Top

Furt calificat. Încadrare juridică. Bun cu valoare economică, aflat în sfera de dispoziţie a părţii vătămate. Săvârşirea faptei imediat după rămânerea definitivă a unei hotărâri anterioare de condamnare.

Prin sentinţa penală nr. 1305/28.04.2010, instanţa a dispus condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a şi art. 75 lit. c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii dispoziţiilor privitoare la săvârşirea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 5.01.2010, în jurul orei 01,30, inculpaţii M.M. şi C.I. au sustras dintr-o curte neasigurată, situată pe str. S. din mun. Iaşi, din apropierea garajului părţii vătămate I., trei punţi metalice provenite din dezmembrarea unor autovehicule, depozitate de administratorul părţii vătămate în aer liber, având o valoare aproximativă de 1200 de lei, transportându-le cu o roabă pe str. S., în scopul de a şi le însuşi pe nedrept în vederea valorificării ca fier vechi.
Instanţa nu şi-a însuşit susţinerile inculpatului, în sensul că era vorba despre bunuri părăsite, fără valoare, prin luarea cărora i s-ar fi făcut administratorului societăţii vătămate chiar un bine. Astfel, instanţa a avut în vedere declaraţiile numitului D.I., administratorul părţii vătămate, privind valoarea aproximativă a bunurilor şi reprezentarea acestuia privind soarta lor viitoare. Într-adevăr, D.I. era dispus să le dea cui le-ar fi cerut, dar chiar şi acest transfer cu titlu gratuit presupunea un act de dispoziţie, deci puterea asupra bunurilor, care de altfel erau depozitate într-un loc împrejmuit, în apropierea garajului părţii vătămate, fie din motive de spaţiu, fie din cauza stării lor avansate de degradare, ceea ce însă nu poate duce la concluzia că nu se aflau în posesia părţii vătămate. Având în vedere că cele trei punţi metalice cântăreau împreună aproximativ 300 de kilograme, iar partea vătămată, prin reprezentantul său, avea dreptul de a dispune de ele în orice mod, inclusiv prin valorificarea la un centru de colectare a fierului vechi, instanţa a apreciat că în mod indubitabil acţiunea inculpaţilor a cauzat societăţii I. un prejudiciu.
Fapta a fost săvârşită de inculpat în jurul orei 01,30 în noaptea de 4/5.01.2010, după rămânerea definitivă a unei sentinţe penale pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 21.12.2009, rămasă definitivă prin neapelare la data de 5.01.2010, la ora 00,00, sentinţă prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Această sentinţă a rămas definitivă la finele zilei de 4.01.2010, prima zi lucrătoare următoare celei la care s-ar fi împlinit termenul de apel, şi chiar dacă fapta dedusă judecăţii a fost comisă de inculpat la aproximativ o oră şi jumătate după acest moment, condamnarea anterioară este totuşi definitivă şi termenul de încercare al suspendării sub supraveghere începuse să curgă.
Instanţa a dispus, astfel, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilite anterior în sarcina inculpatului M.M. şi executarea acesteia alăturat celei aplicate pentru infracţiunea de furt calificat dedusă judecăţii.

Etichete: