Top

Încredinţarea copilului spre creştere şi educare unuia dintre părinţi cu ocazia divorţului. Criterii de determinare a interesului superior al copilului

Noţiunea de interes superior al copilului are un caracter complex, instanţa trebuind să ţină seama de întregul context situaţional, respectiv de împrejurări ca vârsta şi sexul copilului, ataşamentul acestuia faţă de unul sau altul dintre părinţi, posibilităţile materiale şi moralitatea părinţilor şi – în general – de existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea şi educarea minorului.

(Decizia civilă nr. 14/18.01.2007 )

Criteriul după care se călăuzesc instanţele pentru a decide cu privire la încredinţarea minorului este interesul superior al acestuia.

Noţiunea de interes superior are un caracter complex, instanţa trebuind să ţină seama de întregul context situaţional.

Art. 32 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului statuează că minorul are dreptul de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, potrivit cu însuşirile sale, spre a-l face folositor societăţii.

În pricina de faţă, sentimentele de iubire ale minorei sunt mai puternice faţă de mamă. La această vârstă fragedă are mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce priveşte creşterea, cât şi formarea caracterului.

Minora a fost audiată de instanţele de judecată, pentru a se afla punctul de vedere al acesteia în legătură cu părintele la care doreşte să rămână. În mod constant ea a solicitat să fie încredinţată spre creştere şi educare mamei, motivând că aceasta este o persoană calmă, caldă, în timp ce tatăl său se enervează uşor, iar pe acest fond devine violent.

Din referatele de anchetă socială a reieşit că minora a locuit tot timpul cu mama sa, de la despărţirea de fapt a soţilor, cu excepţia a 2 săptămâni în anul 2004, când a locuit la tatăl său.

Toate probatoriile administrate în cauză – martori, anchete sociale – atestă că A. este foarte ataşată de intimată, care beneficiază de toate condiţiile necesare pentru a asigura o creştere şi educare corespunzătoare a copilei.

Instanţa de recurs a avut în vedere şi cele două rapoarte de evaluare psihologică efectuate în apel (filele 112 şi 113 dosar) care evidenţiază faptul că reprezentarea minorei asupra tatălui este negativă, descriindu-l ca fiind rău, încăpăţânat, prefăcut, schimbător, dur şi violent.

Curtea de apel a conchis că interesul superior al copilului reclamă încredinţarea fetiţei spre creştere şi educare mamei, aşa cum în mod corect au apreciat primele două instanţe.

Etichete: