Art.1 alin1, art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Excepţie de neconstituţionalitate. Încheiere de suspendare a judecăţii şi înaintare a dosarului către Curtea Constituţională

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la 20.02.2009, creditoarea S.C.
B.A.T.R.S.R.L., a solicitat emiterea unei somaţii de plată potrivit O.G. nr.
5/2001 împotriva debitoarei S.C. C.N.C. S.R.L. privind plata unor sume de bani
cu titlul de preţ neachitat potrivit facturilor emise de creditoare pentru marfa
livrată şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin notele de concluzii depuse la dosar, debitoarea a invocat excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art.1 alin1, art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată. Ordonanţa prin care este admisă cererea
este executorie, deoarece cererea în anulare nu este de natură să suspende
executarea, deşi este posibilă anularea ordonanţei în procedura somaţiei de plată.
Pe de altă parte actul normativ nu prevede o limitare a valorii creanţelor cărora
le este aplicabil Astfel încât este posibil ca, după o procedură formală şi
simplificată care nu presupune o cercetare a fondului raportului dintre părţi, să
se treacă la executarea silită pentru sume importante de bani, condiţii în care este
afectat dreptul de proprietate şi dreptul la apărare al debitorului.
Analizând cu prioritate excepţia de neconstituţionalitate ridicată, în
măsura şi limitele competenţei sale, instanţa apreciază că în cauză se impune
sesizarea Curţii Constituţionale, singura competentă să se pronunţe asupra
constituţionalităţii, neconstituţionalităţii legilor sau ordonanţelor aflate în
vigoare.
Astfel, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
art. 29 alin 1 din Legea 47/1992 republicată, textul legal a fost defăimat ca fiind
neconstituţional în faţa unei instanţe de judecată, fiind inclus într-o ordonanţă a
guvernului (O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată), aflată în
vigoare, excepţia vizată având legătură cu soluţionarea cauzei. În acest sens
instanţa reţine că este vizat, între altele, art.1 alin. (1) din ordonanţă care
determină domeniul de aplicare a actului normativ.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, potrivit art.29 din Legea nr.
47/1992, instanţa reţine că procedura somaţiei de plată a fost reglementată în
sprijinul recuperării creanţelor băneşti referitoare la executarea anumitor
servicii, lucrari sau orice alte prestaţii, indiferent de valoarea acestora, în sensul
de a permite creditorului să obţină un titlu executoriu într-o procedură
simplificată şi rapidă însă numai în măsura în care este vorba despre o creanţă
certă, lichidă şi exigibilă şi care este asumată prin contract constatat printr-un
înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de
parţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege. Cererea de emitere a
ordonanţei care conţine somaţia de plată poate fi admisă doar dacă instanţa
apreciază ca fiind îndeplinite aceste condiţii, în caz contrar cererea urmând a fi
respinsă.
Se constată de asemenea că ordonanţa se înmânează sau se comunică
părţilor cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În ipoteza
respingerii cererii, ca şi în ipoteza admiterii în parte, creditorul nu are deschisă
vreo cale de atac în această procedura specială ci va urma calea procedurii de
drept comun. În ipoteza admiterii cererii în tot sau în parte debitorul are deschisă
calea cererii în anulare.
Pe de altă parte, din conţinutul art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001 se
desprinde concluzia că ordonanţa prin care cererea a fost admisă în tot sau în
parte poate fi învestită cu formulă executorie, devenind titlu executoriu (şi deci
creditorul poate declanşa executarea silită) doar dacă se face dovada comunicării
către debitor cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi în măsura în
care a expirat pentru debitor termenul de exercitare a cererii în anulare sau
cererea în anulare a fost respinsă. ( a se vedea Decizia pronunţată de Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nr. 11/2006)
Astfel articolele din Ordonanţa nr.5/2001 vizate de debitoare, în contextul
ansamblului actului normativ, denotă preocuparea legiuitorului de a asigura un
just echilibru între interesul creditorului în recuperarea creanţei şi dreptul la
apărare al debitorului. În consecinţă instanţa apreciază că nu este adusă atingerii
dreptului la proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie şi dreptului la
apărare ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art.21, fiind
vorba despre o reglementare a conţinutului şi exerciţiului acestor drepturi
conformă cu exigenţele constituţionale.
În baza art.29 din Legea nr.47/1992, instanţa a dispus suspendarea
judecăţii şi înaintarea dosarului la Curtea Constituţională a României în vederea
soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.