Top

Contraventional anulare proces verbal

Prin sentinta din 07,11,2007 a judecătoriei Hârlău a fost admisă plângerea formulată de petentul B V, în contradictoriu cu intimata IPJ şi in consecintă a fost anulat procesul – verbal de contravenţie şi inlaturate sanctiunile dispuse prin procesul – verbal.

Obligă intimata să plătească petentului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut că prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 156 lei si retinerea permisului de conducere, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de articolul 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002. S-a reţinut că, în ziua de 2.04.2007, in jururl orelor 8.40, petentul, conducând autovehiculul, s-a angajat în depăşirea autovehiculului politiei pe trecerea de pietoni din dreptul cinematografului, trecere de pietoni semnalizata corespunzator cu indicatoare si marcaj transversal.

Examinând procesul-verbal de contravenţie prin prisma exigentelor de forma prevazute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa constată ca acesta indeplineste rigorile legii sub aspect formal.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 şi temeinicia procesului verbal de contravenţie contestat, instanţa apreciaza ca situatia de fapt asa cum a fost retinuta prin procesul – verbal de contraventie nu corespunde realitatii, asa cum a fost probata in cauza.

Astfel, efectuarea unei manevre de depasire de catre autovehiculul condus de petent a vehiculului de politie condus de agentul constatator este certa, fiind recunoscuta atat de catre petent, prin plangerea contraventionala cat si de catre agentul constatator prin raportul depus la dosarul cauzei, sau prin declaratiile martorilor audiati in cauza.

In ce priveste insa, locul in care s-a efectuat aceasta manevra de depasire, din probele administrate in cauza instanta nu poate retine ca aceasta a avut loc pe trecerea de pietoni. Astfel, martorii audiati in cauza, au aratat prin declaratii concordante ca in ziua respectiva, venind dinspre Botosani si aflandu-se in masina condusa de petent, la intrarea in orasul Harlau, au intalnit in trafic masina echipajului de politie. Petentul a mers in spatele acesteia o buna bucata de drum, si, mergand tot in spatele masinii de politie, a trecut de trecerea de pietoni din dreptul spitalului, mai apoi de cea din dreptul cinematografului, si dupa trecerea de aceasta, petentul a initiat manevra de depasire a vehiculului politiei. Declaratiile martorilor sunt concordante in a arata ca manevra de depasire s-a efectuat cu respectarea de catre petent a regulilor privind depasirea, respectiv intr-o zona in care nu era trecere de pietoni, nu era marcaj continuu, si dupa ce petentul s-a asigurat in mod corespunzator, coroborandu-se astfel, si cu descrierea faptei facuta prin plangerea contraventionala.

De asemeni, instanta retine, din depozitia acelorasi martori faptul ca autovehiculul condus de petent nu a fost oprit in trafic in intervalul de timp imediat urmator sau apropiat al efectuarii depasirii, nu a fost urmarit sau semnalizat acustic sau luminos pentru a opri, ci a fost oprit mult mai tarziu, la iesirea din oras, dupa aproximativ 1 km si jumatate. O astfel de imprejurare indreptateste concluzia unei incertitudini a faptei astfel cum a fost descrisa de agentul constatator : cat timp agentul constatator a putut observa imediat fapta, fiind vorba de depasirea autoturismului pe care il conducea, ar fi avut posibilitatea unei interventii imediate oprind vehiculul in cauza.

Instanta retine, asadar, o valoare probatorie semnificativa depozitiei martorilor audiati in prezenta cauza, dat fiind faptul ca acestia s-au aflat in masina condusa de petent, si au putut percepe prin propriile lor simturi desfasurarea manevrei in cauza si a incidentului cu oganele de politie. De asemeni, relevanta majora a probelor administrate la cererea petentului decurge si din faptul ca acestea nu au fost combatute prin probe contrare de catre intimata.

Astfel, in aprecierea asupra modului de savarsire a faptei, astfel cum a fost retinut, instanta are in vedere si faptul ca, in cauza, constatarea faptei si retinerea contraventiei s-a facut de catre agentul constatator fara a fi indicate probe, precum mijloace tehnice de inregistrare, sau alte probe precum martori, pe care instanta sa ii poata chema in fata ei spre a fi audiati si ale caror marturii, puse in balanta alaturi de depozitiile martorilor petentului, sa poata sustine existenta faptei contraventionale asa cum a fost descrisa de agentul constatator, sau probe care, chiar fara a fi inscrise in procesul verbal, sa fi fost indicate de intimata si solicitate a fi administrate in faza judecatii.

Dimpotiva, singurele probe de natura a fi administrate in cauza au fost cele propuse petent. In ce priveste declaratia agentului constatator, instanta retine ca aceasta singura, fara, a putea fi coroborata cu alte probe, nu poate avea valoare probatorie distincta de procesul – verbal, in care fireste, se regasesc consemnarile si opinia aceluiasi agent constatator. De asemeni, nici imprejurarea ca petentul a achitat jumatate din minimul amenzii inscrise in procesul – verbal nu este suficienta pentru a sustine existenta faptei, ci ar fi putut fi cel mult un indiciu care, numai alaturi de alte probe certe, ar fi putut sustine concluzia existentei faptei contraventionale asa cum a fost retinuta de agentul constatator; in lipsa lor, apare ca simplu exercitiu al unui drept.

Este adevarat ca procesul – verbal de contraventie, ca act admnistrativ, beneficiaza de o prezumtie de legalitate si temeinicie, asupra celor constatate de agentul constatator. Insa, aceasta prezumtie nu este absoluta, impotriva ei putand a se face proba contrara, dovada pe care, petentul, in cauza, a reusit sa o faca prin martorii audiati in cauza.

Fata de cele sus aratate, instanta apreciaza ca in cauza, fapta contraventionala asa cum a fost retinuta de agentul constatator in procesul – verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, nu exista, urmand sa admita plangerea contraventionala, sa anuleze procesul – verbal de contravenţie şi sa inlature sanctiunile dispuse prin procesul – verbal.

Întrucat, in temeiul art. 274 C.proc.civ., intimata se afla in culpa procesuala, instanţa urmează să oblige pe intimată la plata catre petent reprezentand cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

Etichete: