Top

În conformitate cu prevederile art.10 alin.2 din OG nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art.8

În conformitate cu prevederile art.10 alin.2 din OG nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art.8 cerere în anulare împotriva Ordonanţei de admitere a cererii creditorului.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, contestatorul X în contradictoriu cu intimata Y a solicitat anularea actelor de executare silită îndeplinite în dosarul de executare.

În motivarea cererii contestatorul arată că prin contractul de consultanţă s-a obligat să-i asigure servicii de consultanţă de specialitate. Deoarece societatea nu a respectat clauzele contractuale, contestatorul a plecat la muncă în străinătate. Tariful pentru serviciile prestate de consultant a fost în cuantum de 400 euro, sumă pentru care s-a emis factură fiscală. La data de s-a semnat un contract de cesiune de creanţă între Y şi Z. Incorect a fost emisă somaţia de plată ce constă în sentinţa civilă. Pretenţiile solicitate de creditoare nu sunt justificate faţă de întinderea dreptului de creanţă cesionat. Apartamentul scos la vânzare de către executorul judecătoresc face parte din comunitatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de contestator împreună cu soţia lui. Executorul judecătoresc a înfiinţat şi poprire pe drepturile băneşti ale contestatorului, drepturi care sunt destinate întreţinerii familiei.

Instanţa, învestită în rejudecare, cu prezenta contestaţie la titlu, conform art. 10 din OG nr. 5/2001 are în vedere art.401 alin.1 indice 1 din Codul de procedură civilă: contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executare silită.

În consecinţă, raportat la data rămânerii definitive şi irevocabile a Sentinţei nr. constată că aceasta este formulată în termen.

Prin Sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă prin neformularea unei cereri în anularea somaţiei de plată, contestatorul X a fost somat să achite intimatei Y suma de 6042,4 lei din care 1456lei reprezintă contravaloare factură iar 4586,4 lei reprezintă penalităţi de întârziere.

Potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Conform art.401 alin.1 indice 1 din Codul de procedură civilă, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executare silită.

Conform art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărei îndeplinire a fost refuzată.

În conformitate cu prevederile art.10 alin.2 din OG nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, prin contestaţia la executare debitorul putând invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art.8 cerere în anulare împotriva Ordonanţei de admitere a cererii creditorului.

Per a contrario, contestatorul poate invoca apărări de fond împotriva titului executoriu.

Prin Contractul de cesiune de creanţă drepturile de creanţă împotriva lui X, decurgând din contractul de consultanţă au fost cedate, debitorul-contestator fiind înştiinţat despre această situaţie, prin intermediul executorului judecătoresc.

Între părţi, ca efect al cesiunii de creanţă, din momentul realizării acordului de voinţă, creanţa se transferă către cesionar. Creanţa trece în patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv penalităţi. Cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile. Mai mult, creanţa rămâne neschimbată, în sensul că-şi păstrează natura, garanţiie care o însoţeşte şi, dacă este vorba de o sumă de bani, cazul de faţă, va continua să producă aceeaşi dobândă. Mai mult, ca efect al cesiunii de creanţă, cesionarul, în speţă intimatul, devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei, indiferent de preţul pe care l-a plătit, iar, prin notificarea produsă prin intermediul executorilor judecătoreşti, ea îşi produce efecte faţă de terţi, inclusiv faţă de debitorul cedat, conform art.1393 din Codul civil.

Instanţa consideră că, întrucât nu şi-a achitat datoria în termenul convenit, iar debitorul contestator a fost notificat, fiindu-i opozabilă cesiunea de creanţă, debitul/creanţa are caracter cert, lichid şi exigibil şi apărările de fond sunt neîntemeiate.

Decizia a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la 12.04.2011.

Etichete:

Procedura somaţiei de plată. Condiţii de admisibilitate.

Prin sentinţa civilă nr. 625 din 19 aprilie 2004 a Tribunalului Vaslui a fost admisă cererea în anulare formulată de debitoarea SC GOSCOMLOC SA Huşi, în contradictor cu creditoarea S.M.P. Petrom S.A. Bucureşti – Sucursala PECO Vaslui, împotriva somaţiei de plată, dispusă prin ordonanţa nr. 2242/15 septembrie 2003, emisă de Tribunalul Vaslui.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa atacată, debitoarea a fost obligată să achite creditoarei suma de 39 894 247 929 lei cu titlu de preţ produse petroliere şi penalităţi de întârziere plată şi suma de 392 000 lei cheltuieli de judecată în termen de 30 zile de la data comunicării ordonanţei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în baza contractelor comerciale nr. 8/2001, nr. 16/2002 şi 14/2003 s-au livrat debitoarei produse în valoare totală de 17 386 277 lei, conform facturilor fiscale depuse la dosar, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, situaţie în care s-au formulat pretenţiile menţionate.
Prin întâmpinare, debitoarea recunoaşte suma de 17 386 076 277 lei, sumă ce a fost confirmată de altfel prin răspunsul la concilierea iniţială de către creditoare, înregistrată sub nr. 4586 din 30.06.2003, dar nu este de acord cu penalităţile de întârziere, cererea neîndeplinind condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, acestea urmând a fi calculate de un expert.
Tribunalul verificând actele şi lucrările dosarelor, întreg materialul probator administrat în cauză, constată că pretenţiile creditoarei sunt integral întemeiate, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, conform prevederilor art. 379 Cod procedură civilă şi art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, modificată ulterior.
Împotriva acestei ordonanţe, debitoarea a formulat cerere de anulare, susţinând că instanţa nu a luat în considerare apărările sale consemnate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, întrucât acestea nu au fost niciodată recunoscute, nu s-a efectuat un punctaj comun prin care să fie stabilită suma pe care o datorează ca penalităţi.
Cu atât mai mult, între calculele depuse de creditoare şi calculul debitoarei sunt diferenţe semnificative, drept pentru care se apreciază că pentru clarificarea sumelor reprezentând penalităţi este necesară efectuarea unei expertize finaciar-contabile, probă care nu poate fi administrată în cadrul procedurii somaţiei de plată, ci pe calea dreptului comun.
Analizând ordonanţa în raport cu probatoriul acesteia, tribunalul constată că cererea nu este întemeiată.
În mod corect, instanţa a reţinut că cererea de somaţie este întemeiată şi dovedită, debitul principal fiind dovedit şi însuşit de debitoare. Stabilind acest debit, calculul penalităţilor nu necesită o judecată de fond, fiind suficient un simplu calcul matematic, care pe baza înscrisurilor a fost pe deplin dovedit. Stabilind totodată că datoria este certă, lichidă şi exigibilă, cererea de somare fiind dovedită, în mod corect a fost admisă. Pentru aceste considerente, cererea în anulare nefiind întemeiată, va fi respinsă, menţinând ordonanţa atacată ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. GOSCOMLOC S.A. Huşi, invocând faptul că penalităţile nu sunt datorata în totalitate, calculul acestor nu este real şi nu se poate stabili data scadenţei pe zile de întârziere, solicitând a fi admise în parte pretenţiile debitoarei S.N:P. PETROM S.A. Bucureşti – Sucursala PECO Vaslui, respectiv suma de 17 386 076 277 lei şi respins capătul de cerere privind penalităţile în sumă de 22 508 171 652 lei, pentru care este necesar efectuarea unei expertize.
Curtea de Apel Iaşi, examinând cererea de recurs constată că aceasta este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bună voie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract, constatate printr-un înscris, determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi, prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturile şi obligaţiile privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Procedura specială a somaţiei de plată poate fi exercitată, spre deosebire de acţiunile în pretenţii promovate pe calea dreptului comun, numai dacă creanţa pretinsă nu este contestată, nu numai în ce priveşte existenţa, ci şi cuantumul valoric al acesteia, deoarece în caz contrar, pe de o parte, nu ar mai exista raţiunea menţinerii celor două proceduri diferite, iar pe de altă parte, o atare concluzie rezultă din dispoziţiile aplicabile procedurii speciale.
În speţă, obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere calculate de creditoare în sumă de 22 508 171 652 lei nu a fost însuşită de debitoare, dimpotrivă suma a fost permanent contestată, astfel, pe calea dreptului comun, urmează a se administra probe, respectiv expertiză financiar contabilă.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a admis recursul declarat, iar sentinţa pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost schimbată în tor.
S-a admis cererea în anulare şi anulată în parte Ordonanţa nr. 2242 din 15.12.2003 pronunţată de Tribunalul Vaslui în sensul că s-a respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere în sumă de 22 508 171 652 lei, fiind menţinute dispoziţiile ordonanţei privind somaţia de plată pentru suma de 17 386 076 277 lei reprezentând preţ.
Decizia nr. 320/R din 6 septembrie 2004.

Etichete:

Art.1 alin1, art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Excepţie de neconstituţionalitate. Încheiere de suspendare a judecăţii şi înaintare a dosarului către Curtea Constituţională

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la 20.02.2009, creditoarea S.C.
B.A.T.R.S.R.L., a solicitat emiterea unei somaţii de plată potrivit O.G. nr.
5/2001 împotriva debitoarei S.C. C.N.C. S.R.L. privind plata unor sume de bani
cu titlul de preţ neachitat potrivit facturilor emise de creditoare pentru marfa
livrată şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin notele de concluzii depuse la dosar, debitoarea a invocat excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art.1 alin1, art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată. Ordonanţa prin care este admisă cererea
este executorie, deoarece cererea în anulare nu este de natură să suspende
executarea, deşi este posibilă anularea ordonanţei în procedura somaţiei de plată.
Pe de altă parte actul normativ nu prevede o limitare a valorii creanţelor cărora
le este aplicabil Astfel încât este posibil ca, după o procedură formală şi
simplificată care nu presupune o cercetare a fondului raportului dintre părţi, să
se treacă la executarea silită pentru sume importante de bani, condiţii în care este
afectat dreptul de proprietate şi dreptul la apărare al debitorului.
Analizând cu prioritate excepţia de neconstituţionalitate ridicată, în
măsura şi limitele competenţei sale, instanţa apreciază că în cauză se impune
sesizarea Curţii Constituţionale, singura competentă să se pronunţe asupra
constituţionalităţii, neconstituţionalităţii legilor sau ordonanţelor aflate în
vigoare.
Astfel, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
art. 29 alin 1 din Legea 47/1992 republicată, textul legal a fost defăimat ca fiind
neconstituţional în faţa unei instanţe de judecată, fiind inclus într-o ordonanţă a
guvernului (O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată), aflată în
vigoare, excepţia vizată având legătură cu soluţionarea cauzei. În acest sens
instanţa reţine că este vizat, între altele, art.1 alin. (1) din ordonanţă care
determină domeniul de aplicare a actului normativ.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, potrivit art.29 din Legea nr.
47/1992, instanţa reţine că procedura somaţiei de plată a fost reglementată în
sprijinul recuperării creanţelor băneşti referitoare la executarea anumitor
servicii, lucrari sau orice alte prestaţii, indiferent de valoarea acestora, în sensul
de a permite creditorului să obţină un titlu executoriu într-o procedură
simplificată şi rapidă însă numai în măsura în care este vorba despre o creanţă
certă, lichidă şi exigibilă şi care este asumată prin contract constatat printr-un
înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de
parţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege. Cererea de emitere a
ordonanţei care conţine somaţia de plată poate fi admisă doar dacă instanţa
apreciază ca fiind îndeplinite aceste condiţii, în caz contrar cererea urmând a fi
respinsă.
Se constată de asemenea că ordonanţa se înmânează sau se comunică
părţilor cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În ipoteza
respingerii cererii, ca şi în ipoteza admiterii în parte, creditorul nu are deschisă
vreo cale de atac în această procedura specială ci va urma calea procedurii de
drept comun. În ipoteza admiterii cererii în tot sau în parte debitorul are deschisă
calea cererii în anulare.
Pe de altă parte, din conţinutul art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001 se
desprinde concluzia că ordonanţa prin care cererea a fost admisă în tot sau în
parte poate fi învestită cu formulă executorie, devenind titlu executoriu (şi deci
creditorul poate declanşa executarea silită) doar dacă se face dovada comunicării
către debitor cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi în măsura în
care a expirat pentru debitor termenul de exercitare a cererii în anulare sau
cererea în anulare a fost respinsă. ( a se vedea Decizia pronunţată de Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nr. 11/2006)
Astfel articolele din Ordonanţa nr.5/2001 vizate de debitoare, în contextul
ansamblului actului normativ, denotă preocuparea legiuitorului de a asigura un
just echilibru între interesul creditorului în recuperarea creanţei şi dreptul la
apărare al debitorului. În consecinţă instanţa apreciază că nu este adusă atingerii
dreptului la proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie şi dreptului la
apărare ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art.21, fiind
vorba despre o reglementare a conţinutului şi exerciţiului acestor drepturi
conformă cu exigenţele constituţionale.
În baza art.29 din Legea nr.47/1992, instanţa a dispus suspendarea
judecăţii şi înaintarea dosarului la Curtea Constituţională a României în vederea
soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

Etichete:

PROCEDURA SOMATIEI DE PLATA. CONDITII.

4. PROCEDURA SOMATIEI DE PLATA. CONDITII.

Prin Ordonanta nr.1716 din 6 decembrie 2002, Tribunalul Suceava – sectia comerciala si de contencios administrativ a admis plangerea debitorului M.A., obligand debitoarea SC „M.” SRL Solca sa-i plateasca in termen de 30 de zile suma de 64.414.207 lei, cu titlu de pret si dobanda aferenta acestei sume.

Cererea in anulare formulata impotriva acestei ordonante, de catre debitoare, a fost respinsa ca nefondata, de Tribunalul Suceava – sectia comerciala si de contencios administrativ prin sentinta nr. 23 din 8 ianuarie 2004.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca actele depuse de creditor indeplinesc conditiile prev. de art.1 din OG nr.5/2001, fiind dovedita o creanta certa, lichida si exigibila in conformitate cu art. 379 Cod civil.

Impotriva sentintei a declarat recurs debitoarea , care a criticat-o pentru nelegalitate, sustinand ca, eronat, s-a respins cererea in anulare, cata vreme nu sunt indeplinite cerintele art.1 din OG nr.5/2001, mai mult prima instanta a ignorat si probele administrate in cauza, in special raportul de expertiza.

Examinand recursul, ale carui motive au fost incadrate in disp.art.304 pct.9 Cod proc. civila, curtea l-a apreciat intemeiat.

Potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, in scopul realizarii de buna voie a creantelor certe, lichide si exigibile, ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract, constatat printr-un inscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti, prin semnatura, ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.

Ca atare, una din conditiile esentiale pentru declansarea acestei proceduri, este ca pretinsa creanta sa fie certa, lichida si exigibila.

Cum intre parti sunt evidente anumite neintelegeri cu privire la existenta vreunei creante, cu privire la unele raporturi contractuale intre parti si cum din copiile celor trei chitante de care se prevaleaza creditorul nu rezulta concret ce reprezinta sumele pretinse, cererea acestuia pe calea somatiei de plata apare neintemeiata.

Procedura somatiei de plata reprezinta o procedura de exceptie, in cadrul careia nu se pot administra probe, ci se examineaza actele sub aspectul indeplinirii celor trei conditii ale creantei necontestate de parti prin aparari de fond, pretentiile reclamantei putand fi analizate doar in cadrul unei actiuni de drept comun.

Ca atare, atata timp cat creanta nu este certa, lichida si exigibila, cererea privind somatia de plata nu poate fi admisa, motiv pentru care in temeiul art.304 pct.9 rap. la art. 312 Cod proc. civila, s-a admis recursul, s-a modificat sentinta si, in rejudecare, a fost admisa cererea in anulare, s-a anulat ordonanta atacata si in fond s-a respins ca nefondata cererea creditorului.

(Decizia nr. 86 din 17 februarie 2005)

Etichete: