Top

Program vizitare minor; criterii de apreciere; interesul superior al copilului.

Prin sentinţa civila nr. 4616 din 23.03.2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-au dispus următoarele:
„Admite in parte acţiunea civilă formulată de reclamanta-parata C. N. – com. VICTORIA, SAT FRĂSULENI, Judeţ IAŞI in contradictoriu cu pârâtul – reclamant C. C. G. – com. VICTORIA, SAT FRĂSULENI, Judeţ IAŞI.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de catre paratul reclamant C. C. G. in contradictoriu cu reclamanta-parata C. N.
Desface prin divorţ din culpa comuna căsătoria părţilor încheiată la data de 28.03.2005 înregistrată la Primăria com. Victoria sub nr. 8/28.03.2005.
Dispune ca reclamanta-parata să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de „M”.
Încredinţează reclamantei parate spre creştere şi educare minorii G. A., născut la data de 3.05.2005 si E., nascuta la data de 20.05.2006, şi obligă paratul-reclamant să plătească pensie de întreţinere lunară în favoarea minorilor în cuantum de 200 lei (cate 100 lei pentru fiecare minor), începând cu data de 27.04.2009 şi până la majoratul minorilor.
Incuviinteaza ca paratul reclamant sa aiba legaturi parintesti cu minora E. şi stabileşte următorul program de vizitare:
– lunar, in saptamana a doua si a patra, de sambata de la ora 16 pana duminica la ora 16;
– in vacantele scolare de iarna si primavara, cate 5 zile, la inceputul vacantei;
– in vacanta de vara, o luna de zile efectiv, in luna august.
Compenseaza cheltuielile de judecata facute de parti”.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
„Părţile s-au căsătorit la data de 28.03.2005 şi din căsătoria lor au rezultat minorii G. A., născut la data de 3.05.2005 si E., nascuta la data de 20.05.2006.
Fata de depoziţia martorilor audiaţi in cauza instanta retine ca relatiile dintre parti s-au degradat in principal datorita plecarii paratului-reclamant in Italia pentru o perioada indelungata de timp, interval in care reclamanta-parata a ramas in tara impreuna cu copiii. Aceasta imprejurare a exclus existenta raporturilor specifice vietii de familie, lipsa convietuierii ducand la instrainarea sotilor unul de celalalt si la imposibilitatea realizarii scopului casatoriei.
Această situaţie denotă că relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, ceea ce determină conform art. 38 al. 2 Codul familiei desfacerea căsătoriei părţilor prin divorţ din culpa comuna.
Fata de concluziile anchetei sociale si declaratiile martorilor C. E. si C. Gh., instanta retine ca minorii rezultati din casatoria partilor se afla in ingrijirea reclamantei – parate. Ambii copii frecventeaza cursurile gradinitei din satul Sculeni, comuna Victoria, jud. Iasi. Copiii sunt bine ingrijiti si au conditii bune de locuit.
Mai retine instanta ca paratul reclamant este plecat la munca in Italia si vine in tara o data sau de doua ori pe an. In aceste conditii paratul-reclamant nu este in masura sa se ingrijeasca in mod corespunzator de crestereasi educatia minorului G. A.
Pentru motivele aratate, instanta apreciaza ca este in interesul copiilor sa creasca impreuna si sa fie incredintati mamei, aceasta fiind cea care s-a preocupat permanent de situatia minorilor si ofera copiilor conditii optime pentru dezvoltarea armonioasa.
In temeiul art.42, 94, 101 şi 107 C. fam., care prevăd obligaţia părinţilor de a se îngriji de copii, de a le asigura condiţiile necesare pentru creştere, educare, pregătire profesională, instanta va obliga pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor, pe care o va stabili raportat la venitul minim pe economie dat fiind ca nu s-a facut dovada veniturilor nete realizate de catre acesta, începând de la data introducerii acţiunii şi pînă la majoratul minorilor.
În temeiul art. 40 al. 3 Codul familiei se va dispune ca parata să revină la numele avut anterior căsătoriei, de „M” .
Potrivit dispoziţiilor art 43 alin. 3 C. fam., părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Modalităţile de exercitare a acestui drept sunt vizitarea copilului la locuinţa părintelui căruia i-a fost încredinţat, lăsarea copilului în vizită la locuinţa părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, petrecerea vacanţelor şcolare la ambii părinţi.
În speţă, instanţa apreciază că dreptul pârâtului-reclamant de a avea legături personale cu minora E., de a veghea la creşterea, educarea acesteia nu poate fi contestat, fiind în interesul minorei ca aceasta să păstreze legătura cu tatăl său.
În ce priveşte programul de vizitare propus de către pârâtul-reclamant, instanţa apreciază că acesta corespunde dreptului paratului-reclamant de a avea legaturi personale cu minora, cat si interesului acesteia de a-si cunoaşte tatăl treptat pentru ca relatiile dintre ei sa consolideze in mod firesc, astfel încât instanţa va încuviinţa programul propus de pârâtul-reclamant.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată efectuate de părţi vor fi compensate, întrucât s-a reţinut culpa comună la desfacerea căsătoriei”.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta-parata C. N. şi pârâtul C. G. C..
Reclamanta-parata C. N. critică pentru nelegalitate si netemeinicie sentinţa apelată numai in ceea ce priveşte modalitatea în care prima instanţă a stabilit programul de vizitare al minorilor şi a stabilit pensia de întreţinere. Arata aceasta ca prima instanţă a stabilit un program de vizitare deosebit de împovărător, nu a ţinut cont de faptul că intimatul locuieşte în Italia. Programul este imposibil de realizat, fără compromiterea timpului liber al minorilor şi extenuarea lor fizică şi psihică datorate unor deplasări bilunare în afara ţării. Prima instanţă a omis a cerceta condiţiile de locuit pe care le are intimatul. În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, apelanta susţine că acesta a fost stabilit raportat la venitul minim pe economie deşi intimatul lucrează în mod legal în Italia.
Pârâtul-reclamant C. G. C. critică sentinţa apelată în ceea ce priveşte încredinţarea copiilor spre creştere şi educare reclamantei. În acest sens, susţine apelantul că prima instanţă trebuia să îi încredinţeze spre creştere şi educare pe minorul G. A., copilul fiind mult mai ataşat de acesta. Mai susţine că în ceea ce priveşte condiţiile de locuit , cele de la reclamantă sunt necorespunzătoare. Mai susţine apelantul că prima instanţă a omis să stabilească un program de vizitare şi în ceea ce-l priveşte pe minorul G. A.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelurile sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Principiul interesului superior al copilului trebuie luat in considerare in toate deciziile si procedurile privitoare la copii,deci şi în cazul hotărârilor prin care se stabileşte programul de vizitare al acestora. Determinarea interesului superior al copilului se realizeaza pe baza unor criterii obiective:capacitatea fiecaruia dintre parinti de a satisface nevoile copilului,varsta,sexul, natura, forta si stabilitatea relatiei dintre copil si fiecare dintre parinti,capacitatea fiecaruia dintre parinti de a asigura copilului protectie si bunastare ,opiniile si preferintele copilului potrivit varstei si capacitatii sale de intelegere s.a. În drept, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul Familiei, principiul egalităţii în drepturi a părinţilor, în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori, este unul din principiile care guvernează relaţiile de familie, iar conform art. 98 alin. 1 din Codul Familiei „măsurile privitoare la persoana copilului … se iau de către părinţi de comun acord”.
În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 alin. 3 din Codul Familiei şi art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, constituie dispoziţii de principiu, potrivit cărora părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
În consecinţă, părintele, căruia i-a fost încredinţat copilul, este obligat să permită celuilalt părinte să-şi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Pe de altă parte, potrivit art. 15 alin.1 lit. a-c din legea nr. 272/2004, relaţiile personale cu minorul se pot realiza şi prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioada determinată de către celălalt părinte etc.
Totodată, dreptul de a avea legături personale cu minorul urmează să fie exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături, cu respectarea principiului respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al minorului, potrivit art. 6 lit. a din legea nr. 272/2004.
În ceea ce priveşte încredinţarea copiilor spre creştere şi educare mamei, aceasta corespunde interesului superior al acestora. Mama îndeplineşte toate condiţiile materiale şi prezintă garanţiile morale pentru a asigura creşterea , îngrijirea şi dezvoltarea copiilor într-un mediu de viaţă adecvat. În ceea ce priveşte cererea apelantului –intimat de a i se încredinţa spre creştere şi educare pe minorul G.-A., nu poate fi primită. Astfel, potrivit art.60 din Legea nr.272/2004 se instituie principiul potrivit căruia la stabilirea plasamentului copiilor instanţa trebuie să urmărească menţinerea fraţilor împreună. Pe cale de consecinţă, cu atât mai mult , acest principiu trebuie respectat atunci când se dispune încredinţarea copiilor către unul dintre părinţi. Este în interesul copiilor ca aceştia să crească împreună tocmai pentru a se menţine o legătură strânsă între fraţi.
În ceea ce priveşte legăturile personale ale tatălui cu minorii prima instanţă a omis ca acestea să îl aibă în vedere şi pe minorul G. A. în condiţiile în care şi acesta a fost încredinţat spre creştere şi educare tot mamei. Pentru a rectifica această omisiune, tribunalul va completa dispozitivul sentinţei în sensul arătat.
În ceea ce priveşte modalitatea concretă de menţinere a legăturilor personale cu minorii astfel cum a fost stabilită de prima instanţă, tribunalul reţine că nu corespunde interesului superior al copilului. Astfel prima instanţă a decis ca aceste vizite să se desfăşoare la domiciliul pârâtului-intimat, însă instanţa a avut în vedere domiciliul din România şi nu pe cel din Italia. Menţinerea legăturii copilului cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare trebuie privită nu numai prin prisma părintelui ca fiind un drept al acestuia. În primul rând trebuie să se înţeleagă că este de fapt un drept al copilului – dreptul de a păstra legătura cu unul din părinţ i- şi apoi în subsidiar acesta trebuie privit ca şi un drept al părintelui. În stabilirea unui program de vizitare printr-o hotărâre judecătorească, instanţa trebuie să aibă în vedere ca acesta să fie în detaliu stabilit astfel încât copilul să nu fie bulversat, să asigure un anume echilibru între cei doi părinţi.
Tribunalul apreciază că este în interesul superior al copiilor de a păstra legătura cu tatăl lor, deziderat care se poate realiza şi prin menţinerea legăturilor personale în maniera descrisă de prima instanţă, însă în ceea ce priveşte durata perioadei de timp pe care ar trebui să o petreacă împreună cu tatăl acestora în perioada vacanţelor de iarnă, primăvară şi de vară apare ca fiind excesivă raportat mai ales la vârsta lor, tribunalul urmând să o reducă de la 5 zile la trei zile pentru vacanţa de iarnă, vacanţa de primăvară nu mai este prevăzută în calendarul şcolar, şi de la o lună la două săptămâni una în luna iulie şi una în luna august în vacanţa de vară.
În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, acesta a fost fixat de prima instanţă având în venitul minim pe economie, acesta fiind singurul venit cert realizat de acesta. Tribunalul nu poate avea în vedere susţinerile apelantei din cererea de apel, veniturile indicate de aceasta neavând acest caracter şi drept urmare nici nu pot fi avute în vedere de instanţă la stabilirea pensiei de întreţinere. Faţă de aceste considerente, tribunalul în conformitate cu dispoziţiile art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul, a schimbat in parte sentinţa, a încuviinţat ca pârâtul reclamant să aibă legături părinteşti cu minorii E. şi G. – A. şi stabileşte următorul program de vizitare a acestora:
– lunar, în săptămâna a doua şi a patra, de sâmbătă de la ora 16,oo până duminica la ora 16,oo;
– în vacanţa de iarnă timp de 3 zile în cea de a doua săptămână:
– în vacanţa de vară o săptămână în luna iulie şi o săptămână în luna august.
A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Etichete: