Pentru calificarea ca abuzivă a acestei clauze contractuale, instanţa are în vedere şi amploarea şi continuitatea ce caracterizează activitatea comercială a cedentei, împrejurare ce exclude un prejudiciu de mărimea celui pretins prin prezenta cerere de către reclamantă, mai ales că debitul principal şi implicit penalităţile sunt calculate ca echivalent al unei sume exprimate în valută, reclamanta fiind astfel la adăpost de riscul inflaţional.
În ceea ce priveşte invocarea, din oficiu a caracterului abuziv al clauzei penale cuprinsă în art. 6.1 din condiţiile generale anexate la contractul de furnizare a serviciilor de telefonie mobilă, în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr.193/2000, instanţa constată că trebuie avut în vedere faptul că actul normativ menţionat anterior a fost adoptat pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunităţii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România şi-a asumat obligaţia transpunerii şi aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislaţiei comunitare. Astfel, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiţiei stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiţii generale impuse acestora. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană de Justiţie (C.E.J.), în repetate rânduri, stabilind că protecţia recunoscută consumatorilor prin Directiva Comunităţii Europene nr. 93/13 presupune ca instanţa naţională să poată verifica, din oficiu, dacă o clauză a contractului dedus judecăţi are sau nu caracter abuziv.
În acest sens, în cauza Murciano Quintero (C – 240/98) C.E.J. a stabilit că “Obiectul urmărit prin articolul 6 al Directivei nr. 93/13, care impune statelor membre să prevadă că aceste clauze abuzive nu îi leagă pe consumatori, nu ar putea fi atins dacă aceştia din urmă ar trebui să se găsească în faţa situaţiei de a invoca ei înşişi caracterul abuziv al acestor clauze. În litigiile a căror valoare este deseori limitată, onorariile avocaţilor pot fi superioare sumei în discuţie, ceea ce-l poate descuraja pe consumator de a se apăra împotriva aplicării unei clauze abuzive.[..] În consecinţă, protecţia efectivă a consumatorului nu poate fi asigurată decât în măsura în care judecătorului naţional i se recunoaşte posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauză.”
Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că nu pot fi primite susţinerile reclamantei potrivit cărora cenzurarea clauzelor contractuale se realizează, în aplicarea legii nr. 193/2000, numai în contextul controlului judecătoresc asupra actelor administrative întocmite pentru sancţionarea contravenţională a comerciantului. O astfel de interpretare ar lipsi, practic, de efecte legea amintită.
Reclamanta invocă, în esenţă, faptul că deşi instanţa de judecată are deplină competenţă în controlarea actelor administrative întocmite de agenţii constatatori pentru sancţionarea contravenienţilor, conform dispoziţiilor cuprinse în O.G. nr. 2/2001, nu se poate reţine că ar putea, din oficiu, să constate ea însăşi săvârşirea unei atare contravenţii.
Deşi instanţa are rezerve faţă de opinia exprimată de reclamantă în această materie, constată că nu este aceasta ipoteza incidentă în cauză. Astfel, analizându-se dispoziţiile legii menţionate, inclusiv cele cuprinse în capitolul III, se poate observa că procesele – verbale încheiate de organele de control nu sunt unele de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.
Ca atare, organele de control încheie aceste procese – verbale prin care doar se constată anumite împrejurări de fapt. Nu se poate nici măcar reţine că aceste procese – verbale sunt numai de constatare a contravenţiei, sancţiunea urmând a fi aplicată de instanţă, din moment ce, astfel cum reiese din art. 12 din Legea nr. 193/2000, procesul – verbal încheiat se trimite automat instanţei de judecată, care decide dacă respectivele dispoziţii contractuale sunt sau nu abuzive.
În domeniul analizat, astfel cum reiese chiar din dispoziţiile legii, instanţa de judecată este singura îndreptăţită să constate că o anumită clauză este abuzivă sau nu.
În ceea ce priveşte solicitarea reprezentantului reclamantei de a face aplicarea în cauză a art. 225 C.proc.civ. – cu referire la împrejurarea neprezentării nejustificate a pârâtului la administrarea probei cu interogatoriu – instanţa reţine că acest articol reprezintă o prezumţie simplă pe care legea doar o recomandă judecătorului, fără, însă, a o impune.
Instanţa nu va face aplicarea acestei prezumţii în cauza de faţă având în vedere că împrejurarea neprezentării nejustificate a pârâtului la administrarea probei cu interogatoriu nu se coroborează cu niciun al mijloc de probă administrat în cauză. Mai mult, în ceea ce priveşte întrebarea cu nr. 2 din interogatoriul propus de reclamantă, instanţa reţine că nu se poate da vreo relevanţă juridică neprezentării nejustificate a pârâtului la interogatoriu din moment ce este de notorietate – nefiind, deci, necesară vreo dovadă în acest sens – faptul potrivit căruia clauzele cuprinse în condiţiile generale anexate la contractul de furnizare a serviciilor de telefonie mobilă nu se negociază. Acestea fac parte dintr-un contract cadru – de adeziune – cu un conţinut prestabilit, consumatorul neavând posibilitatea expunerii punctului de vedere. Din moment ce contractele în discuţie au un conţinut prestabilit, consumatorul nu are decât posibilitatea semnării acestuia în forma impusă, în măsura în care doreşte să beneficieze de serviciile respective.
Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază ca fiind echitabilă plafonarea acestor daune moratorii la nivelul cuantumului debitului principal – acest criteriu bucurându-se de o consacrare legală în art. 4 al. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.
Faţă de aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea reclamantei şi va dispune obligarea pârâtului la plata sumelor de 99,59 USD, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea serviciilor telefonice neachitate şi 99,59 USD, echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de penalităţi de întârziere.
Având în vedere prevederile art. 274 C.pr.civ., instanţa va admite şi cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată şi va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 245,01 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte cererea modificată, formulată de reclamanta C , în contradictoriu cu pârâtul RR Obligă pârâtul la plata sumei de 99,59 USD – echivalent în lei la data plăţii – lei reprezentând preţ al serviciilor de telefonie mobilă – debit principal.
Obligă pârâtul la plata sumei de 99,59 USD – echivalent în lei la data plăţii – reprezentând penalităţi de întârziere.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 245,01 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.02.2009.
Red / dact jud ATE: 27.03.2009
4 exemplare
Tags: pretenţii
Pretenţii. Răspunderea civilă contractuală. Refuzul asiguratorului RCA de a plăti despăgubirile.
Pretenţii. Răspunderea civilă contractuală .Refuzul asiguratorului RCA de a plăti despăgubirile.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţa la data de 12.11.2009 sub reclamantul-creditor E.M.C cu domiciliul ales a chemat în judecată pe pârâta-debitoare SC C. Asig SA- Sucursala Călăraşi, , solicitând emiterea unei ordonanţe de plată care să conţină somaţia de plată a debitoarei a sumei de 6.511,00 lei şi a dobânzilor legale calculate până la data plăţii integrale, reprezentând c-valoarea lucrărilor de reparaţie a autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, ce a fost avariat la data de 12.04.2009, în cadrul unui accident rutier produs din vina sa. A solicitat obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivare se arată că în timp ce reclamantul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare xx-00-xxx, pe str. Prel. Bucureşti din mun. Călăraşi, pe fondul neatenţiei a pierdut controlul autoturismului şi acroşat autoturismul cu numărul zz-00-zzz, aparţinând numitului T V, care era staţionat, coliziune în urma căreia ambele autoturisme au fost avariate.
Mai arată reclamanta că întrucât avea asigurare RCA la SC C. Asig SA, i-a înmânat numitului T. V copia tichetului de asigurare încheiat cu pârâta, iar aceasta a întocmit astfel dosarul de daună nr. RCA0008CL9, însă în mod nejustificat a refuzat plata daunei.
În aceste condiţii arată reclamantul că, a achitat personal c-valoarea daunei în sumă de 6511 lei, după care s-a adresat asigurătorului său, care refuză să-i plătească c-valoarea daunei;
Precizează că potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr 136/1995 „despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează a fi recuperate potrivit prevederilor art. 58”, astfel că pârâta este obligată dă-i plătească despăgubirea.
Menţionează că datoria este certă, lichidă şi exigibilă.
În drept îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 1 din OUG 119/2007.
În dovedirea acţiunii au fost anexate o serie de înscrisuri, respectiv copia procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 3313427, declaraţiile date de persoanele implicate în accident, copia alcolotestului (f. 6), un proces verbal olograf, înştiinţarea nr. 4710/15.04.2009 (f. 9), o cererea olografă formulată către departamentul daune de numitul T V, răspunsul dat de SC C Asig Sa acestuia (f. 11), factura fiscală nr. 1039/19.05.2009 şi deviz de lucrări (f.12, 13), precum şi o serie de facturi fiscale şi chitanţe (f. 14-26).
În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a somaţiei de plată, întrucât nu îndeplineşte condiţiile art. 2 al. 1 din OUG 119/2007, creanţa nefiind certă, lichidă şi exigibilă.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că cererea reclamantului este netemeinică şi nelegală.
Menţionează că urmare a cererii formulată la data de 14.03.2009, de numitul T V, s-a întocmit dosarul de daună RCA 0008CL9, dosar care a fost avizat în mod favorabil şi a fost transmis în Centrala carpatica Asig, pentru reavizare.
A mai menţionat că, analizând avariile existente pe autovehicule, cu dinamica accidentului, specialiştii în daune au considerat că nu reiese o complementaritate a avariilor şi evenimentul nu se putea produce în acest fel.
Astfel, pentru a stabili dacă îi datorează vreo sumă creditorului, apreciază că este necesară cercetarea fondului raporturilor dintre părţi, demers imposibil de realizat în procedura ordonanţei de plată.
Mai arată că, creanţa solicitată de creditor nu este certă, lichidă şi exigibilă;că raporturile contractuale dintre părţi au ca fundament un contract, însă ea nu a recunoscut creanţa solicitată de creditor, neefectuând nici o plată din suma solicitată.
Precizează că potrivit dispoziţiilor art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător, ori în cazul în care nu s-a realizat convenţia, prin hotărâre judecătorească.
În speţă părţile nu au convenit asupra acordării despăgubirilor, iar societatea pârâtă nu a emis nici un document din care să rezulte că îşi însuşeşte cererea de despăgubiri şi că este de acord cu nivelul acestora. Mai mult, arată că a comunicat creditoarei, prin adresa nr. 4710/15.04.2009, că nu este de acord cu plata despăgubirilor.
Mai precizează că în speţa de faţă, având ca obiect ordonanţa de plată, nu se pot administra probatorii, astfel că solicită respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată şi a i se acorda astfel dreptul de a se judeca pe calea dreptului comun şi de a se putea folosi şi de alte probe.
În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. 115-118 C. pr. civ. şi OUG 119/2007.
În dovedirea întâmpinării a depus la copii ale dosarului de daună (f. 37-64 din dosar).
La termenul din 06.01.2010, reclamantul, şi-a precizat temeiul juridic al acţiunii în sensul că înţelege să doreşte în contradictoriu cu pârâta pe calea dreptului comun, în baza dispoziţiilor art.24 din Legea nr. 136/1995, conform cărora asiguratorul va plăti direct asiguratului c/val despăgubirilor in cazul in care acesta face dovada că a achitat păgubitului.
Instanţa luând act că reclamantul îşi modifică temeiul de drept al acţiunii formulate din prevederile procedurii speciale ale OUG 119/2007 ordonanţă de plată pe dispoziţiile art. 24 din Lg.136/1995,a pus in vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 462,66 lei şi timbru judiciar de2,7 lei sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrate,cererea acestuia fiind legal timbrată la termenul următor.
La termenul de judecată din 17.02.2010, instanţa a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii,excepţie invocată de pârâtă pentru considerentele cuprinse în încheierea de la acest termen.
În cauză instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică auto ,raportul de expertiză efectuat în cauză precum şi suplimentul la acesta aflându-se la dosarul cauzei filele 88-95 şi 101-106 precum şi un CD ce cuprinde pozele şi înregistrarea realizate la faţa locului.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În data de 12.04.2009 reclamantul ,conducător al autoturismului cu numărul de înmatriculare xx-00-xxx a fost implicat într-un accident de circulaţie în cadrul căruia neasigurându-se corespunzător la schimbarea direcţiei de mers a acroşat cu partea din stânga faţă,partea din dreapta spate a autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, parcat lateral, în urma impactului aruncându-l peste bordură.
Pentru a reţine această situaţie de fapt instanţa a avut în vedere cele reţinute de agentul constatator în cadrul procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 3313427/12.04.2009 precum şi declaraţiile celor doi conducători ai autoturismelor implicate aflate la dosarul cauzei filele 5-7 precum şi procesul verbal de reconstituire încheiat la faţa locului între proprietarii autoturismului,reprezentatul pârâtei fila 8.
În urma accidentului produs autoturismul cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz a suferit avarii la bara din spate,aripa dreaptă spate,uşa dreapta ,pragul drept ,bascula dreapta ,jante aluminiu constatate în anexa la procesul verbal dresat reclamantului precum şi în nota de constatare a avariilor încheiate de pârâtă la 14.03.2009 în cadrul dosarului de daună RCA 0008CL9-fila 44.
Întrucât pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor ,astfel cum rezultă înscrisul aflata la dosarul cauzei –fila 9, reclamantul a plătit el contravaloarea reparaţiilor necesare aducerii autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, achitând în acest sens factura fiscală nr.1039/19.05.2009( fila 12) în valoare de 2361,89 lei ,precum şi a materialelor în valoare de 3200 lei ( conform facturii fiscale nr. 22/14.05.2009-fila 23,22) contravaloarea tractării autoturismului avariat filele 15-19.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesul active a reclamantului,excepţie invocată la acest termen de pârâtă ,instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.49 din legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule,
Iar potrivit prevederilor art.51 din aceeaşi lege :” Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul. “
Având în vedere aceste prevederi legale ,faptul că reclamantul este cel ce a condus autoturismul asigurat şi este cel vinovat de accident,precum şi faptul că aceasta este membru al familiei persoanei titulare a asigurării şi a fost cel ce a plătit contravaloarea despăgubirilor,apreciază că justifică calitatea procesuală activă acesta fiind titularul dreptului de despăgubire dedus judecăţii .
Pe fondul cauzei instanţa reţine că procesul-verbal nu a fost contestat de reclamantul –contravenient , acesta confirmând realitatea situaţiei de fapt reţinută de agentul constatator şi declarând că este de acord ca asigurarea de răspundere civilă delictuală a autoturismului pe care l-a condus, să fie folosită pentru repararea autoturismului avariat.
Existenţa şi întinderea prejudiciului produs şi costul lucrărilor de reparaţii au fost probate prin procesele verbale de constatare a daunelor, devizele de materiale şi manoperă ,facturile fiscale şi chitanţele prin care reclamantul a plătit despăgubirile al căror cuantum nu a fost contestat şi a fost confirmat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, ce a concluzionat că accidentul se putea produce în modalitatea constatată prin procesul –verbal şi putea provoca avariile constatate în pofida aprecierilor nejustificate tehnic de către pârâtă .
Având în vedere că, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art.37 din O.G.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, procesul-verbal de contravenţie necontestat face dovada deplină cu privire la persoana contravenientului, a existenţei faptei contravenţionale reţinută în sarcina sa şi a culpei, se constată că în cauză sunt întrunite condiţiile art.998-999 C.civilă . privind răspunderea civilă a reclamantului , conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare xx-00-xxx , asigurat pentru răspundere civilă delictuală, la data producerii accidentului, la S.C. C. ASIG SA .
În drept,instanţa reţine că potrivit art.55alin.3 din Legea nr.136/1995 ,prin excepţie de la regula potrivit căreia despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Faţă de cele reţinute şi având în vedere faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.58 din Legea nr.136/1995, privind situaţiile în care asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, văzând şi dovada achitării de către reclamant către persoana păgubită a contravalorii pagubei produse , instanţa urmează să admită acţiunea, şi va obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 6010 lei, reprezentând c-valoarea materialelor şi a lucrărilor de reparaţie ale autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz precum şi la plata dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.
Instanţa a decis admiterea numai în parte a acţiunii reclamantului întrucât în cadrul pretenţiilor solicitate prin acţiunea formulată,reclamantul a solicitat ,conform facturilor şi chitanţelor ataşate cererii şi obligarea pârâtei la plata onorariului de expertiză tehnică extrajudiciară,cerere neîntemeiată.
În baza art.274 alin.1 C procedură civilă va admite cererea reclamantului şi va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.906,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,respectiv taxă de timbru , onorariu de expert şi onorariu avocaţial.
Tags: pretenţii
Pretenţii
SENTINŢA CIVILĂ NR. 668/ 21.10.2010 (pretenţii)
Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii, acţiune formulată de reclamantul AN, împotriva pârâţilor GV, OM, GG, GV.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 14.10.2010, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentinţă. La acel termen, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 21.10.2010, când a hotărât următoarele:
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra cauzei civile de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.05.2010, sub nr.806/249, reclamantul AN, i-a chemat în judecată pe pârâţii GV, OM, GG, GV, solicitând obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 4939,56 lei reprezentând 1/4 din suma totală de 19.758,25 lei, din care 17.646 lei reprezentând triplul preţului achitat de reclamant în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare nr. 789/04.08.2009, iar suma de 2112,25 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamant pentru autentificarea antecontractului, intabularea terenurilor, autentificarea încheierii de certificare nr. 480/18.03.2010 pentru eliberarea extraselor de carte funciare necesare vânzării şi pentru notificarea acestora de achita suma menţionată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 04.08.2009 a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 789 la B.N.P. CC, prin care pârâţii s-au obligat să vândă terenul în suprafaţă de 1 500 m.p. situat în satul R, or. LG, tarlaua 127, parcela 68, terenul în suprafaţă de 1000 m.p., situat în aceeaşi localitate, tarlaua 127/1, parcela 20, terenul în suprafaţă de 2.854 m.p., situat în aceeaşi localitate, tarlaua 127, parcela 67, dată la care au primit integral preţul stabilit în cuantum de 9.382 lei.
Arată că, pârâţii şi-au asumat obligaţia de a nu înstrăina aceste suprafeţe de teren decât promitentului cumpărător sau persoanelor desemnate de acesta.
Potrivit clauzelor antecontractului, în cazul refuzului promitenţilor vânzători de a încheia actul în faţa notarului, sau dacă acesta nu se poate încheia din vina promitenţilor vânzători, aceştia vor fi obligaţi la plata de trei ori a sumei primite. Din cele trei suprafeţe de teren care au făcut obiectul antecontractului, numai pentru suprafaţa de 1000 m.p. s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare, întrucât suprafaţa de 2854 m.p. a fost vândută anterior încheierii acestuia, iar pentru suprafaţa de 1500 m.p. au existat sarcini înscrise în cartea funciară, acestea nefiindu-i comunicate.
În urma convocării părţilor la B.N.P. O în vederea încheierii actului de vânzare cumpărare pentru suprafaţa de 2854 m.p. şi 1500 m.p., s-a constatat prin încheierea de certificare nr. 480/18.03.2010 că pârâţii nu mai sunt proprietari asupra lor, acestea fiind vândute către terţe persoane, respectiv către PI şi PFG, iar pentru cel de-al doilea teren s-a constatat că prezintă sarcini, respectiv privilegii imobiliare pentru garantarea unor sulte, acestea nefiind aduse la cunoştinţa reclamantului.
Având în vedere neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către pârâţi, în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale: existenţa unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale, existenţa unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia celor care săvârşeşte fapta ilicită.
În drept se invocă dispoziţiile art.112 C.p.civ, art. 969, 970 C.civ.
În dovedirea acţiunii, reclamantul solicită proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâţilor.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.297,00 lei, conform chitanţei nr.171186/08.06.2010 şi timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Alăturat acţiunii, reclamantul a ataşat, în copie, următoarele acte: antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 789/04.08.2009 de B.N.P. CC, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1116/10.11.2009 de B.N.P. CC, Titlul de proprietate nr. 140771/25.08.2008 emis pe numele lui G I. A, încheierea nr. 25474/28.08.2009 eliberată de O.J.C.P.I. C, referat la cererea nr. 25474/28.08.2009, încheierea de respingere nr. 479/18.03.2010 emisă de B.N.P. Asociaţi OMNIA, chitanţa seria TTD, nr. 702914/25.05.2010, chitanţa seria TTD, nr. 702991/25.05.2010; chitanţa seria TTD, nr. 7029916/25.10.2010, chitanţa seria TTD, nr. 7029917/25.10.2010, factura seria BBEJ, nr. 0002690/07.05.2010, chitanţa seria BBEJ, nr. 0001324/07.05.2010, factura seria AS, nr. 216/22.03.2010, factura nr.. 97/13.10.2009, chitanţa nr. 289/13.10.2009, factura nr. 94/29.09.2009, chitanţa nr. 22644/30.09.2009, chitanţa nr. 22643/30.09.2009, dovada de îndeplinire şi proces verbal de predare-notificare nr. 528N/2010, notificările înaintate pârâţilor de către reclamant prin SCA V & A.
Pârâţii deşi legal citaţi nu au formulat întâmpinare, dar pârâta OM s-a prezentat în faţa instanţei şi a propus probe, pe care nu le-a administrat.
În cauză au fost încuviinţate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială pentru pârâta ce s-a prezentat care nu a mai administrat-o.
Analizând materialul probator instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.360/17.04.2008 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra terenului arabil extravilan în suprafaţă de 2,70 ha situat pe raza teritorială a oraşului LG, sat R, judeţul C, înscris în Titlul de proprietate nr.6008/08.10.1996, emis de Comisia Judeteană C şi s-a atribuit pârâţilor din prezenta cauză OM, GV, GG, GV în indiviziune suprafaţa de 1500 mp, teren arabil extravilan situat pe raza or L, sat R jud. C, tarlaua 127, parcela 68 având ca vecinătăţi la N-SC, E-Drum, S-ND, V-Canal irigaţie.
Prin aceeaşi sentinţă pârâţii OM, GV, GG, GV au fost obligaţi la plata sumei de 10.405,48 lei către numita GA cu titlu de sultă.
După rămânerea irevocabilă a sentinţei susamintite s-a efectuat cartea funciară a imobilului şi s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâţilor pentru terenul de 1500 mp atribuit în urma ieşirii din indiviziune, intabulându-se totodată şi dreptul de privilegiu imobiliar pentru garantarea sultei de 10.405,48 lei în favoarea lui GA, astfel cum rezultă din încheierea nr.25802/02.09.2009 dată de OCPI C şi extrasul de carte funciară pentru informare din 02.09.2009 emis de acelaşi oficiu de cadastru.
Ulterior între reclamant prin mandatar TEC (cf. procurii autentificate sub nr.1292/05.12.2008) şi pârâţi s-a încheiat la data de 04.08.2009 antecontractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.789 de către BNP CC prin care reclamantul s-a obligat să cumpere, iar pârâţii să vândă terenul în suprafaţă de 1 500 m.p. situat în satul R, or. LG, tarlaua 127, parcela 68, terenul în suprafaţă de 1000 m.p., situat în aceeaşi localitate, tarlaua 127/1, parcela 20 şi terenul în suprafaţă de 2.854 m.p., situat în aceeaşi localitate, tarlaua 127, parcela 67, în schimbul unui preţ de 9382 lei.
Din suma prevăzută ca preţ s-a achitat la data încheierii antecontractului întregul preţ potrivit menţiunilor cuprinse în acesta.
Prin acelaşi antecontract s-a prevăut şi obligaţia părţilor de a se prezenta în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, în termen de 15 zile de la data intabulării terenurilor, dar nu mai târziu de 6 luni de la data autentificării antecontractului, demersurile constând în intabularea terenurilor, obţinerea planului şi nr. provizoriu cadastral şi altor acte necesare încheierii contractului revenind reclamantului, contractul de vânzare cumpărare urmând a se încheia numai pentru terenul liber de orice sarcini sau servituţi.
Din cele 3 terenuri ce formează obiectul antecontractului, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între părţi pentru terenul de 1000 mp.
Pentru terenul în suprafaţă de 2854 mp prin încheierea de respingere nr.479/18.03.2010 BNP CAR a respins cererea reclamantului cu privire la încheierea contractului de vânzare cumpărare, motivat de faptul că acest teren nu mai era în proprietatea pârâţilor fiind vândut lui PI şi PFG prin act notarial nr.901/18.05.2009 autentificat de BNP NŢ, împrejurare ce rezultă din încheierea nr.25474/28.09.2009 dată de OCPI C – filele 18-21. Prin urmare la data încheierii antecontractului dintre părţi, pârâţii au cunoscut că acest teren îl vânduseră din 18.05.2009.
Pentru terenul în suprafaţă de 1500 mp astfel cum s-a reţinut deja s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâţilor pentru terenul de 1500 mp atribuit în urma ieşirii din indiviziune, intabulându-se totodată şi dreptul de privilegiu imobiliar pentru garantarea sultei de 10.405,48 lei în favoarea lui GA, astfel cum rezultă din încheierea nr.25802/02.09.2009 dată de OCPI C şi extrasul de carte funciară pentru informare din 02.09.2009 emis de acelaşi oficiu de cadastru.
În consecinţă contractul de vânzare cumpărare pentru terenul de 2854 mp nu s-a mai putut încheia întrucât pârâţii nu mai erau proprietarii lui încă din 18.05.2009, iar pentru terenul de 1500 mp existau sarcini.
Prin urmare existând o neexecutare culpabilă a obligaţiei asumate de către pârâţi se activează răspunderea contractuală a acestora în caz de neexecutare privind restituirea triplului preţului achitat, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale privind prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre acestea şi culpa pârâţilor. Astfel potrivit antecontractului dintre părţi dacă promitenţii vânzători refuză încheierea contractului sau acesta nu se va putea încheia din vina actelor promitenţilor vânzători, contractul de vânzare cumpărare urmând a se încheia numai pentru terenul liber de orice sarcini sau servituţi, aceştia vor fi obligaţi la plata de 3 ori a sumei primite, clauza constituind legea părţilor în sensul prev. art. 969 C.civ.
În ceea ce priveşte natura clauzei se reţine că aceasta constituie o clauză penală prin care părţile au evaluat anticipat prejudiciul în caz de neexecutare a obligaţiilor asumate de către promitenţii vânzători (art. 1066 C.civ.)
Totodată se reţine că în materie contractuală prezumţia de culpă a debitorului este una legală şi relativă (potrivit art. 1082 C.civ debitorul este obligat la daune interese chiar dacă nu este de rea credinţă cu excepţia situaţiei când neexecutarea provine dintr-o cauză străină care nu-i este imputabilă.), aceasta nefiind răsturnată de către pârâţi.
Faţă de considerentele ce preced, fiind dovedită paguba de către reclamant ca urmare a neândeplinirii culpabile de catre pârâţi a obligaţiilor contractuale, aceştia fiind puşi în întârziere prin notificarea nr.528N/10.05.2010 a BEJ GJ, instanţa apreciază cererea ca fiind întemeiată în parte, astfel că va obliga pe fiecare dintre pârâţi, în temeiul art.969 si 1066 C.civ. la plata catre reclamantă a sumei de 4411,5 lei, reprezentând cota de ? din triplul preţ achitat pentru cele două terenuri ce revine fiecărui pârât (2854 mp şi 1500 mp) întrucât în speţă solidaritatea nu este stipulată expres în convenţia părţilor şi nici prevăzută de lege, astfel că obligaţiile promitenţilor vânzători sunt conjuncte, datoria fiind divizibilă (art. 1041 C.civ.). La calculul acestei sume s-a avut în vedere preţul achitat de 9382 lei din care s-a scăzut 3.500 lei preţul achitat pt. terenul în suprafaţă de 1000 m.p. ce a fost cumpărat de reclamant prin încheierea contractului nr. 116/10.11.2009, înmulţită apoi cu 3 (triplul preţului stabilit) şi împărţită la 4 (cei patru pârâţi).
În privinţa cheltuielilor efectuate de reclamant în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru cele două terenuri, contrar susţinerilor reclamantului acestea se ridică la suma de 1903,2 lei cf. înscrisurilor ataşate la filele 25-30, respectiv 285,60 lei onorariu notificare executor, 464,10 lei onorariu notar, 800 lei onorariu cadastru, 40 lei taxe OCPI, 297,50 onorariu notar antecontract, 16 lei taxe timbru (suma de 400 lei reprezentând onorariu cadastru 1 dosar fiind exclusă fiind aferentă terenului pt. care s-a încheiat contractul). În consecinţă cum prin antecontract părţile au prevăzut că partea în culpă suportă şi cheltuielile privind cheltuieli de judecată, onorariu executor, avocat şi orice alte cheltuieli, în temeiul art.969 C.civ. instanţa va obliga pârâţii la plata sumei de 475,8 lei fiecare către reclamant.
Totodată în temeiul art.274 C pr.civ instanţa va obliga pe fiecare dintre pârâţi la plata sumei de 325,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru în cuantum de 1297 lei şi 5 lei timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul AN, în contradictoriu cu pârâţii GV, OM, GG, GV.
Obligă pe fiecare dintre pârâţi la plata către reclamant a sumei de 4411,5 lei, reprezentând cota de ? din triplul preţ achitat pentru cele două terenuri (2854 mp şi 1500 mp) ce au format obiectul antecontractului nr.789/04.08.2009 autentificat de BNP CC.
Obligă pe fiecare dintre pârâţi la plata către reclamant a sumei de 475,8 lei, reprezentând cheltuieli efectuate de reclamant pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Obligă pe fiecare dintre pârâţi la plata către reclamant a sumei de 325,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21.10.2010.
Tags: pretenţii
PRETENŢII
Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect pretentii, formulata de reclamantul B.N., împotriva pârâtei S. A. F.
La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile, reclamantul fiind reprezentat de avocat BVV, iar pârâta de avocat MC.
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefier, dupa care:
Avocatul pârâtei, depune la dosar un tabel nominal, cu asociatii care fac parte din S A F, si comunica si avocatului reclamantului un exemplar.
La interpelarea instantei, avocatul pârâtei, învedereaza ca alte acte în afara de tabelul depus astazi nu detine, cu privire la modificarile intervenite în SA F, cu privire la asociati.
Nemaifiind alte cereri instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei si exceptiile unite cu fondul cauzei.
Avocatul reclamantului, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei, solicita respingerea acestei exceptii, apreciind ca are calitate procesuala pasiva, având în vedere ca societatea lucreaza în continuare terenurile, iar cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, apreciaza ca are calitate procesuala, având în vedere ca este proprietarul terenului, motiv pentru care solicita, respingerea acestor exceptii.
Pe fondul cauzei, avocatul reclamantului, arata ca terenurile reclamantului au fost cultivate si recoltate de catre pârâta, pentru care nu a primit nici un ban, astfel ca pârâta s-a îmbogatit de pe urma reclamantului, motiv pentru care solicita admiterea actiunii si obligarea pârâtei la plata sumei de 11.200 lei reprezentând echivalentul cantitatii de 14.000 kg grâu, pe 3 ani conform expertizei, cu cheltuieli de judecata.
Avocatul pârâtei, arata ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului este legata de motivarea în drept, art.992 C.civ., privind îmbogatirea fara justa cauza, iar potrivit art.483, 484 C.civ., fructele naturale ale pamântului se cuvin proprietarului terenului, în puterea dreptului de accesiune, iar proprietarul este obligat sa plateasca lucrarile. Arata ca reclamantul nu a facut dovada calitatii transcrierii dreptului de proprietate, chiar daca are încheiate promisiuni de vânzare cumparare pentru fiecare din suprafetele proprietarilor care au vrut sa vânda, fiind încalcate dispozitiile art.1308 pct.2, C.civ., care duc la nulitatea promisiunilor de vânzare cumparare, chiar daca actul translativ a fost încheiat în fata notarului, motiv pentru care solicita admiterea exceptiei calitatii procesuale active a reclamantului.
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, arata ca are contracte de asociatie cu proprietarii acestor terenuri, de la care reclamantul pretinde ca a cumparat, asociatii sunt cei care s-au îmbogatit fara justa cauza, întrucât au primit pretul fructelor, motiv pentru care solicita admiterea acestei exceptii întrucât are calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, arata ca expertiza este corect efectuata si calculul arendei de asemenea este corect, iar pârâta a platit pretul fructelor, motiv pentru care solicita respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 25.04.2008, sub nr.652, reclamantul B.N., a chemat în judecata pe pârâta SA F, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 11.200 lei, reprezentând echivalentul cantitatii de 14.000 kg grâu cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii reclamantul a aratat ca a cumparat mai multe suprafete de teren situate pe raza comunei F, de la diferite persoane, astfel: prin contractul de vânzare-cumparare 384/22.02.2007 a cumparat de la DI suprafata de 10.000 mp, prin contractul de vânzare-cumparare 385/22.02.2007 a cumparat de la AN suprafata de 15.000 mp, prin contractul de vânzare-cumparare 386/22.02.2007 a cumparat de la SM suprafata de 11.000 mp, prin contractul de vânzare-cumparare 387/22.02.2007 a cumparat de la CI suprafata de 20.095 mp, prin contractul de vânzare-cumparare 388/22.02.2007a cumparat de la NN suprafata de 10.000 mp, prin contractul de vânzare-cumparare 422/26.02.2007 a cumparat de la GJ suprafata de 29.409 mp,
Mai arata reclamantul ca a încheiat cu diverse persoane, mai multe conventii de vânzare pentru suprafete de teren extravilan situate pe raza comunei F, judetul C, astfel: la data de 15.02.2006 a încheiat o conventie de vânzare cu FG pentru suprafata de 1,5 ha pentru care a platit pretul, la data de 21.02.2006 a încheiat o conventie de vânzare cu DP pentru suprafata de 2,5000 ha pentru care a platit pretul, la data de 30.01.2007 a încheiat o conventie de vânzare cu CI pentru suprafata de 2,5000 ha teren, caruia i-a platit pretul, la data de 27.09.2007, a încheiat o conventie de vânzare cu DI pentru suprafata de 25000 mp teren, caruia i-a platit pretul.
Arata reclamantul ca suprafata totala detinuta este de 17,5005 ha si a fost cultivata de Societatea Agricola F care a recoltat productia realizata, dar pentru folosirea terenului nu i-a dat nici o suma de bani si nici arenda medie de 800 kg/ha, practicata în zona, apreciind ca pârâta s-a îmbogatit fara just temei.
Mai arata reclamantul ca a încheiat contract de arendare pentru suprafata de 17.5005 ha, dar arendasul nu a putut însamânta terenul, deoarece SA F a refuzat sa-l elibereze, ca a somat pe pârâta, atât prin scrisoare recomandata, apoi prin executorul judecatoresc sa-i lase terenul liber în vederea înfiintarii culturilor de toamna pentru anul agricol 2007/2008, însa aceasta a refuzat din nou si l-a însamântat cu grâu si în toamna anului 2007.
În drept reclamantul si-a întemeiat cererea pe disp.art.998-999 din Codul civil si principiul îmbogatirii fara justa cauza.
În dovedirea actiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertiza tehnica agricola si interogatoriul pârâtului.
Actiunea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 1000 lei si timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform chitantei nr.004476/25.04.2008, atasata la dosar.
La cerere reclamanta a atasat în copie, urmatoarele acte: modalitate de calcul a daunelor solicitate pârâtei SA F, acte de vânzare-cumparare nr.384/22.02.2007, nr.385/22.02.2007, nr.386/22.02.2007, nr.387/22.02.2007, nr.388/22.02.2007, nr.422/26.02.2007, nr.531/15.02.2007, nr.354/21.02.2006, nr.2680/27.09.2007, nr.193/30.01.2007, toate autentificate de Biroul Notarului Public CMD, somatia nr.33/30.10.2007, dovada înstiintarii comunicarii nr.33/2007.
Prin întâmpinarea formulata la data de 11.06.2008 pârâta SA F a solicitat respingerea actiunii aratând ca reclamantul nu a facut dovada ca este proprietarul terenului aratat în cerere cu exceptia suprafetei de 1 ha dobândit prin cumparare de la DI.
Arata ca exploatarea terenului este legitima fiind întemeiata pe contractul de societate în baza caruia a fost înfiintata pârâta, în cadrul careia se afla ca asociati persoanele de la care afirma reclamantul ca a cumparat teren, astfel ca posesia si exploatarea terenului sunt legitime întrucât asociatii nu au notificat adunarea generala despre înstrainarea terenului adus aport în capitalul societatii pentru a lua act de încetarea calitatii acestora de asociati.
Prin urmare se arata ca reclamantul trebuia sa se îndrepte împotriva persoanelor carora i-au vândut terenul în temeiul obligatiei de garantie a vânzatorului si nu împotriva societatii agricole. Reclamantul ar putea obtine cel mult în situatia unei cesiuni între el si asociatii societatii agricole, doar partea cuvenita din profitul societatii potrivit bilantului pentru anul în care a încetat calitatea de membru a asociatilor.
Se arata ca notificarea trimisa prin executor nu poate fi calificata ca o notificare a adunarii generale, întrucât nu este însotita de nici o dovada ca terenul în litigiu a fost înstrainat.
Prin raspunsul la întâmpinarea pârâtei, reclamantul a aratat cu privire la lipsa calitatii procesuale active, ca din actele aflate la dosar rezulta ca pentru o parte din teren a încheiat contracte de vânzare-cumparare în forma autentica, dupa cum urmeaza: cu DI pentru 10.000 mp, cu AN pentru 15.000 mp, cu SM pentru 11.000 mp, cu CI pentru 20.095 mp, cu NN pentru 10.000 mp, cu GJ pentru 29.409 mp. Mai arata ca, potrivit art.480 C.civ, în calitate de proprietar este îndreptatit sa formuleze actiune pentru a intra în posesia terenurilor si pentru a dobândi fructele, apreciind ca, pârâta, folosind terenurile sale si culegând fructele, s-a îmbogatit fara justa cauza în dauna sa.
Cu privire la caracterul cererii de chemare în judecata, pârâta a apreciat ca litigiul este unul comercial, însa reclamantul, fiind persoana fizica, arata ca societatea agricola nu are caracter comercial, astfel ca, este vorba despre un litigiu civil.
Cu privire la calitatea de asociat a persoanelor de la care au fost cumparate suprafetele de teren si cu care s-au încheiat antecontracte, reclamantul arata ca pârâta nu a facut dovada calitatii de asociati ai SA F a persoanelor de la care a reclamantul a cumparat terenurile sau cu care a încheiat antecontracte de vânzare-cumparare, iar potrivit art.25 alin.1 din Legea 36/1991, calitatea de asociat se dobândeste în doua moduri: prin subscrierea actului de constituire, (aratând ca persoanele la care se refera actele încheiate de reclamant au subscris actul de constituire al SA F, iar dovada subscrierii trebuie facuta de pârâta cu actul constitutiv din care rezulta ca aceste persoane sunt fondatori ai SA F si au semnat actul de constituire, ori pârâta nu a depus actul de constituire prin care sa faca dovada celor afirmate), prin semnarea unei declaratii, care trebuie sa cuprinda urmatoarele date: date prin care se identifica persoana care o face, suprafata de teren adusa în folosinta, numarul si valoarea partilor sociale ce urmeaza a fi subscrise, suma pe care o varsa în contul partilor sociale, data declaratiei, ori pârâta nu a facut dovada ca la data declaratiei persoanele respective au subscris la casieria societatii varsamântul prevazut de statut.
Calitatea de proprietar este confundata cu cea de asociat, pârâta invocând faptul ca persoanele care au înstrainat terenul sau au încheiat antecontracte de vânzare-cumparare nu au notificat acest fapt adunarii generale, fiind îndreptatita sa exploateze terenul, potrivit art.480 C.civ., dreptul de proprietate are trei atribute: usus, fructus, abussus.
Cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive a SA F, se arata ca pârâta invoca faptul ca ea nu putea fi chemata în judecata, atâta timp cât persoanele care au înstrainat terenul sau au încheiat antecontract de vânzare-cumparare nu au notificat adunarea generala si ca, potrivit art.1136 si urm.Cod civil, reclamantul trebuia sa se îndrepte împotriva celor care i-au vândut pamântul sau au încheiat cu acesta antecontracte de vânzare-cumparare.. însa art.1136 Cod civil se refera la novatiune si în nici un caz la obligatia de garantie pentru evictiune.
Prin cererea precizatoare de la fila 52, urmare a solicitarii instantei, reclamantul a aratat ca actiunea se întemeiaza pe principiul îmbogatirii fara justa cauza, iar daunele solicitate reprezinta arenda medie aferenta anilor agricoli 2005-2006, 2006-2007 si 2007-2008.
La termenul din data de 09.10.2008 instanta a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale active si pasive, invocate de pârâta prin întâmpinare .
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, în cadrul careia s-a efectuat si o adresa catre Judecatoria O pentru a comunica actul constitutiv, statutul si actele aditionale privind pe pârâta, interogatoriul pârâtei si s-a efectuat o expertiza agricola pentru determinarea arendei practicata în zona si pretul grâului.
Analizând probatoriul administrat instanta retine urmatoarele:
Reclamantul prin contractele de vânzare cumparare autentificate sub nr.384/22.02.2007,nr.385/22.02.2007,nr.386/22.02.2007,nr.387/22.02.2007,nr.388/22.02.2007, nr.422/26.02.2007, de BNP CM a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafetei totale de 9,5504 ha, teren arabil extravilan situat în com. F, jud. C prin cumparare de la DI, AN, SM, CI, NN si GJ.
Totodata reclamantul prin înscrisurile sub semnatura privata încheiate la 15.02.2007, 21.02.2006, 30.01.2007 si 27.09.2007 aflate la filele 27-30 a încheiat cu DP, FG, CI si DI, conventii de vânzare cumparare prin care ultimii se obligau sa-i vânda anumite suprafete de teren, suprafata totala însumata de toate aceste înscrisuri fiind de 8,0100 ha, teren arabil extravilan situat în com. F, sat F, jud. C. Valoarea acestor înscrisuri este aceea a unor antecontracte de vânzare cumparare, care nu transfera dreptul de proprietate asupra terenurilor mentionate în cuprinsul lor, fiind necesara forma autentica a acestora (art. 2 al.1 titlul X din Lg.247/2005).
În consecinta, în actiunea având ca obiect obtinerea contravalorii lipsei de folosinta asupra unui teren, urmare a exploatarii acestuia de catre pârâta prin îmbogatirea fara justa cauza, calitate procesuala activa o are proprietarul terenului care a fost lipsit de folosinta terenului, urmare a exploatarii de catre pârâta, fiind fara relevanta daca proprietarul terenului si-a întabulat dreptul de proprietate sau nu (aceasta impunându-se în cadrul unei eventuale actiuni în revendicare).
Cum reclamantul a facut dovada calitatii de proprietar doar asupra suprafetei de 9,5504 ha detinuta în baza contractelor de vânzare cumparare autentice susmentionate, apare ca întemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului invocata de pârâta doar pentru suprafata ce excede celei mentionate anterior pentru care detine doar antecontracte de vânzare cumparare care nu transfera dreptul de proprietate asupra reclamantului. În consecinta instanta va admite exceptia în ceea ce priveste suprafata de 8,0100 ha si o va respinge pentru restul suprafetei de teren.
Cu privire la persoana împotriva careia îsi poate realiza interesul reclamantul într-o actiune de genul celei de fata, care dobândeste astfel calitate procesuala pasiva, se apreciaza contrar sustinerii pârâtei ca aceasta este persoana care a exploatat efectiv terenul si a obtinut un folos în urma exploatarii lui marindu-si astfel patrimoniul cu consecinta micsorarii patrimoniului în dauna reclamantului. Este fara relevanta sustinerea pârâtei conform careia reclamantul trebuia sa se îndrepte împotriva persoanelor care i-au vândut terenurile care detin în acelasi timp si calitatea de asociati în cadrul societatii agricole pârâte, întrucât astfel cum rezulta din raspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat pârâtei, aceasta a recunoscut ca terenul aflat în litigiu a fost în posesia acesteia în ultimii 3 ani de zile. Prin urmare asociatii SA F (cf. recunoasterii pârâtei a calitatii acestora potrivit adresei nr. 1 din 07.01.2009 aflata la fila 81 dosar), de la care a cumparat reclamantul terenurile, chiar daca nu au formulat cereri de retragere din cadrul societatii agricole, acest fapt nu transfera calitatea procesuala pasiva în persoana lor, întrucât asociatii transmit prin actul constitutiv ori prin subscrierea ulterioara doar dreptul de folosinta al terenurilor societatii agricole, aceasta din urma fiind cea care le exploateaza efectiv. Obligatia de garantie întemeiata pe evictiune (art. 1337 C.civ.), invocata de pârâta are relevanta eventual asupra unei actiuni în revendicarea terenului si nu în cea de fata. În consecinta instanta pentru considerente aratate va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de pârâta.
Pe fondul cauzei, se retine astfel cum rezulta din raspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat pârâtei, ca aceasta este cea care a exploatat în fapt terenul de 9,5504 ha (pentru care reclamantul justifica calitatea procesuala activa) în ultimii 3 ani agricoli 2005-2008, cu consecinta maririi patrimoniului acesteia fara temei legitim. Prin urmare urmeaza a analiza daca sunt îndeplinite conditiile actiunii în restituire întemeiate pe faptul juridic licit al îmbogatirii fara justa cauza.
În acest sens instanta retine ca exista o marire a patrimoniului pârâtei decurgând din exploatarea terenului agricol în suprafata de 9,5504 ha apartinând reclamantului, concomitent cu micsorarea patrimoniului reclamantului (în anul 2007 -2008), cele doua fiind efectul unei cauze unice.
Totodata instanta retine ca data de la care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului agricol de 9,5504 ha, este februarie 2007 conform datelor din contractele de vânzare cumparare autentificate, anterior acestei date terenurile fiind în proprietatea vânzatorilor. În consecinta actiunea reclamantului este întemeiata doar în privinta ultimului an agricol 2007-2008, pentru ceilalti doi ani agricoli pentru care a solicitat pretentiile el neavând calitatea de proprietar, astfel ca nu a avut nici un patrimoniu care sa se micsoreze .
Întrucât între parti nu exista un contract, nu exista nici temei legitim care sa justifice marirea patrimoniului pârâtei pentru anul agricol 2007-2008 pentru suprafata de 9,5504 ha. În plus se constata lipsa oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea de reclamant a pierderii suferite, fiind îndeplinita conditia privind caracterul subsidiar al actiunii întemeiate pe îmbogatirea fara justa cauza (actio de in rem verso).
Rezulta asadar ca sunt îndeplinite atât conditiile materiale, cât si cele juridice ale actiunii în restituire întemeiate pe faptul juridic licit al îmbogatirii fara justa cauza. Ca urmare pârâta are obligatia de restituire (art. 992 C.civ.) fata de reclamant, aceasta obligatie fiind dublu limitata: pe de o parte valoarea cu care s-a marit patrimoniul acesteia pentru 9,5504 ha pe anul agricol 2007-2008, pe de alta parte de masura în care s-a diminuat patrimoniul reclamantului.
Pentru a determina întinderea obligatiei de restituire instanta se raporteaza la valoarea arendei pe care ar fi putut-o obtine reclamantul daca ar fi avut posesia terenului. Desi acesta a sustinut ca a încheiat contract de arenda pentru suprafata folosita de pârâta pentru perioada 2005-2008 cu o alta persoana, acesta nu a facut si o dovada în acest sens. Cu toate acestea se apreciaza în baza art. 1203 C.civ. ca valoarea minima pe care ar fi putut-o obtine reclamantul daca ar fi avut posesia terenului este egala cu arenda pe care ar fi obtinut-o, având în vedere calitatea sa de persoana fizica si întinderea terenului, care nu i-ar fi permis sa exploateze terenul prin forte proprii, ci doar sa-l arendeze.
În consecinta instanta are în vedere valoarea arendei medii practicate în zona comunei Frasinet, conform raportului de expertiza agricola, de 667 kg/ha grâu x 9,5504 ha. Raportarea se face la valoarea din raportul de expertiza agricola de 0,45 lei – 1 kg grâu.
Prin urmare instanta va admite în parte cererea si va obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 2867 lei reprezentând valoarea cu care s-a marit patrimoniul acesteia în detrimentul patrimoniului reclamantului, fara just temei, pentru suprafata exploatata de 9,5504 ha în anul agricol 2007-2008.
Totodata în temeiul art. 274 C.p.civ. va obliga pârâta la plata sumei de 835,32 lei reprezentând cheltuieli de judecata ( taxa timbru în limita admiterii actiunii si onorariu expertiza).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului pentru suprafata de teren de 8,0100 ha.
Respinge actiunea formulata de reclamantul B.N., împotriva pârâtei S.A. F. pentru suprafata de teren de 8,0100 ha, ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta.
Admite în parte actiunea formulata de reclamantul B.N., împotriva pârâtei SA F, pentru suprafata de 9,5504 ha.
Obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 2867 lei reprezentând valoarea cu care s-a marit patrimoniul acesteia în detrimentul patrimoniului reclamantului, fara just temei, pentru suprafata exploatata de 9,5504 ha în anul agricol 2007-2008.
Obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 835,32 lei, cheltuieli de judecata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Tags: pretenţii
Pretentii
Dosar nr.908/179/2009
Domeniu alocat : Plati
Tip speta : sentinta civila
Data spetei : s.c. nr. 321/01.04.2010
Titlu: pretentii
Prin cererea adresata acestei instante la data de 21.07.2009 si înregistrata sub nr. 908/179/2009, reclamanta B.C. a chemat în judecata pe pârâtii B.M. si P.A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale si cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca pârâtii sunt vecinii sai si, datorita acestora, între ei nu au existat niste raporturi de buna vecinatate si de mai multi ani, dar cu precadere în ultima jumatate de an, pârâtii i-au adus grave ofense, insulte si calomnii, adresându-i cuvinte de genul „hoata”, „betiva”, ca si-a educat copii sa fie „hoti”, „vagabonzi” si i-au facut sesizare la Directia pentru Protectia Copilului, acuzându-o ca este betiva, ca tine copii în beci si legati în lanturi, ca nu le da de mâncare, ca îi trimite la cersit în sat si la biserica si ca a depus acte false la întocmirea dosarului pentru angajarea pe postul de asistent maternal. Pârâtul este politist de frontiera si a amenintat-o de nenumarate ori cu arma din dotare.
În urma acestor sicane, reclamanta a mentionat ca a sesizat Postul de Politie Jurilovca si pârâtilor li s-au dat sfaturi sa înceteze cu jignirile la adresa ei, dar, din pacate, acestia continua nestingheriti sa aduca atingere onoarei si demnitatii sale, motiv pentru care nu va tolera niciodata aceasta atitudine care i-a provocat o suferinta psihica si totodata o desconsiderare nemeritata.
De asemenea, afirmatiile pârâtilor i-au adus grave prejudicii imaginii si integritatii ei morale precum si a familiei sale, în localitate fiind cunoscuta ca o persoana cu o reputatie aleasa, iar pârâtii în mod sistematic încearca sa determine locuitorii din sat sa-si reconsidere impresia si atitudinea fata de ea.
Dreptul la onoare si dreptul la reputatie sunt reglementate si de legislatia civila, precum art.54 alin.1 lit.c si d din Decretul nr.51/1954.
A mai sustinut reclamanta ca despagubirea baneasca solicitata, pe lânga faptul ca nu acopera prejudiciul suferit de ea, este pe de o parte compensatorie în vederea reabilitarii sale si pe de alta parte punitiva, adica cu titlu de pedeapsa pentru comportamentul ofensator al pârâtului.
În drept, cererea este întemeiata pe dispozitiile art.998, art.999 cod civil, art.274 si art.275 cod procedura civila.
În dovedirea cererii, reclamanta au aratat ca întelege sa se foloseasca de proba cu martori, înscrisuri si interogatoriu si nu depus acte în sustinerea cererii.
La data de 18.08.2009, pârâtii B.M. si P.A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta, invocând exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul ca anterior reclamanta s-a adresat cu plângere penala si actiune în despagubiri civile, pentru aceeasi fapta, Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag, formându-se dosarul nr.541/P/2009, solicitând tragerea lor la raspundere penala pentru savârsirea infractiunilor de insulta, calomnie si amenintare, precum si obligarea lor la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Reclamanta s-a prevalat, potrivit sustinerilor pârâtilor, de posibilitatea prevazuta de art.14 Cod procedura penala, conform careia actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale, în cadrul procesului penal, caz în care ambele actiuni vor fi solutionate împreuna de catre instanta penala care va aplica regulile de fond ce sunt specifice fiecareia dintre cele doua raspunderi, iar doctrina este unanima în a statua ca, deîndata ce partea vatamata s-a constituit parte civila în procesul penal, deci a alaturat actiunea sa civila actiunii penale, ea nu se mai poate adresa pentru aceleasi pretentii, cu o actiune separata, unei instante civile, operând principiul ca odata aleasa o cale de judecata nu mai este posibil sa se recurga la o alta cale conform principiului „electa una via, non datur recursus ad alteram”.
Prin urmare, singura posibilitate a persoanei vatamate, care s-a constituit parte civila în procesul penal, sa porneasca actiunea civila în fata instantei civile, este daca instanta penala, prin hotarârea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila ori daca se pretinde repararea unor pagube care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea de catre prima instanta a hotarârii penale (art.20 Cod procedura penala). Ori, în speta, niciunul dintre aceste cazuri nu sunt aplicabile.
Desi plângerea penala nu a primit înca o solutie, totusi, cu încalcarea dispozitiilor legale si a principiilor în materie, o luna mai târziu, la 21 iulie 2009, reclamanta se adreseaza cu o plângere similara instantei civile, fiind reclamata aceeasi fapta, singura diferenta fiind subdimensionarea daunelor morale solicitate.
În aceasta situatie, considera pârâtii ca actiunea civila pornita ulterior celei declansate alaturi de actiunea penala urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila, în lumina textelor legale si a principiilor de drept mai sus mentionate.
În subsidiar, daca instanta va trece peste aceasta exceptie formulata, pârâtii P.A. si B.M. au solicitat suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea definitiva a cauzei penale, conform prevederilor art.19 al.2 Cod procedura penala.
Considera pârâtii ca spre a se evita pronuntarea unor hotarâri contradictorii referitoare la fapta ilicita si la vinovatia autorului prejudiciului, este necesar ca aceste elemente sa fie examinate, mai întâi, în cadrul procesului penal, iar, din informatiile furnizate de catre Politia comunei Jurilovca, plângerea reclamantei, ce formeaza obiectul dosarului nr.541/P/19.06.2009 se afla în lucru, efectuându-se cercetari cu privire la aspectele reclamate de partea vatamata.
Prin urmare, cum plângerea penala nu a primit o solutionare definitiva cu privire la fapta si vinovat, pârâtii au solicitat suspendarea cauzei pâna la rezolvarea acestor aspecte de catre instanta penala initial învestita.
Pe fondul cauzei, pârâtii au sustinut ca nu se fac vinovati de atitudini insultatoare, calomnioase sau amenintatoare la adresa reclamantei si ca relatiile cu aceasta din urma nu au fost de buna vecinatate datorita atitudinii acesteia din urma, ostila si declansatoare de conflicte.
Au mai învederat pârâtii ca nu au fost aduse „grave ofense, insulte si calomnii” si, cu atât mai putin, „amenintari cu arma din dotare” si considera ca atât plângerea penala, cât si prezenta actiune civila sunt declansate atât în scop pur sicanatoriu si de intimidare, cât si în dorinta de a beneficia de despagubiri în mod nemeritat.
În drept, pârâtii si-au întemeiat cererea pe dispozitiile art.115 Cod procedura civila, art.19 alin.2 Cod procedura penala si principiile legale în materie.
În probatiune, au solicitat luarea interogatoriului reclamantei, proba cu înscrisuri si martori.
În sustinerea afirmatiilor facute în întâmpinare, au depus copie de pe plângerea formulata de reclamanta împotriva lor.
În sedinta de judecata din data de 17 septembrie 2009, aparatorul reclamantei a solicitat sa se ia act ca B.C. a renuntat la plângerea penala formulata împotriva pârâtilor B.M. si P.A. pentru insulta, calomnie, amenintare si a solicitat acordarea unui nou termen de judecata pentru a face aceasta dovada, cerere care a fost admisa de instanta si, pentru ca la termenul acordat din 01 octombrie 2009, reclamanta nu a depus relatiile pentru a caror obtinere s-a amânat cauza, instanta a dispus a se face adresa catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag sa comunice daca plângerea penala formulata de B.C. pentru insulta, calomnie si amenintare împotriva pârâtilor a fost retrasa si daca nu, care este stadiul cercetarilor.
La data de 06 octombrie 2009, Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a comunicat ca nu s-a solutionat plângerea penala formulata de B.C. care a fost înregistrata la parchet sub nr.541/P/2009, în prezent efectuându-se cercetari fata de B.M. si P.A. pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.193, art.205 si art.206 cod penal.
Urmare a raspunsului primit de la Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag si a sustinerilor reclamantei facute din sedinta din 19 octombrie 2010, cum ca a depus cerere de renuntare la plângerea penala în cursul zilei de vineri, si anume pe 16.10.2009, s-a solicitat aceluiasi parchet sa mentioneze daca reclamanta si-a retras plângerea penala formulata împotriva pârâtilor pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.193, art.205 si art.206 Cod penal.
Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a comunicat ca, prin rezolutia 541/P/2009 din data de 22.10.2009, în baza art.10 lit. h din Codul de procedura penala, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala din cadrul Postului de Politie Jurilovca de neîncepere a urmaririi penale fata de numitii B.M. si P.A., cercetati sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art. 193, art.205 si art.206 cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, întrucât în cursul actelor premergatoare, la data d e16.10.2009, petenta B.C. si-a retras plângerea.
Reclamanta B.C. a depus precizare la actiune prin care arata ca în aceasta cauza are calitate de reclamant si sotul sau B.R.cu acelasi domiciliu, care, dintr-o omisiune, nu a fost mentionat ca reclamant alaturi de ea, sens în care instanta a dispus citarea lui B.R.pentru data de 16 noiembrie 2009, când acesta a aratat ca-si însuseste actiunea formulata de sotia sa.
În dovedirea sustinerilor din cererea de chemare în judecata si din întâmpinare, partile au propus proba cu interogatoriu, cu înscrisuri si martori, probe care au fost încuviintate de catre instanta prin încheierea de sedinta din data de 22 octombrie 2009, sens în care instanta a dispus a se face adresa catre Directia Generala de Asistenta Sociala Tulcea pentru a înainta, în copie, reclamatia depuse de B.M. si P.A. la aceasta unitate si referatele întocmite de persoanele care au efectuat cercetari la Politie, Primarie si Biserica din localitatea Jurilovca despre conduita lui B.C. si B.R.în familie si societate. De asemenea, au fost solicitate relatii si la Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea daca numita B.C. a formulat o plângere împotriva numitului B.M. si, daca da, modul de solutionare al plângerii.
Prin adresa nr.889172 din 02.11.2009, Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea a comunicat ca, prin petitia nr. CR/916436 din 25.05.2009, B.C. a reclamat faptul ca agentul de politie B.M. are un comportament necorespunzator si îi creeaza neplaceri prin afirmarea în comunitate a unor aspecte neadevarate, prin amenintari directe si presiuni atât morale, cât si fizice, precum si prin lipsa de solicitudine pentru rezolvarea problemelor inerente ce apar între cele doua proprietati învecinate.
Din verificarile efectuate de aceasta institutie a rezultat ca faptele reclamate în sarcina agentului de politie B.M. nu se confirma, neexistând indicii de savârsire de catre agent a vreunei abateri disciplinare ori a unei fapte cu caracter antisocial, petenta fiind informata în acest sens.
Directia Generala de Asistenta si Protectia Copilului Tulcea a comunicat, prin adresa nr.44064 din 04.11.2009, copia reclamatiei pârâtei P.A., copiile rapoartelor de vizita efectuate în comunitate, la Postul de Politie, la preotul paroh, la reclamanti si pârâti acasa, la sediul Primariei Jurilovca, si la alti locuitori ai comunei Jurilovca, pentru solutionarea acestui caz, datate 21 mai 2009.
Analizând documentatia depusa de catre Directia pentru Protectia Copilului Tulcea, instanta retine ca în reclamatia formulata de pârâta P.A., aceasta mentioneaza ca reclamanta nu are nicio ocupatie si sotul acesteia este fara loc de munca, justificând o adeverinta de salariu falsa, acesta executând activitati de braconaj piscicol pentru a întretine familia, iar copii lor sunt supusi la tratamente inumane, sunt trimisi la biserica lipoveneasca la fiecare pomana, pentru a obtine foloase, si, datorita consumului de alcool de catre ambii reclamanti, B.C. îsi supune copii la presiuni fizice, fiind legati în lanturi si închisi în beci, si psihice, tinându-i închisi în casa, motiv pentru care a considerat ca aceasta nu merita sa aiba încredintati copii de la centru de plasament în îngrijire.
Reclamantii B.C. si B.R., la termenul de judecata din data de 16 noiembrie 2009, au administrat proba cu interogatoriul pârâtilor P.A. si B.M., ocazie cu care pârâta P.A. a recunoscut ca a sesizat Directia pentru Protectia Copilului Tulcea cu o reclamatie pe care ea scris-o si a semnat-o si în care a mentionat ceea ce a perceput ea ca se întâmpla în familia B. cu privire la minorii acestora, declarând ca îsi mentine acuzatiile din reclamatie, inclusiv faptul ca, în demersul de a efectua cursurile de asistent maternal si a obtine un atestat în acest sens, reclamanta a prezentat la dosarul întocmit cu aceasta ocazie o adeverinta de salariu falsa întrucât aceasta la vremea respectiva nu lucra nicaieri, ca reclamantii îsi trimit copii la cersit la biserica pentru a obtine bani si pâine pentru supravietuire, ca îsi leaga copii în lanturi si îi închide în beci, ca îi tine copii închisi în casa, toate aceste agresiuni fizice si psihice asupra copiilor fiind facute pe fondul consumului de alcool de catre ambii reclamanti, acestea fiind si motivele pentru care prin reclamatia înaintata a propus Directiei Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sa nu fie aprobata cererea de a îngriji copii de la centru de plasament si cunoaste ca reprezentantii directiei au facut cercetari în cadrul comunitatii.
Pârâta P.A. a declarat ca nu a sustinut în reclamatie ca B.R. executa activitati de braconaj piscicol asigurând întretinerea familiei din furt.
Pârâtul B.M., a sustinut cu ocazia interogatoriului ca el nu a sesizat Directia pentru Protectia Copilului si nu a scris reclamatia despre care se face vorbirea în cauza, probabil mama lui, astfel ca nu are cunostinta de continutul acelui înscris, ca reprezentantilor D.G.A.S.P.C. Tulcea le-a spus ca i-a vazut pe copii reclamantilor la biserica, foarte de dimineata, si astfel a banuit ca motivul este de a cersi, ca nu a perceput personal împrejurarea ca erau legati în lanturi în beci, copii reclamantilor, a aflat acest lucru de la o persoana care a stat în casa cu reclamantii, ca i-a vazut pe reclamanti pe strada fiind sub influenta bauturilor alcoolice si ca nu cunoaste daca s-au efectuat cercetari de catre reprezentantii D.G.A.S.P.C. Tulcea prin deplasarea si luarea de relatii de la Postul de Politie al comunei Jurilovca, Primaria comunei Jurilovca, biserica din comuna Jurilovca, Scoala Generala din comuna Jurilovca, locuitori (vecini) ai comunei Jurilovca si nici continutul rapoartelor întocmite cu aceasta ocazie.
La interogatoriul luat reclamantei B.C., la propunerea pârâtilor, aceasta a aratat ca este în conflict cu pârâtii de ani de zile, conflict preluat de la mama ei si care provine de la un teren ocupat de pârâti, ca pârâtii s-au legat de sotul acesteia si de copii lor, motiv pentru care a formulat nenumarate reclamatii la politie si la primarie împotriva pârâtei P.A. .
În ceea ce priveste acuzatia ca-si trimite copii în fiecare duminica la biserica si de câte ori se organizeaza o pomana pentru a primi din ceea ce se da de pomana, reclamanta a aratat ca aceasta acuzatie nu este adevarata, iar copii sai merg la biserica întrucât cunosc limba slavona si cânta în corul bisericii, iar la pomana merg numai daca sunt invitati, iar fiul sau cel mare nu a fost sanctionat vreodata la scoala pentru carente în educatia lui si nici exmatriculat.
Reclamantul B.R. a raspuns la interogatoriu ca de când locuieste cu sotia sa, de aproximativ 14 ani, a fost acuzat mereu de pârâti cum ca i-a pus sare în motorul barcii lui B.M., ca a batut-o pe pârâta, ca i-a furat pârâtului bunuri, iar pe copii sai, când erau mai mici, pârâta P.A.îi facea „criminali, vagabonzi” si acum arata compasiune fata de copii.
Reclamantul a sustinut ca pe copii îi trimite la biserica pentru ca acolo învata lucruri bune si, întrucât ei cunosc limba slavona, fac parte din corul bisericii, iar la pomana merg numai daca sunt invitati si doar pe timpul vacantei. Baiatul cel mare a fost sanctionat în sensul ca a stat doua zile acasa pentru ca a strigat pe hol.
Singura dorinta a sa este ca pârâtii sa-i lase în pace pe ei si pe copii lor.
La termenul de judecata din data de 25.02.2010, au fost audiati martorii Z.O. si X.E. propusi de reclamanti si martorul P.Gh. propus de pârâti, cererea privind ascultarea în calitate de martor a numitei I.E. formulata de pârâti fiind respinsa având în vedere existenta unor relatii tensionate si de dusmanie între martora si reclamanta B.C., constatate în sala de judecata, în locul acesteia fiind ascultat un alt martor în persoana numitei B.D., la un termen ulterior.
Martora Z.O. a declarat ca îi cunoaste atât pe reclamanti, cât si pe pârâti care locuiesc în aceeasi localitate Jurilovca, unde sunt cunoscuti ca fiind oameni normali, ca cei doi copii ai reclamantilor fac parte din corul bisericii si nu i-a vazut niciodata cersind la usa bisericii sau pe strada, mai ales ca fiul cel mare este coleg cu fiica sa la scoala, iar pe parintii acestora, reclamantii din prezenta cauza, nu îi cunoaste ca fiind consumatori de bauturi alcoolice.
A mai sustinut martora ca la pomeni mergi daca ti se face o invitatie verbala de familia decedatului si ca sunt cazuri în care, la pomeni, se cheama corul bisericesc si un preot sau ambii preoti si tot corul bisericesc, iar copii reclamantilor, facând parte din acest cor, sunt chemati sa cânte la pomeni, si ca ea cunoaste acest lucru pentru ca este un ritual care se practica de ani de zile.
Din depozitia martorei instanta mai retine ca aceasta este asistent maternal si au venit la ea reprezentanti de la Directia pentru Protectia Copilului care i-au pus întrebari cu privire la copii reclamantilor, în sensul daca sunt tinuti în lanturi, în beci, daca cersesc în biserica si la oameni straini prin sat, fiind luate relatii si referinte si de la alti asistenti maternali cu privire la acest aspect, inclusiv de la preotul din sat, iar rezultatul investigatiei a fost acela ca nu s-au confirmat acuzele aduse de pârâta P.A., acuze din cauza carora lumea vorbeste urât la adresa familiei B., chiar reclamanta spunându-i ca îi este frica sa mai iasa în sat gândindu-se la ce va spune lumea despre familia sa, fiind afectati de aceste acuze aduse de pârâti.
A mai sustinut martora ca o cunoaste pe reclamanta pentru ca aceasta a mers la toate sedintele cu parintii, ale copiilor, începând cu perioada gradinitei, fetita ei fiind colega cu baiatul reclamantei, si, pentru ca scoala este în drumul ei, spre casa, B.C. se opreste deseori pentru a se interesa de situatia scolara a copiilor, ca reclamanta se ocupa cu croitoria, iar sotul acesteia lucreaza la Piscicola.
Pe pârâta P.A. o cunoaste doar din vedere, nu se viziteaza, si îi este teama ca aceasta sa nu raspândeasca minciuni si despre ea, iar despre acuzele aduse reclamantilor de catre pârâti a auzit de la colegii de munca, si ei asistenti maternali, si de la alte persoane din sat.
Depozitia acestei martore este coroboreaza cu declaratia data de martora X.E. din care instanta retine ca ea îi cunoaste pe copii reclamantilor, întrucât ei cânta în corul bisericii, când nu sunt la scoala, cor din care face si ea parte, copii sunt bine îngrijiti si nu i-a vazut niciodata la usa bisericii cersind, si, în calitate de parinti, reclamantii, au grija de copii lor, pe care nu i-a vazut ca ar fi tinuti în lanturi de parintii lor asa cum afirma pârâta P.A. prin sat.
Pe pârâti îi cunoaste din vedere, iar pe reclamanti nu-i cunoaste ca fiind consumatori de bauturi alcoolice, fiind perceputi în localitate ca oameni gospodari, iar pe reclamanta ea a învatat-o limba slavona si o stie de când era mica, aceasta fiind ascultatoare, iar în prezent o femeie respectata.
Martora a mai declarat ca în localitate au venit reprezentanti ai Directiei pentru Protectia Copilului care au vorbit cu preotul din sat si cu alti oameni din comuna cu privire la modul în care reclamantii îsi cresc si îsi educa copii, si în urma acestor investigatii facute, nu s-au adeverit acuzele pârâtilor la adresa reclamantilor, iar pe copii ea nu i-a auzit sa se plânga ca nu ar fi bine îngrijiti de parintii lor, ca ar fi batuti de acestia, ca nu li se da de mâncare.
În localitatea Jurilovca se vorbeste mult despre afirmatiile facute de pârâti la adresa reclamantilor si a copiilor acestora, reclamantii fiind afectati de aceste acuze.
P.Gh., martorul propus de catre pârâti, a declarat ca îi cunoaste atât pe pârâti, întrucât lucreaza de ani de zile la acestia, ori de câte ori este nevoie, la câmp, în gospodarie, cât si pe reclamanti, acestia fiind vecini cu pârâtii si, astfel, a auzit cearta dintre reclamantul B.R. si pârâti, acesta afirmând ca i-a chemat în judecata pentru casa si teren si ca îl va da afara din serviciu pe pârâtul B.M. pentru ca îl stie pe seful acestuia.
A auzit în casa pârâtilor cum P.A. spunea ca minorii familiei B. merg de dimineata la biserica pentru o franzela, precum si ca reclamantii le adreseaza cuvinte jignitoare, urâte copiilor acestora si chiar el a fost de fata când reclamanta le vorbea urât copiilor care plângeau sau când reclamantii îi certau pe copii, dar nu i-a vazut pe reclamanti sa-i puna în lanturi sau sa-i tina în beci si stie ca acestia merg la scoala, sunt îmbracati îngrijit.
Tot în casa pârâtilor a auzit faptul ca a venit o comisie de la Directia pentru Protectia Copilului care investiga comportamentul reclamantilor fata de copii lor.
Martorul a mai declarat ca el nu merge la biserica din Jurilovca, întrucât aceasta este biserica lipovenesca de rit vechi, iar el este ortodox de rit nou si locuieste în Salcioara, dar la piata din Jurilovca unde se deplaseaza în fiecare duminica a auzit de la oameni ca sunt discutii între cele doua familii, în litigiu, în sensul ca reclamantii îsi bat copii, îi trimit la cersit, ca le vorbesc urât acestora.
Cu privire la reclamant, martorul a aratat ca îl cunoaste de mic, stie ca a fost angajatul societatii Piscicola, dar acum nu stie unde mai lucreaza. L-a vazut pe reclamant de mai multe ori prin Salcioara în stare de ebrietate. Acesta i-a adresat amenintari la un alt termen de judecata si în sat, motiv pentru care a facut sesizare la parchet împotriva lui.
Martorul nu a facut nicio proba, cu înscrisuri, pentru a dovedi ca s-a adresat cu plângere la Parchetul Babadag.
Celalalt martor propus de pârâti a fi audiat, B.D. a învederat ca a primit telefoane de amenintare de la persoane interpuse, nu de la reclamanti direct, pentru ca a venit sa dea declaratie ca martor, motiv pentru care întelege sa nu mai continue declaratia si sa nu mai raspunda la întrebarile formulate de aparatorul reclamantilor.
La termenul de judecata din data de 18 martie 2010, reclamantii au învederat ca au fost abordati de catre pârâta P.A. în vederea împacarii, dar au conditionat aceasta împacare, în sensul ca pârâta sa-si ceara scuze, sa recunoasca faptul ca reclamatia a fost scrisa de baiatul ei B.M., dar semnata de ea si sa le plateasca cheltuielile de judecata.
Pârâtul B.M. a recunoscut ca scriitura îi apartine, dar semnatura de pe reclamatie nu-i apartine, aceasta fiind a mamei sale, care a sustinut acelasi lucru si împreuna cu mama sa a declarat, la termenul de judecata din data de 25 martie 2010, ca nu se împaca cu reclamantii întrucât nu accepta conditiile impuse de acestia.
Reclamantii au propus efectuarea unei expertize de specialitate care sa aiba ca obiectiv stabilirea faptului daca scriitura de pe aceea sesizare apartine pârâtului B.M., la fel si semnatura de pe acest înscris, proba care a fost respinsa de catre instanta pe motiv ca reclamantii au posibilitatea sa formuleze plângere penala în mod separat.
Reclamantii au solicitat obligarea pârâtilor la plata sumei de 5.000 lei cu titlu daune morale întrucât prin afirmatiile facute de acestia si reclamatia formulata la Directia de Protectia Copilului le-au fost aduse grave prejudicii imaginii si integritatii lor morale.
Reclamantii si-au întemeiat în drept actiunea pe dispozitiile art.998, 999 cod civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie si care constituie temeiul pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.
Potrivit art.998 Cod Civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, iar conform art.999 Cod Civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Nu poate exista raspundere civila delictuala, daca nu s-a produs un prejudiciu (paguba, dauna).
Prejudiciul ca element esential al raspunderii delictuale consta în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmarea faptei ilicite savârsite de o alta persoana.
Despagubirea care se acorda în cazul raspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimoniala, fie ca aceasta despagubire consta în repararea în natura a pagubei suferite, fie ca ea consta în echivalentul banesc al acestei pagube.
Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Astfel este, de exemplu, atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane, suferinta de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate, suferinta de ordin fizic provocata de accidente etc.
Pentru obligarea la plata despagubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicita.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Prin probatoriul administrat în cauza reclamantii au facut dovada existentei prejudiciului, prejudiciu moral (nepatrimonial), prin depozitiile martorilor Z.O. si X.E. din care rezulta ca în localitatea Jurilovca se vorbeste mult despre afirmatiile facute de pârâti la adresa reclamantilor si a copiilor acestora, acuze din cauza carora lumea vorbeste urât la adresa familiei B., chiar reclamanta spunând ca îi este frica sa mai iasa în sat gândindu-se la ce va spune lumea despre familia sa, reclamantii fiind afectati de aceste acuze ale pârâtilor, fiindu-le adusa atingere onoarei si reputatiei lor. De asemenea, reclamantii au fost prejudiciati moral, fiind afectati foarte mult de reclamatia pârâtilor adresata Directiei pentru Protectia Copilului si care a avut ca urmare o ancheta din partea reprezentantilor acesteia, chiar daca reclamatia s-a dovedit nefondata, ea constituind fapta ilicita, întrucât reclamatia a fost facuta cu rea-credinta.
Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura între ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca între fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Codul civil impune aceasta cerinta prin art.998 si art.999. Astfel, potrivit art. 998, raspunderea este angajata pentru fapta omului „care cauzeaza altuia un prejudiciu”, iar, potrivit art.999, raspunderea este angajata nu numai pentru „prejudiciul cauzat prin fapta sa” (fapta, în înteles de fapta intentionata), dar si de acela „cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.
Instanta retine ca exista raport de cauzalitate între fapta pârâtilor, în speta reclamatia adresata Directiei pentru Protectia Copilului si care a avut ca urmare o ancheta din partea reprezentantilor acesteia, chiar daca s-a dovedit nefondata, si prejudiciu, reclamantii fiind afectati moral si psihic.
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savârsirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior savârsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia.
Vinovatia exprima atitudinea subiectiva a celui ce a savârsit fapta ilicita, fata de aceasta fapta; exprima, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.
În speta, ambii pârâti sunt vinovati de acuzele aduse reclamantilor, chiar daca s-a sustinut de catre pârâtul B.M. ca el doar a scris reclamatia, semnatura nefiind a lui, întrucât prin scriitura si având în vedere si gradul de rudenie, fiind fiul pârâtei Pavel Ana, acesta a fost de acord cu cele dictate de mama sa, el având însa posibilitatea sa o opreasca pe aceasta din demersul ei sau sa o lase sa scrie singura reclamatia.
De mentionat ca pârâtul B.M. a avut o atitudine oscilanta în ceea ce priveste aportul sau la reclamatia privind comportamentul sotilor B. fata de copii lor, în sensul ca la data 19 mai 2009, în raportul efectuat de reprezentanta Directiei pentru Protectia Copilului, urmare a investigatiilor întreprinse pe teren, la domiciliul pârâtilor, se mentioneaza ca „acesta a declarat verbal ca este de acord cu sesizarea mamei sale, confirmând cele scrise de aceasta”, ca ulterior, în interogatoriul luat la cererea reclamantilor, afirma ca el nu a scris reclamatia, probabil mama sa, si ca nu cunoaste ce scrie în reclamatie, iar în sedinta din data de 25 martie 2010, sustine ca scriitura reclamatiei îi apartine, dar semnatura este a mamei sale.
Fata de considerentele expuse mai sus, instanta constata ca cererea reclamantilor este fondata si, pe cale de consecinta, o va admite si va obliga pârâtii la plata sumei de 5.000 lei, catre reclamanti, cu titlu de daune morale.
Raportat la dispozitiile art. 274 cod procedura civila, va obliga pârâtii la plata sumei de 2791,30 lei, catre reclamanti, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Tags: pretenţii
Pretentii
Dosar nr.530/179/2009
Domeniu alocat : prejudicii , daune
Tip speta : sentinta civila
Data spetei : s.c. nr. 938/17.11.2009
Titlu: pretentii
Prin cererea adresata Judecatoriei Babadag, înregistrata sub nr. 531/179/27.05.2008 reclamantii R.V., R.R. si N.I. au chemat în judecata pe pârâta P.N. solicitând ca pe cale de hotarâre judecatoreasca aceasta sa fie obligata la plata sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale si prejudicii aduse imaginii persoanele si bunului renume.
În motivarea cererii reclamantii au aratat ca pârâta de mai multi ani a facut o obsesie patologica pentru aceasta familie, fara motiv aparent, degenerând în jigniri grave si insulte la adresa acestora, cât si acte intolerabile de violenta – lovituri cu pietre si obiecte contondente.
Au mai aratat reclamantii ca pârâta întretine un climat de scandal si provocari continue la adresa acestora si desi a fost amendata si avertizata în repetate rânduri de politie comportamentul ei a ramas acelasi.
În dovedirea cererii reclamantii au aratat ca înteleg sa se foloseasca de proba cu martori si înscrisuri.
Cererea nu a fost întemeiata în drept.
Prin sentinta civila nr. 981/4 decembrie 2008 a Judecatoriei Babadag a fost admisa actiunea introdusa iar pârâta obligata la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale catre reclamanti si la 500 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca din materialul probator administrat în cauza a rezultat ca reclamantilor le-a fost cauzat un prejudiciul moral prin comportamentul pârâtei.
Aceasta, prin cuvintele murdare si urâte folosite le-a adus atingere onoarei si demnitatii, savârsind fapta ilicita cu vinovatie, astfel ca sunt întrunite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a acesteia.
Recursul declarat de P.N. împotriva acestei solutii a fost admis de Tribunalul Tulcea prin decizia civila nr. 253/13.03.2009.
Hotarârea nr. 981/4 decembrie 2008 a Judecatoriei Babadag a fost casata în totalitate, iar cauza trimisa spre solutionare aceleiasi instante.
Instanta de control judiciar a retinut ca Judecatoria Babadag nu a finalizat cercetarea judecatoreasca, în sensul ca nu a stabilit daca fapta ilicita savârsita este imputabila autoarei, daca aceasta a avut vre-o vina atunci când a savârsit-o, lucru care presupune ca sa se fi aflat în deplinatatea facultatilor mintale.
Desi din înscrisurile medicale depuse reiese ca P.N. este bolnava psihic, fiind încadrata în grad de handicapa mintal accentuat potrivit certificatului nr. 4202/20.08.2008 emis de Consiliul judetean Tulcea – Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, nu s-a statuat cu certitudine daca aceasta a avut discernamânt la data savârsirii faptei .
S-a apreciat ca în temeiul art. 129 alin.5 cod pr.civila se impunea cu necesitate efectuarea unei expertize psihiatrice în acest sens.
Pricina a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag sub nr. 530/179/23.04.2009.
În lumina deciziei de casare instanta în sedinta publica din 19.05.2009 a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice de specialitate de catre S.M.L. Tulcea având ca obiective: stabilirea daca pârâta avea discernamânt în momentele în care era agresata verbal sau fizic, cât si data savârsirii faptei.
Comisia întrunita la data de 23.09.2009 la nivelul S.M.L. a statuat ca P.N. prezinta întârziere mentala usoara si are toleranta foarte scazuta la frustari. Aceasta la momentul examinarii cât si la data comiterii faptei avea discernamântul diminuat.
Procedând la analiza materialului probator administrat se retine ca în cauza a fost încuviintata proba cu înscrisuri si proba testimoniala în dosarul nr. 531/179/2008 al judecatoriei Babadag.
La data de 1.07.2008 a fost audiata martora L.M. care a declarat ca pârâta a adresa injurii si vorbe urâte reclamantilor si cuvinte murdare pe care nu le poate reproduce si a asistat la o scena, când întâlnindu-se cu fiul reclamantilor care venise din Spania a aparut si pârâta cu o sapa si alerga în jurul masini. Întrucât geamul autovehiculului din partea soferului era deschis acesta s-a apropiat de R.V. spunând ca vrea sa-i dea cu sapa în cap pentru ca a adus o curva din Sibiu facând referire la sotia acestuia care nu are voie de treaca pe strada.
Martora a mai aratat ca pârâta îi face pe reclamanti tigani, le adreseaza si alte cuvinte urâte si a vazut-o de mai multe ori cum arunca cu pietre în poarta reclamantilor, precizând ca P.N. are din nastere un handicap psihic. Martora a mai declarat ca reclamantii sunt foarte afectati de comportamentul pârâtei, pe N.I. a vazut-o plângând mereu din aceasta cauza iar reclamantii sunt oameni gospodari, îsi vad de treaba lor, fiind posibil sa fie invidioasa.
Martora A.I.L. a declarat ca a locuit pe strada unde si-au domiciliul partilor respectiv Vasile Lupu din orasul Babadag iar în luna aprilie R.V. a oprit masina în care se afla pentru a o saluta timp în care P.N. a sarit cu o sapa sa-i sparga parbrizul. A mai aratat ca soacra ei locuieste pe aceiasi strada cu reclamantii si mergând adeseori la aceasta a auzit-o pe pârâta cum îi jigneste pe reclamanti, vorbindu-le urât, comportament care dateaza de circa 8 – 9 ani. A declarat ca a auzit ca sunt anumite peroane care o influenteaza pe pârâta în conduita ei fata de reclamanti, cum ar fi martorii propusi de aceasta, iar ea personal a vorbit cu numita M.R. rugând-o sa-i spuna pârâtei sa nu-i mai agreseze verbal, atât reclamantii cât si alte peroane de pe strada fiind afectati de comportamentul lui P.N..
Cele doua depozitii se coroboreaza sub aspectul comportamentului pârâtei fata de R.V., în sensul ca luna aprilie 2008 acesta trecând cu masina pe strada P.N. a sarit cu o sapa sa-i sparga parbrizul, cu sentinta penala nr. 168/21.10.2008 prin care R.V. a fost condamnat la amenda penala pe motiv ca a agresta-o fizic pe P.N..
Aceste împrejurari rezulta si din înscrisurile depuse la dosar respectiv adresa nr. 146001/4.01.2008 eliberata de Politia oras Babadag, adresa nr. 146030/4.06.2008 emisa de acelasi organ judiciar, adresa nr. 99279/19.09.2007 si adresa nr. 146049/29.08.2008 eliberate de Politia Oras Babadag din care reiese ca P.N. a fost sanctionata contraventional cu amenda conform art. 2 pct.1 din Legea 61/1991 pentru ca le-a adresat reclamantilor cuvinte si expresii jignitoare.
La cererea pârâtei prin curator C.P. au fost audiati si martori R.M. si M.I..
Acesta din urma a aratat ca locuieste pe str. Vasile Lupu din orasul Babadag sustinând ca reclamanti au exercitat violente fizice asupra pârâtei, în concret pe data de 13 aprilie 2008 a vazut cum acesta au batut-o pe pârâta în fata casei sale, P.N. obtinând certificat medico legal.
Martora R.M. a declarat ca starea conflictuala dintre reclamanti si pârâta dateaza de circa 5 ani, din momentul în care P.N. a prestat munca al domiciliul lui N.I. si personal crede ca pârâta s-a îndragostit de fiul acesteia.
De la vecinii de pe strada a aflat ca reclamantii au violentat-o pe pârâta, ea fiind aceea care a întreprins demersuri pentru ca P.N. sa se interneze în spital. De asemenea a declarat ca a auzit când N.I.a jignit-o pe pârâta adresându-i cuvinte urâte.
Prin sentinta penala nr. 168/21.10.2008 R.V. a fost condamnat la amenda întrucât a agresta-o pe P.N.. La altercatie nu au participat însa si reclamanti R.R. si N.I., astfel ca declaratiile martorilor propusi de catre pârâta nu pot fi retinute .
Potrivit art. 998 cod civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 cod civil omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Prejudiciu, ca element esential al raspunderii delictuale consta în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savârsita de o alta persoana.
Fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care încalcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzat prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Pentru ca raspunderea civila a celui care a cauzat prejudiciu, sa fie angajata nu este îndeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, acesta sa fi avut o vina atunci când a savârsit-o si sa fi actionat cu vinovatie.
Ori în speta s-a dovedit prin concluziile raportului de expertiza psihiatrica faptul ca pârâta nu era lipsita de discernamânt la momentul comiterii faptei, acesta fiind numai diminuat si prin urmare pârâta este pasibila de raspundere civila delictuala.
Pentru aceste considerente instanta va admite actiunea introdusa si va obliga pârâta catre reclamanti la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
In baza art. 274 cod pr.civila P.N. urmeaza a fi de asemenea obligata la plata sumei de 500 lei catre reclamanti cu titlu de cheltuieli de judecata.
Totodata pârâta urmeaza sa fie obligata catre stat la plata sumei de 85 lei reprezentând contravaloarea expertizei psihiatrice efectuate în cauza.
Tags: pretenţii
Pretentii , daune morale
Dosar nr.267/179/2009
Domeniu alocat : prejudicii, daune
Tip speta : sentinta civila
Data spetei : s.c. nr.883/29.10.2009
Titlu: pretentii , daune morale
Prin cererea adresata acestei instante la data de 16 februarie 2009 si înregistrata sub nr. 267/179/2009, reclamantul C.M. a chemat în judecata pe pârâtul P.GH., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca între el si pârât au existat niste raporturi de colaborare cu privire la vânzarea de catre el a unor suprafete de teren extravilan de la diferite persoane din localitatea Fagarasu Nou, judet Tulcea, carora acesta le retinea un comision de intermediere.
A mai precizat ca, în cursul anului 2007, pârâtul care îi vânduse o suprafata de teren, a initiat un proces împotriva lui fara sa-i indice adresa corecta si a obtinut rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare încheiat cu acesta. Ulterior a aflat de existenta litigiului care se solutionase si în recurs fara ca el sa fie prezent, si, uzând caile extraordinare de atac, a reusit sa fie desfiintate toate hotarârile judecatoresti pronuntate în contradictoriu cu el, dar fara ca sa fie legal citat, fiind obligat în final pârâtul a plata tuturor cheltuielilor de judecata. Întrucât nu a vrut sa le plateasca de buna voie a fost nevoit sa demareze procedura executarii silite.
Astfel, la data de 11 februarie 2009, s-a deplasat împreuna cu executorul judecatoresc si un agent de politie la domiciliul pârâtului pentru a executa hotarârile judecatoresti si a recupera cheltuielile de judecata, iar acesta, în loc sa se formeze titlului executoriu, le-a prezentat o hotarâre judecatoreasca învestita cu formula executorie în luna februarie a acestui an, hotarâre care de fapt fusese desfiintata de instanta de recurs.
A mai aratat ca, la adapostul acestei hotarâri judecatoresti, acesta i-a adus grave injurii si jigniri folosind la adresa lui expresiile “esti un escroc”, “ai înselat toti oamenii din Fagarasu Nou”, “esti un mincinos” s.a., toate aceste defaimari fiind proferate în prezenta agentului de politie, a executorului judecatoresc, a persoanelor care îl însoteau, precum si a locuitorilor care iesisera la porti. Evident ca, invocând aceasta hotarâre, pârâtul a refuzat sa plateasca datoria pe care o are fata de el.
Afirmatiile pârâtului i-a adus grave prejudicii imaginii si integritatii sale morale, în localitate fiind cunoscut ca o persoana cu o reputatie aleasa, iar pârâtul în mod sistematic încearca sa determine locuitorii din sat sa-si reconsidere impresia si atitudinea fata de el.
A mai sustinut ca pârâtul a mai fost actionat în judecata pentru fapte similare, dar instantele au dat dovada de foarte multa clementa în ceea ce-l priveste. Din pacate, încurajat de aceste solutii, pârâtul continua nestingherit sa aduca atingere onoarei si demnitatii sale, motiv pentru care nu va tolera aceasta atitudine care i-a provocat o suferinta psihica si totodata o desconsiderare nemeritata.
Dreptul la onoare si dreptul la reputatie sunt reglementate si de legislatia civila, precum art.54 alin.1 litera c si d din Decretul nr.51/1954.
A mai precizat ca despagubirea baneasca solicitata, pe lânga faptul ca nu acopera prejudiciul suferit de el, este pe de o parte compensatorie în vederea reabilitarii sale si pe de alta parte punitiva, adica cu titlu de pedeapsa pentru comportamentul ofensator al pârâtului.
Infractiunea de calomnie fiind dezincriminata, legiuitorul a dat posibilitatea tragerii la raspundere civila a autorilor unor asemenea fapte.
În drept, cererea este întemeiata pe dispozitiile art.998, art.999 cod civil, art.274 si art.275 cod procedura civila.
În dovedirea cererii, reclamantul au aratat ca înteleg sa se foloseasca de proba cu martori înscrisuri si interogatoriu si a depus la dosar, în copie, procesul verbal de executare din 11 februarie 2009, sentinta civila nr.755 din 15.10.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosarul nr.1178/179/2007.
La data de 05 martie 2009, pârâtul P.Gh. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii promovata de C.M. ca nefondata si, în consecinta, sa nu fie obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A aratat ca prin actiunea formulata se mentioneaza ca el ar fi proferat la adresa reclamantului grave injurii si jigniri folosind expresii defaimatoare, în acest mod fiind aduse prejudicii grave imaginii si integritatii morale a reclamantului. Însa, dauna morala consta în atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
În acest context, a considerat ca reclamantul, prin actiunea formulata, se lanseaza într-o serie de aprecieri personale, limitate la o evidenta denaturare a realitatii existente la momentul producerii presupusului incident, iar simpla afirmatie sau imputare în sensul celor aratate în cererea de chemare în judecata neputând sa atraga obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, care de altfel nu sunt dovedite, cu atât mai mult cu cât aspectele privind injuriile si jignirile sunt simple inventii al caror scop îl constituie inducerea în eroare a instantei de judecata, însusi presupusul incident invocat si care ar fi generat consecintele indicate în actiune neexistând în forma prezentata.
A mai mentionat ca între el si reclamant au existat o serie de raporturi de colaborare în ceea ce priveste intermedierea vânzarii-cumpararii unei suprafete de teren, iar, în timp, datorita neîntelegerilor create, dar si pe fondul consumarii a mai multor procese în instantele de judecata cu privire la terenul în cauza, au existat stari mai tensionate si discutii mai aprinse purtate însa în limite decente si fara a se aduce amenintari sau injurii fata de nicio parte. Situatia mai tensionata intervenita între parti s-a datorat si comportamentului usor agresiv al numitului C.M., lipsei de comunicare a acestuia si, în general, a unei atitudini sfidatoare a acestuia referitor la relatiile dintre parti.
A mai aratat ca el este o persoana în etate, pasnica si care sufera de o boala incurabila, astfel încât presiunea constanta la care este supus din partea reclamantului, materializata prin permanenta sa sicanare, a creat o oarecare stare de deznadejde si de resemnare.
A mai sustinut ca reclamantul a mai introdus o actiune în pretentii prin care, de asemenea, pe baza unor inventii, se solicita obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, actiune care a fost respinsa ca nefondata prin sentinta civila nr.755 din 15.10.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag, iar recursul promovat împotriva acestei sentinte fiind, de asemenea, respins ca nefondat. Astfel, instanta de judecata, prin sentinta civila pronuntata, dar si prin atitudinea sa civilizata si lipsa cazierului în ceea ce-l priveste, demonstreaza ca este o persoana responsabila si care nu putea provoca suferinte psihice reclamantului.
Considera ca, în cauza, nu sunt întrunite conditiile generale pentru angajarea raspunderii civile delictuale raportat la împrejurarile spetei, respectiv nu exista o fapta ilicita care sa se fi produs, iar în lipsa existentei faptei ilicite nu exista vinovatie; nu exista un prejudiciu; si, fata de cele de mai sus, nu exista un raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu.
Cu privire la momentul producerii presupusului incident, a aratat ca, la data de 11.02.2009, la domiciliul sau s-a prezentat reclamantul împreuna cu un executor judecatoresc si cu un agent de politie pentru rezolvarea unui diferend legat de niste cheltuieli de judecata.
În apararea sa, a prezentat o sentinta civila care îi era favorabila în sensul contracararii diferendului, iar reclamantul a avut o izbucnire tensionata si a încercat sa creeze o stare de tensiune suplimentara vociferând, gesticulând excesiv si ridicând tonul vocii în mod amenintator. Raportat la aceasta atitudine, si el a reactionat, dar nu în sensul celor aratate în actiunea promovata, implicându-se într-un dialog mai aprins, dar fara a jigni sau a aduce injurii lui C.M., situatie pe care o va dovedi cu trei martori care au fost de fata la momentul discutiei si care pot confirma ca cele prezentate de reclamant nu corespund realitatii.
În acest context, având în vedere vârsta sa, starea precara de sanatate, faptul ca este cunoscut în localitate ca o persoana onorabila si cu o atitudine sociala deosebita, considera ca nu poate fi obligat în sensul cererii exprimate întrucât nu a produs nicio dauna morala sau prejudiciu moral reclamantului.
În probatiune, a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri si probei testimoniale cu trei martori.
În sustinerea afirmatiilor facute în întâmpinare, a depus sentintele civile nr.755 din 15.10.2008, nr.303 din 27.05.2008 si nr.119 din 07.03.2007, toate pronuntate de Judecatoria Babadag, si adeverinte medicale.
Reclamantul si-a întemeiat în drept actiunea pe dispozitiile art.998, 999 cod civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie si care constituie temeiul pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.
Potrivit art.998 Cod Civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, iar conform art.999 Cod Civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Nu poate exista raspundere civila delictuala, daca nu s-a produs un prejudiciu (paguba, dauna).
Prejudiciul ca element esential al raspunderii delictuale consta în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmarea faptei ilicite savârsite de o alta persoana.
Despagubirea care se acorda în cazul raspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimoniala, fie ca aceasta despagubire consta în repararea în natura a pagubei suferite, fie ca ea consta în echivalentul banesc al acestei pagube.
Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Astfel este, de exemplu, atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane, suferinta de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate, suferinta de ordin fizic provocata de accidente etc.
Pentru obligarea la plata despagubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicita.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura între ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca între fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Codul civil impune aceasta cerinta prin art.998 si art.999. Astfel, potrivit art. 998, raspunderea este angajata pentru fapta omului “care cauzeaza altuia un prejudiciu”, iar, potrivit art.999, raspunderea este angajata nu numai pentru “prejudiciul cauzat prin fapta sa” (fapta, în înteles de fapta intentionata), dar si de acela “cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savârsirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior savârsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia.
Vinovatia exprima atitudinea subiectiva a celui ce a savârsit fapta ilicita, fata de aceasta fapta; exprima, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.
În dovedirea actiunii, reclamantul C.M. a administrat proba testimoniala cu martorii D.N. si G.T..
Martorul D.N., executor judecatoresc, a declarat ca, în ziua de 11.02.2009, s-a deplasat la domiciliul pârâtului P.Gh. pentru a pune în executare un titlu executoriu, în speta, o hotarâre judecatoreasca ce privea o suma de bani si cheltuieli de judecata pe care pârâtul era obligat sa le achite catre C.M.. La fata locului au mai fost si doi politisti de la Postul de Politie Topolog, dar nu le retine numele, unul dintre ei fiind audiat tot la acest termen de judecata în calitate de martor. P.Gh. a iesit în strada, i-a spus ca si el are o hotarâre judecatoreasca, dar pe care nu a pus-o în executare, hotarâre care, dupa câte îsi aminteste, avea ca obiect anularea unui act si cheltuieli de judecata, pârâtul afirmând ca nu are ce suma de bani sa-i plateasca reclamantului. Atmosfera era tensionata între P.Gh. si C.M. iar P.Gh. i-a spus reclamantului ca este mincinos, escroc, ca înseala oamenii cu contracte cu pamântul.
A mai aratat ca cei doi politisti au stat pe toata perioada cât a stat si el, au mers împreuna la P.Gh. si tot împreuna au plecat de la acesta.
Afirmatiile martorului sub acest aspect sunt contrazise de depozitiile martorilor D.P. si I.A. din care se retine ca la domiciliul pârâtului a ramas doar D.P., I.A., a stat doar câteva minute, dupa care, primind un telefon, a trebuit sa se întoarca la Postul de politie, fiind condusa de catre martorul G.T., precum si de procesul verbal de executare silita întocmit de acest martor în calitate de executor judecatoresc în care arata persoanele care au fost de fata la momentul executarii silite, respectiv P.Gh., C.M. si agentul de politie D.P..
D.N. a recunoscut ca a încheiat cu acea ocazie un proces verbal de executare, fara a mentiona în continutul acestuia aspectele relevate mai sus si ca nu cunoaste daca lucratorii de politie au încheiat un proces verbal de contraventie în baza Legii nr.61/1991.
Martorul a mai declarat ca C.M. a afirmat ca i s-a adus un prejudiciu onoarei si demnitatii sale si ca se va adresa instantei de judecata, data de la care i s-a spus ca va fi propus ca martor.
Potrivit art.416 cod procedura civila, executorul judecatoresc este obligat de a întocmi, cu prilejul executarii silite, un proces verbal de executare, în care sa mentioneze si pozitia debitorului, când este de fata, ori în procesul verbal de executare silita întocmit de executorul judecatoresc D.N., acesta arata pozitia pârâtului în sensul ca a refuzat sa plateasca si sa semneze procesul verbal dupa care s-a retras în domiciliul sau, declarând ca se simte rau, fara a mentiona ca reclamantului i-au fost adresate cuvinte jignitoare de catre debitor, în speta pârâtul P.Gh., asa cum sustine prin depozitia data în fata instantei.
Celalalt martor propus de reclamant a fi audiat, G.T. a declarat ca a perceput în mod direct momentul în care pârâtul îl jignea pe reclamant folosind cuvinte ca mincinos, escroc, hot si ca urmare a acestei discutii mai multe persoane au revocat procurile date reclamantului pentru a le vinde terenurile, iar reclamantul i-a spus pârâtului ca o sa-l dea în judecata, iar cu banii câstigati va construi o gradinita.
Instanta nu va retine aceasta declaratie sub aspectul cuvintelor adresate reclamantului, de catre pârât, considerând ca nu este o depozitie obiectiva, dimpotriva este o declaratie subiectiva având în vedere relatiile de afaceri dintre martor si reclamant, dar tinând cont si de procesul verbal de executare întocmit de executorul judecatoresc în care se arata persoanele prezente la momentul executarii silite, respectiv P.Gh., C.M. si agentul de politie D.P., G. T.. nefiind mentionat, per a contrario el nu a fost de fata în mod continuu la domiciliul pârâtului.
Se va retine aceasta declaratie sub aspectul prejudiciului creat lui C.M., ca fiind un prejudiciu material prin revocarea procurilor date de diverse persoane, acestuia, pentru a le vinde terenuri. Nu rezulta ca reclamantul ar fi suferit un prejudiciu moral prin aceste revocari.
Nici martorul D.P., agent de politie în cadrul Postului de Politie Topolog, la data de 11.02.2009, nu a declarat ca la fata locului s-ar fi întâmplat un incident, aratând doar ca P.Gh. a plecat în casa, întrucât i s-a facut rau, si nu i-a adresat reclamantului nici un cuvânt jignitor, nefiind adevarata sustinerea cum ca pârâtul l-a facut mincinos si escroc pe C.M., acesta fiind si motivul pentru care nu s-a încheiat nici un proces verbal de contraventie pe numele niciunei persoane aflata de fata.
A mai declarat martorul ca la domiciliul lui P.Gh. a ajuns în acelasi moment cu executorul judecatoresc care-l însotea pe C.M., el fiind însotit de colega sa I.A., si ca a plecat tot în acelasi moment cu executorul judecatoresc de la fata locului, situatie care a fost confirmata si de I.A..
A mai aratat ca el a stat la un metru – un metru jumatate distanta fata de cele doua parti care au dialogat, contrazicându-se cu privire la niste bani pe care avea sa-i dea P.Gh. reclamantului. Dupa ce a intrat în casa P.Gh., reclamantul a afirmat ca se va adresa instantei de judecata sa-si recupereze banii, pe care îi va dona unei gradinite.
A mai sustinut ca procesul verbal de executare a fost scris în masina lui C.M., în fata postului de politie, iar el, la un moment dat, a mers sa ia stampila, iar pe procesul verbal de executare se afla aplicata semnatura sa.
Reclamantul C.M. a solicitat obligarea pârâtului P.Gh. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu daune morale întrucât prin afirmatiile pârâtului din data de 11.02.2009 cu ocazia deplasarii executorului judecatoresc pentru punerea în executare a unei hotarâri judecatoresti i-au fost aduse grave prejudicii imaginii si integritatii sale morale.
Din ansamblul probator administrat în cauza, în speta declaratiile martorilor audiati în cauza, coroborate cu situatia de fapt retinuta în procesul verbal de executare silita si cu faptul ca nu s-a încheiat un proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, instanta constata ca, în prezenta cauza, nu sunt întrunite cerintele art.998, art.999 cod civil privind raspunderea civila delictuala, astfel ca, la data de 11.02.2009 nu se poate retine o actiune ilicita a pârâtului, o vinovatie a acestuia, pârâtul P.Gh. nu a savârsit nicio fapta de natura delictuala.
Reclamantul C.M. nu a facut dovada unui prejudiciu moral, ca i-a fost adusa atingere onoarei si reputatiei sale prin adresarea de cuvinte jignitoare la adresa lui, din partea pârâtului, si nici ca alte persoane, dupa data de 11.02.2009, si-ar fi reconsiderat pozitia fata de reclamant.
Având în vedere ca reclamantul nu a probat savârsirea faptei de natura delictuala, de catre pârât, pe cale de consecinta nu exista nici prejudiciu si implicit nu exista un raport de cauzalitate între cele doua componente ale raspunderii civile delictuale întrucât nu exista ele însele.
Neexistând prejudiciu, nu exista nici vinovatie din partea pârâtului.
Fata de considerentele expuse mai sus, instanta constata ca cererea reclamantului nu este fondata si, pe cale de consecinta, o va respinge ca atare.
Raportat la dispozitiile art. 274 cod procedura civila, va obliga reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecata catre pârât.
Tags: daune morale, pretenţii
Pretentii
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 672 din 02 martie 2009
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţei sub nr…/327/2008, reclamanta … a chemat în judecată pe pârâta …, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 1200 lei cu titlu de daune materiale reprezentând onorariu avocat şi expertiză auto şi la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătata că în cadrul dosarului nr.6271/2007 al Judecătoriei Tulcea, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr.437/2008, a făcut cheltuieli materiale în cuantum de 1200 lei din care 750 lei reprezentau onorariu de avocat şi 450 lei onorariu fixat pentru expertiza auto efectuată în cauză.
Nu s-a indicat temeiul de drept material al acţiunii.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri şi nu a solicitat încuviinţarea altui mijloc de probă.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare în cadrul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilitatea acţiunii.
Pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâta a argumentat că procesul-verbal a fost încheiat de către agentul Luca Daniel din cadrul Inspectoratului de Poliţie Tulcea şi nu de către IPJ Tulcea, astfel că legitimitate procesuală o are agentul constatator care a încheiat actul.
S-a mai arătat că potrivit legii 360/2002, art.4 alin.2, poliţistul răspunde în condiţiile legii pentru modul în care îşi execută atribuţiile de serviciu.
Pe inadmisibilitate s-a învederat că reclamanta nu a înţeles să solicite aceste cheltuieli de judecată în cadrul procesului pentru care susţine că s-au efectuat.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în condiţiile în care în cadrul procesului nu s-au solicitat cheltuielile de judecată, nu s-a discutat în cadrul procesului întinderea acestora, actualmente instanţa nu le mai poate cenzura însă instanţa de fond ar fi putut face acest lucru.
S-a mai precizat că în speţă cheltuielile de judecată sunt apelativul judecătorului care judecă litigiul şi sunt acordate de către instanţă numai în cadrul litigiului, nu ulterior aşa cum solicită reclamanta.
În drept au fost invocate disp.art 115 Cod proc. Civ
La termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2008, reclamanta a precizat că solicită daunele morale întrucât permisul i s-a restituit abia după 3 luni şi a fost nevoită să mai facă câteva ore de conducere, a plătit reparaţiile din asigurarea CASCO, nu a mai beneficiat de această asigurare pe anul 2008 şi tot timpul cât a fost lipsită de la muncă nu a fost plătită.
A fost ataşat la dosarul cauzei dosarul nr. …/327/2007 al Judecătoriei Tulcea.
Analizând cauza în raport cu probele administrate, instanţa reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr…/2008 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în cadrul dosarului nr…./327/2007 s-a admis plângerea formulată de către petenta Demetrescu Valeria în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea, şi s-a anulat procesul-verbal seria PCA nr.0675288 întocmit la data de 02 noiembrie 2007 de către intimata Inspectoratul de Poliţie al judeţului Tulcea, ca netemeinic.
Se reţine că în cadrul acestui dosar s-a administrat proba cu expertiza auto pentru care reclamanta a achitata suma de 450 lei( fila 6) şi un onorariu de avocat în cuantum de 750 lei( filele 4 şi 5).
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtă, instanţa o va respinge ca nefondată prin considerarea faptului că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit de către IPJ Tulcea, neavând relevanţă ce agent constatator a încheiat actul sancţionator.
Pe cale de consecinţă contradictorialitatea se poartă între reclamantă şi IPJ Tulcea, astfel că dreptul în discuţie se opune organului constatator care are personalitate juridică.
Nu a fost reţinută de către instanţă apărarea pârâtei pe inadmisibilitatea acţiunii întrucât aceasta reprezintă o chestiune de fond, inadmisibilitatea vizând acele situaţii în care partea are deschisă calea unei acţiuni cum ara fi de exemplu cererile formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială, în care legea impune în mod cumulativ anumite condiţii de admisibilitate.
Faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată făcute în cadrul dosarului ../2007 în faţa instanţei ce a pronunţat Sentinţa civilă …/2008 nu îngrădeşte reclamantei dreptul de a solicita aceste cheltuieli pe calea unei acţiuni separate, desigur cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani, impus de lege.
Cum pârâta a căzut în pretenţii în cadrul Sentinţei civile nr…/2008, reclamanta poate solicita pe calea acţiunii separate aşa cum făcut-o aceste cheltuieli de judecată, conform disp. art.274 Cod proc. Civ., cheltuieli care au fost probate în cauză.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către reclamantă, se impune a se preciza că daunele morale reprezintă acele despăgubiri datorate ca urmare a prejudiciului adus prerogativelor personalităţii.
Simpla solicitare a unei sume de bani cu titlu de daune morale nu generează automat admiterea cererii, întrucât potrivit art1169 C civ. cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. În speţă reclamanta nu a probat prin nici un mijloc de probă existenţa prejudiciului moral aşa cum l-a explicat ca şi cauză generatoare şi nici întinderea acestuia.
Pentru considerente expuse instanţa va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, urmând a admite în parte acţiunea şi a obliga pârâta la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de daune materiale către reclamantă.
Va respinge ca nefondată cererea privind daunele morale .
În temeiul art.274 Cod. Proc. Civ va fi obligată pârâta la plata sumei de 104,96 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată, ocazionate de prezentul proces.
Tags: pretenţii
