Top

Inselaciune in conventii. Fals in declaratii. Latura civila. Anularea actelor juridice

Prin sentinta nr. 491/10.02.2011 a Judecatoriei Iasi-Sectia Penala, s-a dispus in baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. condamnarea inculpatului R G la pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere.
In baza art. 14 si 346 alin. 1 rap. la art. 998-999 C.civ. au fost admise in parte actiunile civile ale partilor civile GC si LG si LV si a obligat inculpatul la plata catre aceastea a sumei de cate 5000 lei, cu titlu de daune morale, instanta respingand restul pretentiilor formulate de partile civile GC, LG si LV, CI si CG, MA si MFC.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca, la data de 09.05.2007, prin contractul de vânzare-cumparare nr. 964/09.05.2007, în calitate de mandatar al numitei CM, inculpatul a vândut numitului CG, terenul în suprafaţă de 2.179,98 mp, categoria de folosinţă livezi, amplasat în parcela 1 (2880/26/2) identificat cu nr. cadastral 607 (aparţinând p.văt. GC) şi terenul în suprafaţă de 1.153,33 m.p., categoria de folosinţă „ livezi”, amplasat în parcela 1 (2880/26/3) identificat cu nr. cadastral 608 (aparţinând p.văt LV şi LG), ascunzând situaţia juridică a terenurilor, arătând în mod fals că terenul nu a fost înstrăinat, că nu face obiectul unui litigiu sau al unui contract de vânzare-cumpărare, cunoscând că terenurile fuseseră anterior înstrăinate de predecesoarea sa, BC, părţilor vătămate şi că nu a avut niciodată un drept efectiv de proprietate asupra acestor terenuri, producând un prejudiciu patrimonial (pierderea dreptului de proprietate), în dauna părţilor vătămate GC si LG, care aveau în stăpânire terenurile, si respectiv, la aceeasi data de 09.05.2007, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr 964/09.05.2007, în faţa notarului public, inculpatul a declarat în mod fals, în calitate de mandatar al lui CM că terenul ce se vinde nu este înstrăinat, nu face obiectul vreunui litigiu sau al unui antecontract de vânzare-cumpărare.
Pe latura civila, in ceea ce priveste prejudiciul moral suferit de partile vatamate GC si respectiv LG si LV instanta a apreciat ca acesta reprezinta rezultatul daunator direct de natura nepatrimoniala, al faptelor ilicite si culpabile ale inculpatului, prin care se aduce a vatamare valorilor si drepturilor extrapatrimoniale care sunt strans legate de personalitatea umana.
Sub acest aspect, instanta a apreciat ca actiunile inculpatului, ca manifestare exteriorizata in sfera relatiilor sociale, au provocat in concret in dauna partilor civile GC si respectiv LG si LV un prejudiciu localizat la nivelul suferintei psihice date de existenta incerta a dreptului de proprietate al acestora in toata perioada de timp in care au avut loc litigiile civile in care s-a disputat dreptul de proprietate asupra imobilelor.
Suferinta psihica a victimelor mentionate rezulta din atingerea adusa dreptului de proprietate asupra imobilelor, ca drept patrimonial strans legat de persoana individului.
In ceea ce priveste restul pretentiilor formulate de partile civile, instanta a apreciat ca in cauza exista situatia tipica a vânzarii lucrului altuia, neavând relevanta daca cel care vinde are sau nu cunostinta despre faptul ca vinde lucrul altuia, si nici daca actioneaza în nume propriu sau ca mandatar al adevaratului proprietar.
Potrivit art 348 Cpp instanta penala se pronunta chiar daca nu exista parte civila printre altele cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui înscris.
Or, in speta inscrisuri falsificate nu sunt contractele de vânzare-cumparare subsecvente care sunt doar anulabile.
Doctrina dar si jurisprudenta dreptului civil nu sunt unanime în ceea ce priveste solutionarea vânzarii lucrului altuia sub aspectul anularii sau nu a contractelor de vânzare cumparare încheiate in frauda adevaratilor proprietari.
Principiul anularii actului subsecvent ca urmare anularii actului principal cunoaste atenuari în anumite situatii.
Buna credinta consta în atitudinea subiectiva a cumparatorilor, caracterizata prin convingerea neîndoielnica asupra faptului ca imobilul apartine vânzatorului, ca adevarat proprietar, de cunoasterea prin mijloace obisnuite, aflate la îndemâna oricarei persoane, a situatiei juridice a imobilului si a lipsei intentiei altei persoane de a revendica bunul. Cercetarea bunei credinte implica si cercetarea elementului subiectiv în cadrul careia se va stabili daca perspicacitatea si prudenta celor din jur, precum si a tertului dobânditor, puteau, în conditii normale, sa înlature aparenta.
Toate aceste aspecte, a apreciat instanta, exced insa actiunii penale in raport de care actiunea civila in procesul penal este accesorie, astfel ca partile au posibilitatea transarii asupra acestor chestiuni in cadrul instantei civile, inclusiv sub celelalte aspecte respectiv rectificarea inscrierilor in Cartile Funciare.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Bacau intr-o cauza similara prin decizia penala nr. 110/12.02.2010.

Etichete: