Top

Actiune in constatarea prescriptiei achizitive; calitate procesuala pasiva; conditii de admisibilitate.

Prin sentinta civila nr. 11472 din 20 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a solutionat cererea prin care reclamantul VD, in contradictoriu cu paratii Consiliul Local al municipiului Iasi si Primaria municipiului Iasi, a solicitat sa se constate dobandirea, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 23,04 m.p.

Analizand materialul probator administrat in cauza si solutionand cu prioritate, in temeiul art.137 alin. 1 C.p.civ., exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Local al municipiului Iasi, instanta a retinut caracterul fondat al acesteia.

Astfel, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre partile din procesul civil si persoanele implicate in raportul juridic dedus judecatii. Astfel, reclamantul trebuie sa coincida cu titularul dreptului afirmat, iar paratul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) in raportul juridic respectiv. In cazul situatiilor juridice pentru a caror realizare este obligatorie calea justitiei, calitatea procesuala activa apartine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasiva este a celui fata de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificarii calitatii procesuale active si a celei pasive in procesul civil revine reclamantului, iar instanta este datoare, odata sesizata, sa verifice ambele calitati.

Uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra unui bun (imobil, in cauza de fata), dar si o sanctiune indreptata impotriva vechiului proprietar, care a dat dovada de lipsa de diligenta si a lasat bunul in mana altei persoane, pentru o perioada indelungata. Prin urmare, cererea de constatare a dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra unui teren trebuie indreptata impotriva proprietarului imobilului in discutie.

Instanta a mai observat ca, potrivit art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001, Consiliul Local este un simplu administrator al bunurilor din domeniul public si privat al unitatii administrativ-teritoriale, iar nu proprietar al acestor bunuri, doar unitatea administartiv-teritoriala (in speta, comuna) fiind cea care poate avea un patrimoniu.

In lumina acestor considerente, instanta a apreciat ca paratul Consiliul Local al Muncipiului Iasi nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, urmand sa admita exceptia invocata.

Cu privire la fondul cererii, instanta a retinut ca autorul reclamantului, VC, a cumparat de la numitul DI un imobil situat in Iasi, str. Adunati nr.21, jud.Iasi, compus din casa de locuit cu trei camere si sala, o magazie si terenul aferent, de sub constructii si din jurul acestora, fara a se specifica dimensiunile sau vecinatatile imobilului. In anii 1935-1936, a avut loc sistematizarea zonei „Mahalaua Adunati”, fiind modificate unele laturi ale imobilelor din zona respectiva, printre care si laturile estica si sudica ale imobilului din str. Adunati nr.21. Dupa decesul numitului VC, a fost emis certificatul de mostenitor nr.10 din 22.11.1995, pe numele reclamantului VD, act in care a fost inscrisa suprafata de teren de 206 m.p., cu titlu de masa succesorala, teren situat in Iasi, str.Adunati nr.21.

In urma masuratorilor efectuate de expertul tehnic judiciar desemnat in cauza, s-a constatat ca reclamantul detine, in realitate, 228 m.p; conform planului de situatie intocmit, terenul in litigiu este compus din suprafetele de 12,94 m.p. si 9,93 m.p., astfel cum au fost delimitate in anexa 1 la raportul de expertiza tehnica judiciara.

De la data dobandirii posesiei asupra terenului, in anul 1931, autorul reclamantului si, in continuare, acesta s-au comportat ca adevarati proprietari. Astfel, din declaratiile martorilor audiati in cauza s-a retinut ca reclamantul a stapanit terenul aferent locuintei sale in mod public si netulburat, sub nume de proprietar, achitand taxele si impozitele aferente, fara ca suprafata posedata sa fi suferit modificari. Reclamantul a depus si o serie de chitante privind plata taxelor corespunzatoare.

In drept, potrivit art.1890 Cod civil, toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care nu a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel care invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara a i se putea opune reaua-credinta.

Prescriptia constituie, conform art.1837 Cod civil, un mijloc de a dobandi proprietatea, fiind fondata pe faptul posesiunii (art.1846 alin.1 Cod civil). Pentru a putea prescrie, se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel putin 30 de ani, utilitatea posesiei fiind apreciata in raport de prevederile art.1847 Cod civil, si anume: trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

Nu in ultimul rand, orice posesor posterior are facultatea de a uni posesiunea sa cu cea a autorului sau, spre a putea opune prescriptia (art.1860 Cod civil).

In prezenta cauza, instanta a retinut ca autorul reclamantului a intrat in stapanirea terenului in anul 1931 si a exercitat, de la acel moment, o posesie utila, si anume: publica, netulburata, continua si sub nume de proprietar. Mai mult, reclamantul a inteles sa stapaneasca in continuare, sub nume de proprietar.

Posesia tatalui reclamantului VD si posesia acestuia din urma a fost in mod evident publica, fiind exercitata astfel incat a putut fi cunoscuta de orice persoana interesata. De asemenea, este neindoielnic faptul posedarii pentru sine, sub nume de proprietar, persoanele mentionate actionand permanent ca si cum ar fi fost titularele unui drept de proprietate. De altfel, art.1854 Cod civil instituie o prezumtie in favoarea posesorului, care este prezumat ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.

Discontinuitatea posesiei presupune exercitarea acesteia de catre posesor in mod neregulat, respectiv cu intermitente anormale (art.1848 Cod civil), iar insusirea posesiei de a fi neintrerupta nu este o calitate propriu-zisa a acesteia, ci o conditie care tine de curgerea termenului de prescriptie. Potrivit art.1850 Cod civil, continuitatea si neintreruperea posesiei sunt dispensate de proba din partea celui care invoca prescriptia achizitiva, in sensul ca posesorul actual care dovedeste ca a posedat la un moment dat mai inainte este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar.

In cauza, martorii audiati au confirmat ca reclamantul nu a fost tulburat de nimeni in exercitarea posesiei, astfel incat se retine si indeplinirea cerintei ca posesia sa nu fie fondata ori conservata pe acte de violenta in contra sau din partea adversarului (art.1851 Cod civil).

In lumina tuturor considerentelor de mai sus, instanta considera intemeiata in parte cererea formulata de reclamantul VD in contradictoriu cu paratul Municipiul Iasi, reprezentat legal prin Primar, si o va admite in parte, cu privire la suprafata de 22,87 m.p. (fata de 23,04 m.p, cat a solicitat reclamantul), in temeiul art.1837 si urm. si art.1860 Cod civil. Astfel, va constata ca reclamantul a dobandit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafata de 22,87 m.p., situat in Iasi, str.Adunati nr.21, jud. Iasi.

Etichete: