Somaţie de plată. Condiţii de admisibilitate. Neîndeplinirea condiţiei ca obligaţia debitoarei să rezulte de înscrisuri însuşite de aceasta
Dosar nr.: 3170/233/2008
Fond: Judecătoria Galaţi, sent.civ. nr.7609/23.10.2008
Recurs: —–
Sinteza speţei: acţiunea în instanţă având natura unei cereri în restituirea plăţii
nedatorate nu poate fi valorificată pe calea somaţiei de plată, deoarece creanţa afirmată
de creditoare – ce constă în dreptul său de a pretinde restituirea sumei plătite injust –
nu rezultă din înscrisuri însuşite de părţi.
Prin cererea înregistrată, creditoarea S.C. N.R. a solicitat instanţei, în
contradictoriu cu debitoarea S.C. L., să emită o ordonanţă prin care să someze
debitoarea să plătească suma de 13.598,98 lei, din care 3.189,39 lei reprezintă
contravaloare marfă, iar 10.409,59 lei reprezintă penalităţi de întârziere. A solicitat, de
asemenea, şi cheltuieli de judecată. În motivarea cererii a arătat între părţi a fost
încheiat un contract de vânzare-cumpărare. În schimbul mărfii livrate, debitoarea trebuia
să achite contravaloarea facturilor fiscale emise, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Pentru perioada întârzierii, creditoarea a calculat şi penalităţile de întârziere. A arătat că
sunt îndeplinite condiţiile art.1 din O.G. nr.5/2001 privind caracterul cert, lichid şi exigibil
al creanţei.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Prin sent.civ. nr.7609/23.10.2008, Judecătoria Galaţi a respins ca inadmisibilă
cererea de emitere a somaţiei de plată. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că
pentru admiterea cererii de emitere a somaţiei de plată, trebuiesc îndeplinite
următoarele condiţii: să existe o creanţă certă, lichidă şi exigibilă; creanţă să fie însuşită
printr-un înscris; creanţa să fie bănească. Potrivit art.379, alin.2 din C.pr.civ., creanţa
certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte,
chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Conform art.379,
alin.3 din C.pr.civ., creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin
însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi
a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie
opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de
creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Aceste condiţii de emitere a somaţiei de plată nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel,
din motivarea cererii reiese că acţiunea creditoarei are natura unei cereri în restituire de
plată nedatorată, reglementată de art.993 din C.civ. O astfel de acţiune nu poate fi
valorificată pe calea somaţiei de plată, deoarece creanţa afirmată de creditoare – ce
constă în dreptul său de a pretinde restituirea sumei plătite injust – nu rezultă din
înscrisuri însuşite de părţi. Acţiunea ar fi fost admisibilă dacă ar fi existat înscrisuri prin
care debitoarea şi-ar fi asumat obligaţia de a restitui suma de bani plătită în plus.
Admiterea unei astfel de acţiuni presupune cercetarea unor condiţii precum efectuarea
plăţii, valabilitatea acesteia, caracterul său nedatorat etc., care nu se pot face în
procedura somaţiei de plată. Având în vedere condiţiile de admisibilitate precum şi
specificul sumar al procedurii somaţiei de plată care nu permite administrarea de probe
pentru dovedirea existenţei creanţei, instanţa urmează să respingă cererea de emitere
a somaţiei de plată, creditoarea având la dispoziţie pentru valorificarea creanţei calea
dreptului comun potrivit art.7 din O.G. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată (faţă
de care somaţia nu are autoritate de lucru judecat, conform art.11^1 din acelaşi act
normativ).
Hotărârea a rămas irevocabilă prin neintroducerea acţiunii în anulare de către
creditoare.
Tags: somaţie de plată
Publicat de: pe 18 July, 2011 
Categorie: 
