Top

Reducerea cuantumului onorariului de avocat fixat pentru faza executării silite. Urmărirea unui imobil care nu se află în patrimoniul debitoarei. Urmărirea bunurilor imobile înaintea celor mobile, ca facultate a creditorului urmăritor. Subevaluare.

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatoarea SC A. SA, cu sediul în or. Tg. Frumos, jud. Iaşi, în contradictoriu cu intimatul BEJ C.V. împotriva somaţiei imobiliare şi a procesului verbal de situaţie imobiliară emise în data de 25.01.2008 în dosarul de executare silită nr. .., solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor de executare şi suspendarea executării silite.

În motivarea cererii contestatoarea arată că […] în actele de executare contestate au fost incluse, pe lângă sumele menţionate în titlu, şi cheltuielile de executare […] ce cuprind suma de 5500 lei cu titlu de onorariu de avocat.

Contestă debitoarea această sumă de 5500 lei şi solicită reducerea ei, argumentând că este disproporţionat de mare atât în raport cu valoarea debitului, cât şi cu cuantumul onorariului de executor judecătoresc ce a fost stabilit la suma de 1500 lei.

Distinct de acest motiv, contestatoarea invocă şi faptul că cele trei spaţii comerciale scoase la licitaţie au fost subevaluate şi că unul dintre ele […] nu este proprietatea sa. Mai mult, contestatoarea susţine că valoarea imobilelor urmărite silit este cu mult mai mare decât valoarea creanţei, iar executarea se impunea a fi făcută mai întâi asupra bunurilor sale mobile.

În drept sunt invocate disp. art. 399, art. 400 şi urm. C.pr.civ.

La prima zi de înfăţişare […], contestatoarea a completat cadrul procesual solicitând prin cerere scrisă introducerea în proces în calitate de intimată a creditoarei SC R. SRL cu sediul în Roman, jud. Neamţ, reiterând motivele de contestaţie din cererea introductivă.

Intimatul BEJ C.V. a depus întâmpinare prin care a susţinut că cererea nu este întemeiată, întrucât onorariul de avocat din faza de executare a fost stabilit pe baza dovezilor depuse de creditoare, iar legea permite recurgerea simultană la mai multe forme de executare silită, debitoarea având posibilitatea de a indica ordinea vânzării corpurilor din proprietate, până la realizarea integrală a creanţei.

Intimata SC R. SRL a depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare, arătând că prin contestarea onorariului de avocat debitoarea nu urmăreşte decât tergiversarea executării, aceasta având datorii către mai mulţi creditori care la rândul lor încearcă să-şi îndestuleze creanţele, întrucât onorariul de avocat din faza de executare este pe deplin justificat, incluzând şi cheltuielile de deplasare (circa 10 deplasări de la Iaşi la Paşcani), diurna şi costurile apelurilor telefonice.

Intimata invocă jurisprudenţa instanţei supreme care a stabilit că instanţa de judecată nu este îndreptăţită să reducă onorariul convenit de avocat cu clientul său, potrivit disp. art. 34 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. 94 alin. 2 şi 3 din statutul profesiei de avocat. Susţine intimata că, în plus, soluţionarea contestaţiilor cu privire la onorariu este de competenţa exclusivă a Consiliului Baroului.

În dovedirea cererii contestatoarea a depus înscrisuri şi a solicitat efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea valorii de circulaţie a celor trei spaţii comerciale urmărite silit, probă care a fost respinsă […] cu argumentaţia că valoarea bunurilor urmărite a fost stabilită pe bază de raport de expertiză potrivit regulilor prescrise de art. 500 alin. 2 C.pr.civ., rap. la art. 411 alin. 3 C.pr.civ., iar noua expertiză cerută în faţa instanţei de executare (care are competenţa de a efectua controlul de legalitate şi asupra acestei forme de executare) este bazată doar pe afirmaţia de subevaluare, afirmaţie ce este formulată în termeni generali, fără o indicare concretă a argumentelor, împrejurărilor de fapt, observaţiilor ori obiecţiunilor care să poată susţine necesitatea reevaluării bunurilor.

Cererea de suspendare a executării silite imobiliare până la soluţionarea contestaţiei la executare a fost admisă […].

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materie, instanţa a retinut ca […] la data de 22.10.2007 executorul judecătoresc a emis somaţia nr. … prin care i s-a pus în vedere debitoarei să-şi execute obligaţia de plată a sumei totale de 19.405,40 lei, compusă din 13.832 lei debit + penalităţi, 39,3 lei cheltuieli de judecată, 34,10 lei taxe timbru pentru forme de executare, 1000 lei onorariu executor şi 2500 lei onorariu avocat forme executare.

Prin procesul verbal din data de 25.01.2008 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare. Onorariul de executor a fost stabilit la suma de 1500 lei, iar onorariul de avocat pentru executarea silită a fost stabilit la suma totală de 5500 lei, fiind ataşată şi chitanţa fiscală nr. … privind plata diferenţei de 3000 lei cu acest titlu.

Pentru realizarea creanţei urmărite au fost pornite concomitent două forme de executare, poprirea şi urmărirea silită imobiliare […] În cadrul urmăririi silite imobiliare, în data de 25.01.2008, au fost emise cele două acte contestate în proces, respectiv somaţia imobiliară şi procesul verbal de situaţie nr. .., în cuprinsul cărora se face menţiune despre creanţa urmărită în valoare totală de 22.653,80 lei (6080 lei debit, penalităţi de 0,25 % pe zi de întârziere, 2039,3 lei cheltuieli de judecată, 7269,9 lei cheltuieli de executare compuse din onorariu avocat 5500 lei, onorariu executor 1500 lei, taxe timbru, taxe poştale, taxe carte funciară) şi despre imobilele urmărite constând în trei spaţii comerciale situate în or. Tg. Frumos, în suprafaţă de 9,15 mp (cota indiviză teren 2,48 mp), 33,50 mp (cota indiviză teren 9,04 mp) şi respectiv 617,77 mp.

Valorile de circulaţie a celor trei imobile au fost stabilite, pe bază de raport de expertiză […], la sumele de 21.274 lei, 87.051 lei şi respectiv 356.304 lei.

În cursul judecării contestaţiei la executare a fost emisă şi depusă la dosar şi publicaţia de vânzare nr. 247/2007 în cuprinsul căreia este înscrisă ca dată a emiterii actului ziua de 19.03.2007. Publicaţia de vânzare vizează numai două dintre imobilele asupra cărora s-au făcut formalităţile premergătoare descrise mai sus, fiind vorba despre spaţiile comerciale în suprafaţă de 9,15 mp şi 33,50 mp., pentru creanţa urmărită în valoare totală de 22.653 lei.

Din cuprinsul cărţii funciare nr. 158 deschise pe numele proprietarei SC A. SA pentru imobilele deţinute în proprietate în or. Tg. Frumos, rezultă că înscrierea imobilului spaţiu comercial în suprafaţă de 617,77 mp a fost rectificată în baza încheierii nr. ../08.09.2005, în sensul înscrierii imobilului spaţiu comercial în suprafaţă de 156,85 mp, dezmembrat la rândul lui în trei spaţii comerciale compuse din 114,20 mp, 9,15 mp şi respectiv 33,50 mp.

[…]

Asupra fondului contestaţiei la executare

Primul motiv de contestaţie vizează cuantumul onorariului de avocat din faza de executare silită, în sumă de 5500 lei, dovedit cu chitanţe fiscale.

Preliminar analizării în concret a cererii de reducere a onorariului de avocat se impun a fi făcute următoarele observaţii:

Aşa după cum rezultă cu claritate din prevederile art. 34 din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 94 alin. 2 şi 3 din Statutul profesiei de avocat şi după cum s-a preluat şi în decizia nr. 1479/1996 a Secţiei Comerciale a Curţii Supreme de Justiţie (pe care o invocă intimata în apărare), în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite între avocat şi client, orice imixtiune din partea vreunui organ al Statului este inadmisibilă.

Însă, în aplicarea textului art. 274 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cu care „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va considera motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat” nu se intervine în contractul de asistenţă judiciară, care îşi produce pe deplin efectele între părţi (art. 969 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi de complexitatea cauzei.

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse şi sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcţie de situaţia concretă instanţa are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câştigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârşit un abuz de drept, deci o faptă ilicită şi prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.

În spiritul acestei interpretări sunt doctrina şi jurisprudenţa recentă (spre ex. dec. nr. 2280/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV a civilă, sent. civ. nr. 4782/2003a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sent. civ. nr. 4116/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti), la care se adaugă şi principiul certitudinii jurisprudenţiale şi a siguranţei publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza Beian împotriva României.

Din considerentele expuse şi având în vedere disp. art. 3717 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cu care „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (…)”, precum şi caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanţa apreciază că se impune reducerea de la 5500 lei la 3500 lei a onorariului de avocat pentru faza de executare silită.

În concret instanţa are în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii, munca depusă de avocat, cheltuielile ocazionate de cele 8 deplasări de la Iaşi la Paşcani (probate cu ordinele de deplasare din 22.10.2007, 29.10.2007, 19.11.2007, 6.12.2007, 12.12.2007, 25.01.2008, 18.02.2008 şi 13.03.2008), cuantumul onorariului executorului judecătoresc pentru executarea silită în discuţie (de 1500 lei), criterii ce au fost analizate prin prisma necesităţii asigurării unui raport de proporţionalitate şi a unui just echilibru între drepturile şi interesele legitime ale ambelor părţi.

Reducerea sumei sus-menţionate antrenează consecinţa firească a anulării actelor contestate (somaţie imobiliară şi proces verbal de situaţie), pentru fracţiunea de cheltuieli de executare urmărite fără just temei.

Cel de-al doilea motiv din contestaţia la executare vizează împrejurarea că unul dintre imobilele urmărite (cel în suprafaţă de 677,77 mp) nu este proprietatea debitoarei contestatoarei. Această afirmaţie din cerere este probată pe deplin în proces cu copia certificată a cărţii funciare nr. 158, în cuprinsul căreia este consemnată încheierea de rectificare analizată mai sus.

Întrucât în cadrul executării silite indirecte, cum este cazul de faţă, executarea silită are ca obiect bunuri din patrimoniul debitorului care, fiind indisponibilizate şi apoi valorificate, în condiţiile legii, permit ca, din sumele astfel obţinute, să fie îndestulată creanţa pusă în executare, instanţa reţine că în mod nelegal cele două acte de executare privesc un bun care nu aparţine debitoarei şi care, neputând fi urmărit silit, atrage anularea lor.

Este de observat şi faptul că deşi în primele formalităţi au fost menţionate toate cele trei spaţii comerciale urmărite silit, totuşi în publicitatea de vânzare spaţiul comercial în suprafaţă de 677,77 mp nu a mai fost inclus, fără a rezulta din dosarul de executare vreo altă justificare rezonabilă pentru scoaterea lui de la urmărire. Însă, acest din urmă act de executare, care de altfel poartă o dată anterioară emiterii titlului executor, nu formează obiectul cercetării valabilităţii în cauza de faţă.

Cel de-al treilea motiv de contestaţie îl reprezintă recurgerea de către creditoarea intimată la executarea silită imobiliară, mai înainte de a încerca să execute silit bunurile mobile ale debitoarei contestatoare.

Acest motiv nu este însă întemeiat, întrucât, în baza principiului disponibilităţii procesuale, creditorul urmăritor are dreptul, dacă legea nu dispune altfel, în limita creanţei sale, să urmărească orice parte componentă activă a patrimoniului debitorului său (mobile, imobile, sume de bani). În cauza de faţă creditoarea a uzat de acest drept, optând pentru pornirea simultană a două forme de executare silită (poprirea şi urmărirea silită imobiliară), fără ca debitoarea contestatoare să producă dovada intervenirii vreunui caz de încetare a executării silite.

Ultimul motiv invocat în contestaţie vizează pretinsa subevaluare a imobilelor urmărite, contestatoarea depunând la dosar în sprijinul afirmaţiei sale, la ultimul termen de judecată, un raport de evaluare întocmit de evaluatorul C.T., doar pentru spaţiul comercial în suprafaţă de 9,15 mp (cotă indiviză din teren 2,48 mp), în care este stabilită valoarea de piaţă din data de 24.04.2008, la suma de 43.780 lei.

În lipsa unei solicitări concrete din partea contestatoarei de reevaluare în cadrul contestaţiei a acestui imobil, văzând şi consecinţele reţinerii ca temeinice a primelor două motive de contestaţie analizate mai sus, instanţa apreciază că este de prisos a se cerceta forţa doveditoare a acestui din urmă mijloc de probă şi temeinicia/netemeinicia afirmaţiei de subevaluare a imobilului vizat de respectiva dovadă.

Din considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa va admite contestaţia la executare şi va dispune anularea celor două acte contestate şi reducerea onorariului de avocat din faza de executare, admiţând, in consecinţă şi cererea de suspendare a executării silite imobiliare.

Etichete: