Top

Modificare titlu de proprietate. Moştenitori care nu au acceptat moştenirea cu privire la celelalte bunuri ale autorului, dar care au formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Admisibilitatea cererii de reconstituire

Secţia civilă. Decizia civilă nr. 477/RC din 17.05.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman sub nr. 5024/291 din 08.12.2008 reclamanţii Mătălică Carolina, Mătălică D. Petre, Mătălică D. Dumitru, Ciobanu Tereza, Dobre Claudina şi Gavrilă Maria, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Farcaş Elena, Pal Iosif, Giurgi Cecilia, Cojocaru Maria, Andaraş Francisca, Andaraş Pavel, Ciobanu Cristina, Gherguţ Ioana – Iuliana, Gălăţeanu Maria, Comisia locală Gherăeşti şi Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să se dispună nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 31/747/03.05.2004 emis după defunctul Mătălică Dumitru, în sensul radierii lui Andaraş I. Iosif, Farcaş I. Elena, Pal Bernaveta, Andaraş I. Pavel, Andaraş Maria, Andaraş I. Francisca, Andaraş I. Pavel, Andaraş Maria şi Andaraş Mihai, întrucât nu au calitatea de moştenitori ai autorului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că doar ei sunt moştenitorii defunctului Mătălică Dumitru, reclamanta Mătălică Carolina în calitate de soţie supravieţuitoare iar ceilalţi reclamanţi în calitate de copii ai acestuia, şi că în mod greşit au fost trecuţi şi pârâţii pe titlul de proprietate din moment ce ei nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

În drept au invocat dispoziţiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, art. 9 – 13 din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 11 alin. 1 din HG nr. 890/2005.

Pârâta Farcaş Elena a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi să se constate nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 31/747/3.05.2004 în sensul înscrierii la rubrica titular şi a defunctei Mătălică Bernaveta, precum şi constatarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. 149/30.03.1992.

În motivare a arătat că acţiunea reclamanţilor nu este întemeiată deoarece au formulat cerere de reconstituire după Mătălică Bernaveta, care a fost prima soţie a lui Mătălică Dumitru, iar cu excepţia suprafeţei de 2900 mp din sola 9, parcela 59/113, toate celelalte suprafeţe de teren din titlu au aparţinut lui Mătălică Bernaveta, care le-a primit de zestre de la părinţii săi. În evidenţele agricole pe anii 1959 – 1963 apar înscrişi ambii soţi Mătălică Dumitru şi Bernaveta, fiind cunoscut că terenurile sunt proprietatea ambilor soţi astfel că în mod greşit în titlu a fost trecut doar capul familiei.

De aceea nici reclamanţii nu s-au opus la punerea lor în posesie cu terenurile ce au aparţinut lui Mătălică Bernaveta, iar neînţelegerile dintre părţi au apărut recent, cu ocazia acţiunii promovate de reclamanţi pentru ieşirea din indiviziune.

Pârâta – reclamantă a mai arătat că solicită anularea Certificatului de moştenitor nr. 149/30.03.1992 deoarece, conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, acceptarea moştenirii cu privire la terenurile ce au aparţinut unui autor se dovedeşte cu cererea de reconstituire adresată primăriei de la locul situării terenurilor.

Ori, prin cererea adresată la 19.03.1991 Primăriei comunei Gherăeşti moştenitorii defunctei Mătălică Bernaveta au acceptat moştenirea acesteia, astfel că nu se mai poate reveni cu privire la acest aspect.

Reclamanţii – pârâţi au formulat întâmpinare la cererea reconvenţională prin care au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât din Certificatul de moştenitor nr. 149/30.03.1992 pârâţii nu au calitatea de moştenitori ai lui Mătălică Bernaveta, iar pârâta – reclamantă nu justifică un interes legitim, deoarece este înscrisă în certificatul de moştenitor.

Prin sentinţa civilă nr. 1461 din 11.05.2009 Judecătoria Roman a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor – pârâţi, a fost admisă cererea reconvenţională a pârâtei – reclamante Farcaş Elena şi, pe cale de consecinţă, a constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 31/747/3.05.2004, precum şi modificarea acestuia în sensul înscrierii ca titular, alături de defunctul Mătălică Dumitru, a defunctei Mătălică Bernaveta.

De asemenea, a constatat nulitatea absolută a Certificatului de moştenitor nr. 149 din 30.03.1992 eliberat de fostul Notariat de Stat local Roman după defuncta Mătălică Bernaveta, decedată la 01.10.1963, şi a obligat reclamanţii să îi restituie pârâtei – reclamante cheltuielile de judecată efectuate.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că Mătălică Dumitru, care a decedat la 22.06.1974, a fost căsătorit iniţial cu Mătălică Bernaveta (fostă Andaraş), şi că aceasta a decedat la 01.10.1963 fără a avea copii.

Ulterior Mătălică Dumitru s-a căsătorit cu reclamanta – pârâtă Mătălică Carolina, şi împreună au avut 5 copii.

Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Gherăeşti sub nr. 2089 din 19.03.1991 moştenitorii lui Mătălică Bernaveta au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut acesteia, acceptând astfel succesiunea defunctei.

Întrucât în evidenţele agricole din perioada 1959 – 1961 figurează ca titulari atât Mătălică Dumitru cât şi Mătălică Bernaveta, comisiile de fond funciar au admis cererile de reconstituire formulate de moştenitorii ambilor autori, însă în Titlul de proprietate nr. 31/747/3.05.2004 defuncta Mătălică Bernaveta nu a mai fost trecută, iar această eroare trebuie corectată.

În ce priveşte Certificatul de moştenitor nr. 149/30.03.1992 eliberat după defuncta Mătălică Bernaveta, prima instanţă a constatat că au renunţat tacit la succesiune moştenitorii Andaraş Maria, Pal Bernaveta şi Farcaş Elena care însă, prin cererea de reconstituire formulată la 19.03.1991 acceptaseră aceeaşi succesiune, situaţie în care capătul de cerere privind constarea nulităţii absolute a acestui act este admisibil.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Gavrilă Maria, care a invocat motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:

– constatând nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 31/747/3.05.2004 instanţa nu a acordat ceea ce s-a cerut, şi a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv constarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. 149/30.03.1992;

– în sentinţă nu sunt motivate soluţiile la care s-a oprit instanţa;

– instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, din moment ce acţiunea în constatarea nulităţii titlului de proprietate este o cerere de fond funciar, însă cu acest prilej s-a soluţionat şi o cerere ce ţine de succesiuni;

– sentinţa pronunţată este lipsită de temei legal, din moment ce acţiunea pe care a promovat-o este simplă iar din înscrisurile depuse în dovedire reiese justeţea ei.

Analizând motivele invocate precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, în forma sa iniţială, reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face la cerere, în favoarea persoanelor de la care s-a preluat teren precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorilor acestora.

De asemenea, potrivit art. 12 din acelaşi act normativ, calitatea de moştenitor se dovedeşte cu certificatul de moştenitor, hotărârea judecătorească definitivă ori, în lipsa acestora, cu orice probă din care rezultă acceptarea moştenirii, iar moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu au fost în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, prin însăşi cererea de reconstituire pe care o fac comisiei.

Reiese că, în cazul moştenitorilor neacceptanţi, cererea de reconstituire îndeplineşte un dublu rol, şi anume repunerea lor de drept în termenul de acceptare a succesiunii – dar numai cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor – şi face totodată dovada că moştenitorul respectiv a solicitat retrocedarea respectivelor terenuri, având în vedere că procedura de retrocedare nu se derulează din oficiu.

În consecinţă, procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 permite ca un moştenitor să fie considerat acceptant cu privire la terenurile ce au aparţinut autorului său şi neacceptant cu privire la celelalte bunuri ale aceluiaşi autor.

De aceea, prin formularea cererii înregistrate la Primăria comunei Gherăeşti sub nr. 2089 din 19.03.1991 moştenitorii lui Mătălică Bernaveta fac dovada că au solicitat, în condiţiile Legii nr. 18/1991, numai reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut acestei autoare, nu şi faptul că au acceptat astfel întreaga succesiune a defunctei.

Pentru aceste considerente soluţia primei instanţe de a constata nulitatea absolută a Certificatului de moştenitor nr. 149 din 30.03.1992, eliberat de fostul Notariat de Stat local Roman, este greşită.

La fel este şi soluţia de constatare a nulităţii parţiale absolute a Titlului de proprietate nr. 31/747/03.05.2004 deoarece, în considerarea rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 din Codul de procedură civilă, prima instanţă trebuia să dea o calificare juridică corectă cererilor părţilor după scopul urmărit şi nu după sensul literal al termenilor folosiţi, şi să observe că ele au solicitat de fapt modificarea titlului în sensul radierii pârâţilor din acesta – respectiv al înscrierii autoarei Mătălică Bernaveta – şi nu constatarea nulităţii absolute parţiale a acestuia.

Din acest motiv soluţia primei instanţe este contradictorie în sensul că, deşi a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate, a dispus totuşi înscrierea în el a autoarei de mai sus.

În privinţa celorlalte critici aduse sentinţei tribunalul constată că acestea nu sunt întemeiate, deoarece prima instanţă a motivat soluţia de înscriere în titlu a defunctei Mătălică Bernaveta în calitate de autor, pe considerentul formulării de către moştenitorii ei la data de 19.03.1991 a cererii de reconstituire, precum şi datorită faptului că autoarea a figurat înscrisă în evidenţele agricole din anii 1959 – 1961 alături de soţul ei Mătălică Dumitru, iar o parte din terenurile înscrise în aceste evidenţe au aparţinut autoarei.

Şi soluţia de constare a nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. 149 din 30.03.1992 a fost motivată, deşi această soluţie este greşită, aşa cum s-a arătat mai sus, iar prima instanţă s-a pronunţat în limita învestirii sale, fără a acorda ceea ce nu s-a cerut.

Pe de altă parte, prin respingerea acţiunii reclamanţilor instanţa de fond nu a omis să acorde ceea ce s-a cerut, cu atât mai mult cu cât soluţia de respingere a fost motivată pe considerentul că moştenitorii defunctei Mătălică Bernaveta sunt îndreptăţiţi să figureze în Titlul de proprietate nr. 31/747/03.05.2004, deoarece au formulat cerere de reconstituire care le-a şi fost validată.

Tot astfel, sentinţa recurată nu este lipsită de temei legal doar pentru că în accepţiunea recurentei acţiunea promovată ar fi fost simplă şi uşor de dovedit, atât timp cât s-a constatat netemeinicia ei, iar pe calea unei acţiuni în constatarea nulităţii unui titlu de proprietate se pot greva şi alte cereri, inclusiv o cerere pentru constatarea nulităţii absolute a unui certificat de moştenitor.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 şi 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă tribunalul va admite recursul reclamantei şi va modifica sentinţa recurată în sensul celor de mai sus.

Etichete: