Top

Lipsa legitimării procesuale a procurorului de a formula acţiunea civilă pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat atunci când acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluţie de netrimitere în judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Petentul P.A. a precizat că plângerea pe care a formulat-o la instanţa de fond nu îi vizează pe intimaţii B. N., B. I., I. C. şi U.D., că nu a criticat soluţia de netrimitere în judecată întrucât nu se poate angaja răspunderea penală a acestora, intervenind prescripţia.
În motivele de recurs dezvoltate recurentul critică hotărârea pronunţată de instanţa de fond sub aspectul omisiunii de a dispune asupra măsurii privind desfiinţarea titlului de proprietate nr. 5709/2003, procurorul având obligaţia, în temeiul art. 245 lit. c ind. 1 Cod proc. pen. să sesizeze instanţa civilă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Iaşi şi, în rejudecare, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru ca acesta să sesizeze instanţa civilă cu acţiunea de anulare a titlului de proprietate contestat.
Examinând actele şi lucrările dosarului de fond şi sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prev. de art. 385 ind.6 alin. ultim. Cod proc, pen. tribunalul a constată că recursul de faţă este nefondat şi l-a respins pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia din data de 03.11.2008, dată în dosarul nr. 2962/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul U.D. pentru infracţiunea prev. de art. 217 alin.1 Cod penal şi faţă de numiţii B.N., B.I., I.C. şi U.D. pentru infracţiunea prev. de art. 220 alin. 2, 3 Cod penal, precum şi încetarea urmăririi penale faţă de numiţii B.N., B.I., I.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 Cod penal, A.Ş. pentru infracţiunile de distrugere a unor obiective, prev. de art. 359 lit. a şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, întrucât cât priveşte infracţiunea de tulburare de posesie există autoritate de lucru judecat, iar pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi distrugere a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Rezoluţia a fost contestată de către petent la data de 24.02.2009 şi supusă controlului judecătoresc conform procedurii instituite prin art. 278 ind. 1 Cod proc. pen., motivul invocat fiind omisiunea procurorului de a solicita anularea titlului de proprietate nr. 5709 din 2003, conform prev. art. 170 şi 245 lit. c ind. 1 Cod proc. pen.
Ulterior acestui moment, la data de 05.03.2009 a fost pronunţată rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, prin care a fost respinsă plângerea formulată de către petentul P.A. împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Prima instanţa a confirmat soluţia dispusă în cauză de către Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, considerentele avute în vedere la pronunţarea acestei soluţii fiind urmarea verificărilor întreprinse de către instanţa de fond asupra lucrărilor şi materialului din dosar şi corespund întru totul dispozitivului hotărârii.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin plângerea formulată petentul P.A. nu contestă soluţia de netrimitere în judecată dispusă prin rezoluţia procurorului, singura soluţie care poate fi supusă controlului judecătoresc în procedura instituită prin art. 278 ind. 1 Cod proc. pen., motivul său de nemulţumire vizând anularea unui titlu de proprietate care, în opinia sa a generat litigiul dintre părţi.
Cum prin hotărârile pronunţate până la acest moment, deşi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie pentru care a fost cercetat inculpatul U.D., nu au fost verificate dispoziţiile legale impuse la emiterea titlului de proprietate în litigiu, şi nici titularul dreptului la acţiunea în anularea acestui înscris, instanţa a apreciat că nu poate fi pusă în discuţie această procedură, legitimitatea promovării unei acţiuni civile în acest sens aparţinând persoanelor interesate şi nu procurorului.
Deşi instanţa a verificat plângerea petentului pe fond, în procedura instituită de art. 2781 Cod proc. pen., instanţa de control judiciar constată că în categoria actelor adoptate de procuror care pot face obiectul plângerii conform disp. art. 2781 Cod proc. pen., urmând a fi supuse controlului judecătoresc textul de lege include: rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţa sau rezoluţia de clasare, ordonanţa sau rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală, ordonanţa sau rezoluţia de încetare a urmăririi penale.
Legiuitorul a înţeles să permită atacarea în instanţă doar a acelor acte prin care urmărirea penală este finalizată de către procuror fără trimitere în judecată a persoanei cercetate.
În aceste condiţii, din moment ce prin dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată este evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.
În acest sens, Secţiile Unite ale I.C.C.J. au decis prin decizia nr. 57 din 24.09.2007, că ,,…plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă’’.
Un atare mod de a se proceda se impune deoarece, pentru toate celelalte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate din dispoziţia sa au fost reglementate proceduri specifice de verificare de către procurorul ierarhic superior sau de către instanţă.
Aşa fiind, în măsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, orice alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziţiei sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.
Întrucât manifestarea de voinţă a petentului în promovarea acţiunii penale a fost neechivocă, el necontestând soluţia de netrimitere în judecată a intimaţilor, se impunea respingerea plângerii ca inadmisibilă.
Un atare mod de soluţionare a plângerii nu poate fi adoptat însă în cadrul procesual existent, fără a încălca disp. art. 3858 Cod procedură penală relative la neagravarea situaţiei în propriul recurs.

NOTĂ: În luna octombrie 2010 s-a formulat recurs în interesul legii – nesoluţionat – cu privire la interpretarea disp. art. 45 alin.1 teza finală Cod proc. civilă raportat la disp. art. 245 alin. 1 lit. c Cod proc. pen. -, opinia îmbrăţişată de procurorul general fiind cea conform căreia procurorul are legitimitatea de a declanşa acţiunea civilă pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, atunci când acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluţie de netrimitere în judecată.

Etichete: