Calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire în baza Legii 18/1991.Are această calitate şi moştenitorul care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate însă nu a mai promovat acţiunea în instanţă, alături de celălalt moştenitor.
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 21 februarie 2005 a Judecătoriei Tecuci a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, precum şi acţiunea în anulare titlu de proprietate formulată de reclamantul C.G. împotriva pârâtelor P.I., Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Cerţeşti şi Comisia Judeţeană Galaţi, ca nefondate.
S-a reţinut că reclamantul a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1754 – 41 din 5 februarie 2001 şi emiterea unui nou titlu pentru suprafaţa de 1 ha pădure doar pe numele său.
În motivarea acţiunii a arătat că este fratele pârâtei şi că a formulat în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991 cerere pentru reconstituirea terenului tatălui său, decedat la data de 11.04.1962,
Iniţial cererea nu i-a fost admisă, însă, urmare acţionării în judecată i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren.
A mai arătat că, în mod eronat, Comisia Judeţeană a emis titlu pentru suprafaţa de 6,82 ha în care au fost înscrişi atât el cât şi pârâta, în calitate de moştenitori, deşi aceasta din urmă nu avea dreptul să figureze pentru 1 ha pădure deoarece reclamantul a fost singurul care a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Pârâta P.I. a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru că în mod greşit a fost calificată acţiunea ca fiind în constatare nulitate absolută când în fapt este o acţiune în anulare nulitate relativă ce se prescrie în 3 ani de la data emiterii titlului din 2001.
Pe fondul cauzei a susţinut că şi ea a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât pentru terenul agricol cât şi pentru pădure.
Această sentinţă a fost menţinută prin decizia civilă nr. 348/10.10.2005 a Tribunalului Galaţi prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantului.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, din cererea nr.116/20.03.1999 adresată Comisiei locale Cerţeşti rezultă că intimata în calitate de descendentă a autorului a solicitat toate categoriile de teren deţinute de acesta.
Împrejurarea că fişa de punere în posesie nr.292/1991 îl viza doar pe apelant se explică prin intervenţia directă a acestuia care, într-o perioadă determinată, a fost implicat direct în comisia locală însă, ulterior la emiterea titlului, corect s-au trecut ambii moştenitori.
Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 337/R din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a reţinut că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale invocate de către reclamant: art. 3 alin. 1 lit a din Legea nr.18/1991.
Pârâta nu se încadrează în categoria persoanelor neîndreptăţite la care face referire acest text, pentru că, pe de o parte, art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991 arată care sunt beneficiarii acestei legi – membrii cooperatori care au adus teren în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora.
Or, aşa cum a recunoscut chiar reclamantul, pârâta este moştenitoarea autorului, deci beneficiază de prevederile acestei legi.
Pe de altă parte, art.13 din aceeaşi lege se referă la dovada calităţii de moştenitor care constă în certificatul de moştenitor, hotărâre judecătorească definitivă, ori în lipsa acestora, orice probă din care rezultă acceptarea succesiunii.
În aliniatul 2 se arată că moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au aflat în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea care o fac comisiei.
Reclamanta nu se încadrează în alin.2 pentru că această calitate a fost recunoscută de celălalt moştenitor, astfel că nu se impunea repunerea sa în termenul de acceptare a moştenirii prin cererea adresată Comisiei constituită în baza legii fondului funciar.
Cu toate acestea, pârâta a formulat şi cerere de reconstituire înregistrată sub nr. 11654/20.03.1991 prin care a solicitat toate categoriile de terenuri ale părinţilor săi: arabil, vie, pădure.
Aşadar, chiar dacă reclamantul a iniţiat şi continuat procesele în instanţă, această situaţie nu înlătură calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea în baza Legii nr.18/1991, astfel că titlul emis este legal şi în conformitate cu art.13 alin.3 care prevede că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată, pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.