Top

Amânarea executării pedepsei închisorii. Relevanţa motivelor invocate în susţinerea cererii

Invocarea împrejurarii ca s-a formulat cerere de revizuire împotriva hotarârii de condamnare sau a unor motive pur formale nu justifica amânarea executarii pedepsei închisorii. Instanta este obligata sa determine caracterul împrejurarilor cu caracter grav în acceptiunea art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penala

Prin sentinta penala nr. 458 din 21 iulie 2006 Judecatoria Roman a respins ca neîntemeiata cererea condamnatului T.V.A. de amânare a executarii pedepsei de 2 ani închisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 738 din 7 noiembrie 2005 a Judecatoriei Roman, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 341 din 18 mai 2006 a Curtii de Apel Bacau.

Condamnatul a motivat ca a promovat cerere de revizuire împotriva sentintei sus mentionate, întrucât o considera nelegala, si a solicitat achitarea sa cu privire la infractiunile pentru care a fost condamnat. Condamnatul a apreciat ca amânarea executarii se justifica pe dispozitiile art. 453 lit. c Cod proc. penala prin aceea ca îndeplineste functia de padurar la Cantonul 21 Ciuta din com. Ion Creanga, unde are responsabilitati sporite datorita faptului ca are obligatia protejarii mediului forestier. De asemenea, condamnatul a aratat ca reprezinta în teritoriu Ocolul Silvic, iar afectarea imaginii sale ar prejudicia indirect patrimoniul forestier, absenta unei persoane cu autoritate conducând la denaturarea în constiinta populatiei a obligatiei respectarii fondului forestier si la devastarea acestuia. Condamnatul a sustinut ca se bucura de o buna imagine în colectivitate, iar încarcerarea sa i-ar aduce mari prejudicii de imagine, întrucât constiinta colectiva în va percepe ca pe un element negativ. Ulterior, chiar de se va constata nevinovatia sa, integrarea în societate nu ar mai fi completa. Condamnatul a mai aratat si ca a demarat exploatarea unui parchet de masa lemnoasa de 150 mc, din care s-au taiat doar 55 mc, iar absenta sa ar conduce la exploatarea nerationala a restului de parchet si la prejudicierea fondului forestier. În plus, condamnatul a precizat ca este unicul întretinator al familiei, ca mama sa este în vârsta si bolnava si ca prin punerea în executare a mandatului nu ar mai putea efectua lucrarile agricole.

Pentru a respinge cererea instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 738 din 7 noiembrie 2005 a Judecatoriei Roman, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 341 din 18 mai 2006 a Curtii de Apel Bacau T.V.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare pentru savârsirea în concurs real a infractiunilor de purtare abuziva, prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal si vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, dispunându-se executarea acesteia în regim privativ de libertate, cu interzicerea exercitiului drepturilor enumerate la art. 64 lit. a-c Cod penal. Ca împrejurari de fapt s-a retinut prin considerente ca, pe fondul unei stari conflictuale generate de împrejurarea ca partea vatamata D.A. depusese împotriva inculpatului o reclamatie la Ocolul Silvic Roman, acesta a agresat-o împreuna cu numitii A.I. si M.Gh. în ziua de 12 noiembrie 2004, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

Asupra temeiniciei motivelor invocate de condamnat în sustinerea cererii de amânare a executarii pedepsei, încadrate în mod formal de acesta pe dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penala, instanta a retinut urmatoarele:

Fiind ramasa definitiva, hotarârea de condamnare se bucura de prezumtia autoritatii de lucru judecat, asa încât promovarea unei cai extraordinare de atac cum este revizuirea nu este de natura sa impieteze asupra fortei sale executorii. În consecinta, în privinta cererii de amânare a executarii pedepsei ne aflam în fata unei situatii de exceptie, când legiuitorul accepta ca, în prezenta unor împrejurari de fapt limitativ prevazute de art. 453 Cod proc. penala, forta executorie de care se bucura hotarârile definitive sa fie înlaturata cu caracter temporar, pâna la încetarea situatiei care a determinat derogarea. Tocmai pentru acest considerent dispozitiile legale ce reglementeaza amânarea executarii pedepsei sunt de stricta aplicare, nefiind permis a se interpreta decât restrictiv si nu permisiv. Asa fiind, orice considerent invocat de condamnat trebuie analizat prin prisma caracterului special la care face trimitere art. 453 lit. c Cod proc. penala, care ar face ca executarea imediata a pedepsei sa aiba consecinte cu adevarat grave pentru condamnat, familie sau unitatea în care este încadrat. Asupra acestor din urma chestiuni instanta apreciaza ca, în nici un caz, considerentele invocate de condamnat nu ar putea conduce la concluzia justetei solicitarii sale de amânare a executarii pedepsei închisorii. Într-adevar, având calitatea de padurar, condamnatul are obligatia de a proteja mediul forestier si de a preveni pagubele ce s-ar putea produce acestuia, însa tocmai exercitarea abuziva si în afara cadrului legal a acestor îndatoriri de serviciu si agresarea grava a partii vatamate pe motivul formularii de catre aceasta a unei reclamatii au condus la condamnarea sa. Imaginea publica a condamnatului, ca persoana fizica si ca angajat al Ocolului Silvic Roman, are de suferit nu ca efect al punerii în executare a hotarârii, ci exclusiv ca urmare a conduitei culpabile a acestuia. Comiterea infractiunilor este cea care l-a supus pe condamnat oprobriului public, nu hotarârea instantei. Tot astfel, imaginea condamnatului în constiinta publica ar fi lezata nu prin încarcerarea sa, ci prin sustragerea de la executarea pedepsei prin invocarea unor motive lipsite de substanta. Cât priveste sustinerea ca activitatea unitatii în care este încadrat în munca ar avea de suferit ca urmare a încarcerarii sale, instanta apreciaza ca nu este o problema insurmontabila desemnarea unui înlocuitor, cu titlu provizoriu, la locul de munca, cu atât mai mult cu cât perioada relativ îndelungata de timp scursa de la data savârsirii faptelor a creat angajatorului posibilitatea analizarii din timp a oportunitatii încadrarii unei alte persoane în locul condamnatului. Tot astfel, chestiunea administrarii parchetului de exploatare a masei lemnoase poate fi rezolvata si de alti lucratori silvici, nefiind o sarcina intuitu personae.

Referitor la chestiunile legate de implicatiile încarcerarii asupra relatiilor de familie ale condamnatului, instanta a retinut, dupa cum însusi condamnatul a învederat, ca acesta nu este casatorit, nu are copii minori în întretinere, iar mama sa nu prezinta afectiuni care sa o împiedice sa îsi administreze propria gospodarie. Mai mult, chiar condamnatul a aratat ca sora sa lucreaza în strainatate, ajutând material pe mama sa. În consecinta, nici aceste motive, oricât de lejer ar fi interpretate, nu pot justifica amânarea executarii pedepsei.

Etichete: