Top

Constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, anularea anterioară a titlului de proprietate pe care s-a întemeiat vânzarea. Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2126/13.02.2009, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâţii M I si M I .
Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, cu sediul în Bucureşti, str. Ştirbei Vodă, nr. 43, sector 1, în contradictoriu cu pârâţii M I şi M I , cu domiciliul în Iaşi, str. … jud. Iaşi, şi pârâta SC ABSA, cu sediul în Iaşi, str. …
Obligă reclamanta să plătească pârâţilor M I şi M I suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta Agentia Domeniilor Statului, prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M I şi M I şi SC AB SA, să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10602 din 31.10.2001 încheiat între SC ABSA şi cumpărătorii S E şi M I căsătorit cu M I , în ceea ce priveşte imobilele dobândite în proprietate de pârâtii M I şi M I : cota indiviza de 2/3 din imobilul cantina cu nr. de inventar 1060, imobil cu parter şi etaj, construit din prefabricate şi acoperit cu terasă bituminată, amplasat în sector cadastral 137, cu nr. cadastral provizoriu 5941-6951; cota indiviză de 1/3 din imobilul denumit centrală termică cu suprafaţa construită de 88,48 mp, din care suprafaţa utilă de 73,96 mp, parcela 5941-6951/2/0, amplasat în sector cadastral 137, cu nr. cadastral provizoriu 5941-6951.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că prin decizia civila nr. 248/ 22.02.2006 a Tribunalului Iaşi a fost admisa acţiunea ADS, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 185851/2001, a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Iaşi de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare, s-au păstrat dispoziţiile privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a ADS şi cele de respingere a cererii privind constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare pe excepţia lipsei coparticipării procesuale. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa a reţinut că titlul emis în beneficiul intimatului încalcă prevederile Legii nr. 1/2000, fiind excluse de la reconstituire terenurile afectate de construcţii şi amenajări, pe terenul în cauză fiind edificate construcţii care au figurat ca active în inventarul SC ABSA. Recursul a fost respins, decizia în cauză rămânând irevocabilă.
Conform titlului de proprietate a cărui nulitate s-a constatat, terenul reconstituit consta în teren aflat în incinta SC AB SA. În baza titlului constatat nul societatea a vândut către pârâţii M I si M I bunurile prevăzute în contractul a cărui nulitate se solicită în prezenta cauză, având ca temei legal art. 19 din Legea nr. 1/2000, derogând de la sensul noţiunii de investiţii aşa cum era înţeleasă de lege şi incluzând în aceasta noţiune şi clădirile societăţii. În plus pe lângă faptul că pârâtului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, acesta nici nu putea face dovada fostei proprietăţi din moment ce acesta a dobândit acest drept în urma încheierii unor contracte de vânzare cumpărare acţiuni prin care a cumpărat un număr mare de acţiuni, iar nu şi calitatea solicitată de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate
Prin urmare, în ceea ce priveşte contractul de vânzare cumpărare a cărei nulitate absoluta parţială solicită a se constata, este un act subsecvent titlului de proprietate a cărui nulitate s-a constatat, motiv pentru care reclamanta consideră aplicabil principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, raportat la faptul că anterior o alta instanţa a considerat că reclamanta ADS are calitate procesuală activă în formularea unei acţiuni identice, respinse pentru lipsa coparticipării procesuale pasive, dispoziţie ce are caracter irevocabil ( sentinţa civilă nr. 4828/6.06.2005 a Judecătoriei Iaşi, decizia civilă nr. 248/22.02.2006 a Tribunalului Iaşi, decizia civilă nr. 626 din 29.09.2006 a Curţii de Apel Iaşi), consideră că instanţa de faţă trebuie să ia doar act de acest mod de soluţionare al excepţiei invocate şi să dispună respingerea acesteia.
Pe fond, instanţa constată că reclamanta a invocat în acţiunea introductivă aplicabilitatea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal. Din analiza comparativă a conţinutului contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10602/2001 şi a titlului de proprietate cu nr. 185851/2001, rezultă în mod indubitabil că primul nu are caracterul unui act subsecvent celui de-al doilea, actele privind imobile diferite şi nedovedind continuitate, în sensul că beneficiarul titlului de proprietate nu este vânzătorul din cel de-al doilea act.
Din conţinutul întâmpinării depuse de pârâta SC ABSA rezultă invocarea altor motive de nulitate, cu care însă instanţa nu a fost învestită printr-o cerere de chemare în judecată, astfel ca nu vor face obiectul analizei.
Cum din cererea introductiva de sesizare a instanţei nu rezultă invocarea altor motive care să conducă la constatarea nulităţii actului ce face obiectul judecăţii, instanţa respinge acţiunea de faţă ca neîntemeiată.
Instanţa face aplicarea art. 274 Cod procedura civila, dispunând obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâţii M.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, socotind-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii, apelanta arată că actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a solicitat a se constata are caracterul unui act subsecvent faţă de titlul de proprietate nr. 185851/2001.
Prin acest titlu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2698 m.p., din care suprafaţa de 2643,49 m.p. au reprezentat-o curţi, construcţii, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare contestat.
Rezultă fără echivoc că reconstituirea dreptului de proprietate în baza titlului constatat nul absolut s-a făcut în totalitate pe terenul de incintă al societăţii, care la acea dată deţinea titlul de proprietate asupra acestuia, fiind evident nelegală şi netemeinică.
Sancţiunea pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii este nulitatea absolută a actului atacat.
Mai mult, în baza titlului constatat nul, societatea a înstrăinat către pârâţii M I şi M I bunurile prevăzute în contract, având ca temei legal art. 19 din Legea nr. 1/2000, derogând de la sensul noţiunii de investiţii astfel cum era înţeleasă de lege şi incluzând în această categorie şi clădirile societăţii.
Ceea ce legiuitorul înţelege prin noţiunea de investiţii este definit de art. 25 alin.3 din Legea nr. 18/1991, republicată, astfel: „Prin investiţii, în sensul alin.2, se înţelege lucrările destinate exploatării agricole a terenului”.
Lărgirea sensului unei noţiuni pentru a include în ea şi alte bunuri decât cele prevăzute strict de legiuitor este ilegală şi pe cale de consecinţă actele emise cu încălcarea acestor dispoziţii legale nu pot fi producătoare de efecte juridice.
În plus, pe lângă faptul că pârâtului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, acesta nici nu putea face dovada fostei proprietăţi din moment ce a dobândit acest drept în urma încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni, iar nu şi calitatea cerută de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Fiind constatată irevocabil de către instanţele judecătoreşti nulitatea absolută a titlului de proprietate, toate actele juridice încheiate în baza acestuia sunt nule de drept.
Solicită recurenta, în concluzie, modificarea sentinţei şi constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10602/2001, încheiat de S.C. ABS.A. Iaşi şi cumpărătorii S E şi M ion, căsătorit cu M I , în ceea ce priveşte imobilele dobândite în proprietate de pârâţii M I şi M I .
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticelor formulate şi potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este fondat.
Prima instanţă s-a pronunţat în cauză în limitele în care a fost investită, în înţelesul art. 129 alin.(5) Cod procedură civilă, respectiv numai asupra obiectului cererii, respectând cauza acesteia, respectiv situaţia de fapt expusă în cererea introductivă, calificată juridic.
Or, obiectul cauzei a fost constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10602/31.10.2001 încheiat între S.C. ABs.a. şi cumpărătorii M S E şi M I căsătorit cu M I , în privinţa construcţiilor vândute pârâţilor M, iar cauza a reprezentat-o împrejurarea că încheierea contractului a fost ocazionată de obţinerea de către pârâtul M a titlului de proprietate pentru terenul aferent clădirilor cumpărate, titlul de proprietate a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă şi, în atari condiţii, este aplicabil principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal.
Respectarea cadrului investirii este o obligaţie a instanţei decurgând dintr-un principiu al procesului civil, anume disponibilitate, reclamantul fiind singurul în măsură să stabilească limitele procesului, sub aspect obiectiv şi subiectiv.
Achiesarea la acţiune de către unul dintre pârâţi este permisă, dar arătarea prin întâmpinare a unor motive de nulitate absolută privitoare la actul contestat pe care reclamantul nu a înţeles să le invoce, nici expres, nici indirect, nu pot avea efectul de a investi instanţa, sub acest aspect concluzia instanţei de fond fiind una judicioasă.
Revenind la cauza acţiunii aşa cum a precizat-o reclamantul, se reţin următoarele:
Regula anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), deşi fără o consacrare legală cu titlu general, are caracterul unui principiu care guvernează efectele nulităţilor – retroactivitatea şi repunerea în situaţia anterioară, dar şi a principiului potrivit căruia nimeni nu poate transmite altuia un drept pe care nu îl are, în sensul că, dacă prin anularea actului juridic iniţial se desfiinţează dreptul transmiţătorului din actul juridic subsecvent, înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.
Principiul presupune două sau mai multe acte succesive prin care s-au transmis aceleaşi drepturi ori s-au constituit sau transmis drepturi aflate în strânsă legătură.
Situaţia de fapt evocată în cauză nu este aceea a două acte juridice succesive prin care s-au transmis aceleaşi drepturi, pentru că se vorbeşte despre un titlu de proprietate ca act iniţial prin care s-a reconstituit pârâtului M dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren şi un contract de vânzare-cumpărare, ca act subsecvent, care are ca obiect construcţii.
Rămâne de analizat dacă drepturile transmise sau constituite prin cele două acte se află în strânsă legătură.
Mai întâi, se constată că, pe lângă faptul că este vorba despre acte juridice care au un obiect diferit, acestea au părţi diferite şi izvor diferit – legea, în privinţa actului principal, convenţia, în privinţa actului subsecvent, iar pârâul M este în ambele dobânditor al unui drept real, nu transmiţător.
Hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nul titlul de proprietate emis pârâtului M Ion, reţine în motivare că titularul nu era îndreptăţit la atribuirea amplasamentului înscris în titlu, pentru că pe acest teren sunt edificate construcţii care au figurat ca active în inventarul S.C. ABS.A, iar legile fondului funciar exclud în mod constant de la reconstituire terenurile afectate de construcţii şi amenajări.
Totodată, prin decizie se stabileşte doar o relaţie univocă între cele două acte, reţinând că încheierea contractului de vânzare-cumpărare active din 31.10.2001 este ulterioară titlului şi nu este de natură să determine intrarea titlului în legalitate.
Prin urmare, sancţiunea nulităţii titlului s-a întemeiat pe prescripţii ale legilor de reconstituire, fără vreo legătură cu contractul din cauza de faţă.
Cât priveşte acest contract, el este unul cu titlu oneros, care are ca obiect active ale unei societăţi comerciale şi niciunde în cuprinsul cererii introductive sau de-a lungul procesului nu se arată în ce măsură retroactivitatea, ca principiul fundamental al efectelor nulităţilor, atrage în acest caz repunerea în situaţia anterioară, iar aceasta din urmă este obstrucţionată de existenţa contractului în discuţie, câtă vreme terenul era exceptat de la reconstituire, iar comandamente la fel de importante sunt necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii circuitului civil (care reprezintă şi o excepţie citată la principiul anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent) şi principiul constituţional şi convenţional al garantării dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins şi menţinută, ca legală şi temeinică, sentinţa civilă nr. 2126/2009 a Judecătoriei Iaşi.

Etichete: