Top

Program vizitare minor; criterii de apreciere; interesul superior al copilului.

Prin sentinţa civila nr. 4616 din 23.03.2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-au dispus următoarele:
„Admite in parte acţiunea civilă formulată de reclamanta-parata C. N. – com. VICTORIA, SAT FRĂSULENI, Judeţ IAŞI in contradictoriu cu pârâtul – reclamant C. C. G. – com. VICTORIA, SAT FRĂSULENI, Judeţ IAŞI.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de catre paratul reclamant C. C. G. in contradictoriu cu reclamanta-parata C. N.
Desface prin divorţ din culpa comuna căsătoria părţilor încheiată la data de 28.03.2005 înregistrată la Primăria com. Victoria sub nr. 8/28.03.2005.
Dispune ca reclamanta-parata să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de „M”.
Încredinţează reclamantei parate spre creştere şi educare minorii G. A., născut la data de 3.05.2005 si E., nascuta la data de 20.05.2006, şi obligă paratul-reclamant să plătească pensie de întreţinere lunară în favoarea minorilor în cuantum de 200 lei (cate 100 lei pentru fiecare minor), începând cu data de 27.04.2009 şi până la majoratul minorilor.
Incuviinteaza ca paratul reclamant sa aiba legaturi parintesti cu minora E. şi stabileşte următorul program de vizitare:
– lunar, in saptamana a doua si a patra, de sambata de la ora 16 pana duminica la ora 16;
– in vacantele scolare de iarna si primavara, cate 5 zile, la inceputul vacantei;
– in vacanta de vara, o luna de zile efectiv, in luna august.
Compenseaza cheltuielile de judecata facute de parti”.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
„Părţile s-au căsătorit la data de 28.03.2005 şi din căsătoria lor au rezultat minorii G. A., născut la data de 3.05.2005 si E., nascuta la data de 20.05.2006.
Fata de depoziţia martorilor audiaţi in cauza instanta retine ca relatiile dintre parti s-au degradat in principal datorita plecarii paratului-reclamant in Italia pentru o perioada indelungata de timp, interval in care reclamanta-parata a ramas in tara impreuna cu copiii. Aceasta imprejurare a exclus existenta raporturilor specifice vietii de familie, lipsa convietuierii ducand la instrainarea sotilor unul de celalalt si la imposibilitatea realizarii scopului casatoriei.
Această situaţie denotă că relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, ceea ce determină conform art. 38 al. 2 Codul familiei desfacerea căsătoriei părţilor prin divorţ din culpa comuna.
Fata de concluziile anchetei sociale si declaratiile martorilor C. E. si C. Gh., instanta retine ca minorii rezultati din casatoria partilor se afla in ingrijirea reclamantei – parate. Ambii copii frecventeaza cursurile gradinitei din satul Sculeni, comuna Victoria, jud. Iasi. Copiii sunt bine ingrijiti si au conditii bune de locuit.
Mai retine instanta ca paratul reclamant este plecat la munca in Italia si vine in tara o data sau de doua ori pe an. In aceste conditii paratul-reclamant nu este in masura sa se ingrijeasca in mod corespunzator de crestereasi educatia minorului G. A.
Pentru motivele aratate, instanta apreciaza ca este in interesul copiilor sa creasca impreuna si sa fie incredintati mamei, aceasta fiind cea care s-a preocupat permanent de situatia minorilor si ofera copiilor conditii optime pentru dezvoltarea armonioasa.
In temeiul art.42, 94, 101 şi 107 C. fam., care prevăd obligaţia părinţilor de a se îngriji de copii, de a le asigura condiţiile necesare pentru creştere, educare, pregătire profesională, instanta va obliga pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor, pe care o va stabili raportat la venitul minim pe economie dat fiind ca nu s-a facut dovada veniturilor nete realizate de catre acesta, începând de la data introducerii acţiunii şi pînă la majoratul minorilor.
În temeiul art. 40 al. 3 Codul familiei se va dispune ca parata să revină la numele avut anterior căsătoriei, de „M” .
Potrivit dispoziţiilor art 43 alin. 3 C. fam., părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Modalităţile de exercitare a acestui drept sunt vizitarea copilului la locuinţa părintelui căruia i-a fost încredinţat, lăsarea copilului în vizită la locuinţa părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, petrecerea vacanţelor şcolare la ambii părinţi.
În speţă, instanţa apreciază că dreptul pârâtului-reclamant de a avea legături personale cu minora E., de a veghea la creşterea, educarea acesteia nu poate fi contestat, fiind în interesul minorei ca aceasta să păstreze legătura cu tatăl său.
În ce priveşte programul de vizitare propus de către pârâtul-reclamant, instanţa apreciază că acesta corespunde dreptului paratului-reclamant de a avea legaturi personale cu minora, cat si interesului acesteia de a-si cunoaşte tatăl treptat pentru ca relatiile dintre ei sa consolideze in mod firesc, astfel încât instanţa va încuviinţa programul propus de pârâtul-reclamant.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată efectuate de părţi vor fi compensate, întrucât s-a reţinut culpa comună la desfacerea căsătoriei”.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta-parata C. N. şi pârâtul C. G. C..
Reclamanta-parata C. N. critică pentru nelegalitate si netemeinicie sentinţa apelată numai in ceea ce priveşte modalitatea în care prima instanţă a stabilit programul de vizitare al minorilor şi a stabilit pensia de întreţinere. Arata aceasta ca prima instanţă a stabilit un program de vizitare deosebit de împovărător, nu a ţinut cont de faptul că intimatul locuieşte în Italia. Programul este imposibil de realizat, fără compromiterea timpului liber al minorilor şi extenuarea lor fizică şi psihică datorate unor deplasări bilunare în afara ţării. Prima instanţă a omis a cerceta condiţiile de locuit pe care le are intimatul. În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, apelanta susţine că acesta a fost stabilit raportat la venitul minim pe economie deşi intimatul lucrează în mod legal în Italia.
Pârâtul-reclamant C. G. C. critică sentinţa apelată în ceea ce priveşte încredinţarea copiilor spre creştere şi educare reclamantei. În acest sens, susţine apelantul că prima instanţă trebuia să îi încredinţeze spre creştere şi educare pe minorul G. A., copilul fiind mult mai ataşat de acesta. Mai susţine că în ceea ce priveşte condiţiile de locuit , cele de la reclamantă sunt necorespunzătoare. Mai susţine apelantul că prima instanţă a omis să stabilească un program de vizitare şi în ceea ce-l priveşte pe minorul G. A.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelurile sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Principiul interesului superior al copilului trebuie luat in considerare in toate deciziile si procedurile privitoare la copii,deci şi în cazul hotărârilor prin care se stabileşte programul de vizitare al acestora. Determinarea interesului superior al copilului se realizeaza pe baza unor criterii obiective:capacitatea fiecaruia dintre parinti de a satisface nevoile copilului,varsta,sexul, natura, forta si stabilitatea relatiei dintre copil si fiecare dintre parinti,capacitatea fiecaruia dintre parinti de a asigura copilului protectie si bunastare ,opiniile si preferintele copilului potrivit varstei si capacitatii sale de intelegere s.a. În drept, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul Familiei, principiul egalităţii în drepturi a părinţilor, în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori, este unul din principiile care guvernează relaţiile de familie, iar conform art. 98 alin. 1 din Codul Familiei „măsurile privitoare la persoana copilului … se iau de către părinţi de comun acord”.
În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 alin. 3 din Codul Familiei şi art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, constituie dispoziţii de principiu, potrivit cărora părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
În consecinţă, părintele, căruia i-a fost încredinţat copilul, este obligat să permită celuilalt părinte să-şi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Pe de altă parte, potrivit art. 15 alin.1 lit. a-c din legea nr. 272/2004, relaţiile personale cu minorul se pot realiza şi prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioada determinată de către celălalt părinte etc.
Totodată, dreptul de a avea legături personale cu minorul urmează să fie exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături, cu respectarea principiului respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al minorului, potrivit art. 6 lit. a din legea nr. 272/2004.
În ceea ce priveşte încredinţarea copiilor spre creştere şi educare mamei, aceasta corespunde interesului superior al acestora. Mama îndeplineşte toate condiţiile materiale şi prezintă garanţiile morale pentru a asigura creşterea , îngrijirea şi dezvoltarea copiilor într-un mediu de viaţă adecvat. În ceea ce priveşte cererea apelantului –intimat de a i se încredinţa spre creştere şi educare pe minorul G.-A., nu poate fi primită. Astfel, potrivit art.60 din Legea nr.272/2004 se instituie principiul potrivit căruia la stabilirea plasamentului copiilor instanţa trebuie să urmărească menţinerea fraţilor împreună. Pe cale de consecinţă, cu atât mai mult , acest principiu trebuie respectat atunci când se dispune încredinţarea copiilor către unul dintre părinţi. Este în interesul copiilor ca aceştia să crească împreună tocmai pentru a se menţine o legătură strânsă între fraţi.
În ceea ce priveşte legăturile personale ale tatălui cu minorii prima instanţă a omis ca acestea să îl aibă în vedere şi pe minorul G. A. în condiţiile în care şi acesta a fost încredinţat spre creştere şi educare tot mamei. Pentru a rectifica această omisiune, tribunalul va completa dispozitivul sentinţei în sensul arătat.
În ceea ce priveşte modalitatea concretă de menţinere a legăturilor personale cu minorii astfel cum a fost stabilită de prima instanţă, tribunalul reţine că nu corespunde interesului superior al copilului. Astfel prima instanţă a decis ca aceste vizite să se desfăşoare la domiciliul pârâtului-intimat, însă instanţa a avut în vedere domiciliul din România şi nu pe cel din Italia. Menţinerea legăturii copilului cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare trebuie privită nu numai prin prisma părintelui ca fiind un drept al acestuia. În primul rând trebuie să se înţeleagă că este de fapt un drept al copilului – dreptul de a păstra legătura cu unul din părinţ i- şi apoi în subsidiar acesta trebuie privit ca şi un drept al părintelui. În stabilirea unui program de vizitare printr-o hotărâre judecătorească, instanţa trebuie să aibă în vedere ca acesta să fie în detaliu stabilit astfel încât copilul să nu fie bulversat, să asigure un anume echilibru între cei doi părinţi.
Tribunalul apreciază că este în interesul superior al copiilor de a păstra legătura cu tatăl lor, deziderat care se poate realiza şi prin menţinerea legăturilor personale în maniera descrisă de prima instanţă, însă în ceea ce priveşte durata perioadei de timp pe care ar trebui să o petreacă împreună cu tatăl acestora în perioada vacanţelor de iarnă, primăvară şi de vară apare ca fiind excesivă raportat mai ales la vârsta lor, tribunalul urmând să o reducă de la 5 zile la trei zile pentru vacanţa de iarnă, vacanţa de primăvară nu mai este prevăzută în calendarul şcolar, şi de la o lună la două săptămâni una în luna iulie şi una în luna august în vacanţa de vară.
În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, acesta a fost fixat de prima instanţă având în venitul minim pe economie, acesta fiind singurul venit cert realizat de acesta. Tribunalul nu poate avea în vedere susţinerile apelantei din cererea de apel, veniturile indicate de aceasta neavând acest caracter şi drept urmare nici nu pot fi avute în vedere de instanţă la stabilirea pensiei de întreţinere. Faţă de aceste considerente, tribunalul în conformitate cu dispoziţiile art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul, a schimbat in parte sentinţa, a încuviinţat ca pârâtul reclamant să aibă legături părinteşti cu minorii E. şi G. – A. şi stabileşte următorul program de vizitare a acestora:
– lunar, în săptămâna a doua şi a patra, de sâmbătă de la ora 16,oo până duminica la ora 16,oo;
– în vacanţa de iarnă timp de 3 zile în cea de a doua săptămână:
– în vacanţa de vară o săptămână în luna iulie şi o săptămână în luna august.
A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Etichete:

Program vizitare minor.

Prin sentinta civila nr. 13608 din 14 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a incuviintat cererea formulata de reclamanta BE in contradictoriu cu paratul ME si a dispus, pe calea ordonantei presedintiale, ca reclamanta sa exercite relatiile personale cu copilul sau, ME,prin gazduirea acestuia la domiciliul reclamantei in perioadele urmatoare: in zilele de simbata si duminica,la fiecare doua saptamini; la sarbatorile de Pasti si Craciun,in mod alternativ,o data copilul va sta cu reclamanta si o data cu piritul; de Revelion copilul va sta o data cu reclamanta si o data cu piritul; in fiecare vacanta de vara,cite o luna,in perioada 01 iunie-15 septembrie; in fiecare vacanta de iarna,cite o saptamina,in perioada 20 decembrie-10 ianuarie.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, in cursul relatiei de concubinaj dintre parti s-a nascut copilul ME, la data de 23 mai 2007; prin sentinta civila nr.325/15.01.2008 Judecatoria Iasi a incredintat piritului spre crestere si educare copilul.

Intre reclamanta si pirit se desfasoara in prezent un proces pe rolul Judecatoriei Iasi vizind reincredintarea copilului si stabilirea domiciliului la reclamanta.

Din declaratiile martorilor audiati a rezultat ca, dupa separatia partilor ce a avut loc in luna octombrie 2007, reclamanta nu si-a vazut copilul decit de 2-3 ori.

Potrivit art. 581 C.pr.civ. instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazurile grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru inlaturarea piedicelor ce s-ar ivi cu prilejul executarii.

Din aceasta dispozitie legala rezulta ca pentru a fi admisa cererea de ordonanta presedintiala trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a urgentii luarii masurii;a caracterului temporar al masurii luate;a neprejudecarii fondului cauzei.

In cauza de fata, instanta apreciaza ca este indeplinita conditia urgentei motivat de faptul ca minora are o varsta foarte frageda ,de 1,6 ani, la care intervine foarte repede uitarea, iar impiedicarea mamei de a avea legaturi personale cu aceasta o perioada indelungata de timp ar avea repercusiuni grave asupra relatiei lor viitoare. Un astfel de exemplu al posibilelor consecinte nefaste este redat chiar de catre martorul propus de catre pirit, care a invederat instantei ca a avut loc in urma cu o luna o intilnire intre reclamanta si minora in cursul careia copilul nu si-a recunoscut mama.

In ceea ce priveste cea de-a doua conditie prevazuta de art. 581 C.pr.civ., si anume vremelnicia masurii, instanta a retinut ca ,in speta, s-a probat existenta actiunii principale de reincredintare a copilului.

Referitor la conditia neprejudecarii fondului, instanta a retinut ca judecatorul nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre parti, dar pentru a se evita pronuntarea unei solutii arbitrare, acesta va face un examen sumar, „pipaind fondul”, pentru a se vedea de partea cui este aparenta dreptului. Or,in acest litigiu,dupa o cercetare sumara a fondului cauzei, instanta a constatat ca stabilirea unui program in care reclamanta sa aiba legaturi personale cu minora nu prejudeca fondul actiunii avind ca obiect incredintarea copilului, iar stabilirea unui astfel de program este si in interesul minorului care are in acest mod posibilitatea de a pastra legatura cu mama sa.

In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a retinut ca, potrivit art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,reclamantei ii este recunoscut dreptul la respectarea vietii de familie care presupune,in mod primordial,dreptul de a mentine legaturi personale cu copilul sau.

Potrivit dispozitiilor art.14 din Legea nr.272/2004: ”copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu părintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atasament. Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior. Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihică, intelectuală sau morala a copilului.”

Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul nu poate fi exclus de la exercitiul drepturilor parintesti,unul dintre parinti exercitand singur drepturile parintesti numai daca celalalt parinte este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau in imposibilitate de a-si manifesta vointa.

In speta, dreptul reclamantei de a avea legaturi personale cu copilul sau nu poate fi negat,fiind necesar sa-l poata vedea si sa tina permanent legatura cu el.

Conform art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004 , exercitiul dreptului reclamantulei de a intretine relatiile personale cu copilul nu poate fi limitat decit daca au fost demonstrate convingator existenta unor motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica,mentala,spirituala ,morala sau sociala a copilului.

Insa,din dovezile administrate (depozitiile martorilor audiati,referatele de ancheta sociala) nu rezulta asemenea circumstante la acest moment. De altfel,odata cu schimbarea imprejurarilor de fapt exista posibilitatea modificarii programului de relatii personale in concordanta cu interesul copilului.

Cu privire la pozitia piritului ,in sensul de a se permite relatiile personale doar la domiciliul sau si in prezenta sa,instanta a apreciat ca o astfel de masura ar lipsi de continut dreptul subiectiv de a avea legaturi personale intrucit exercitiul lui ar deveni formal atit pentru copil cit si pentru reclamnata. Nu se poate asigura intimitatea necesara unei relatii personale atit de delicate cu atit mai mult cu cit copilul nu are obisnuinta relatiei cu mama sa si are nevoie sa recupereze normalitatea acesteia; iar deplasarea impreuna cu minora in afara locuintei piritului este esentiala in scopul stabilirii unei apropieri reale intre mama si fiica. In plus,impunerea vizitelor la domiciliul piritului ar avea semnificatia unei sanctiuni pentru mama, restringerea in acest mod a dreptului fiind contrara finalitatii masurii.

Din depozitia martorului BM si referatul anchetei sociale efectuate de catre Primaria com. R, jud.Neamt,reiese ca reclamanta a dovedit ca poate asigura in prezent conditiile locative necesare gazduirii copilului.

Etichete:

Program vizitare minor. Interesul minorului. Art. 43 alin. 3 din Codul familiei

Prin cererea înregistrată la data de la Judecătoria Darabani reclamantul DT a chemat în judecată pe pârâta CC solicitând încuviinţarea de a avea legături personale cu minora RF, după următorul program: prima săptămână din vacanţa de iarnă, primele patru zile din vacanţa de Paşti şi în perioada 20.07- 10.09 în vacanţa de vară, la domiciliul său, precum şi la sfârşit de săptămână, de două ori pe lună, de vineri de la orele 1500 până duminică la orele 1600.

Prin sentinţa civilă nr. 155 din 4.03.2010 Judecătoria Darabani a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul şi, în consecinţă, a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei RF, născută la data de 2.05.2001, în ultimul sfârşit de săptămână al fiecărei luni, de vineri de la orele 1500, până duminica la orele 1600, prima săptămână din vacanţa de iarnă şi două săptămâni din vacanţa de vară.

A încuviinţat ca reclamantul să ia minora la locuinţa proprietatea sa din Botoşani.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta în perioada 2000 – 2004, din această căsătorie rezultând minora RF, născută la data de 2.05.2001. Prin sentinţa civilă nr. 697 din 11.11.2004 pronunţată de Judecătoria Darabani, a fost desfăcută căsătoria părţilor din vina reclamantului, minora fiind încredinţată pârâtei spre creştere şi educare.

A reţinut prima instanţă, în considerarea dispoziţiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, art. 42 – 44 din Codul familiei, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/ 2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, că se impune a fi analizată cererea prin prisma drepturilor părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul, de a avea legături personale cu acesta, cât şi din perspectiva drepturilor copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii şi alte persoane faţă de care a dezvoltat legături de ataşament, drept consacrat de art. 14 şi 15 din Legea 272/ 2004, restrângerea acestor drepturi putându-se dispune doar în cazuri justificate.

Din probatoriul administrat în cauză, coroborat cu poziţia părţilor în proces, a reţinut prima instanţă că pârâtul are un loc de muncă stabil în Grecia şi că, de regulă, vine în ţară doar în concediu pe timpul vacanţei de vară, că minora suferă de astm bronşic şi are nevoie de un tratament adecvat, aspecte faţă de care se justifică programul stabilit prin dispozitivul hotărârii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o sub aspectul greşitei stabiliri a unui program de păstrare a relaţiilor personale între reclamant şi minoră, care nu urmăreşte interesul copilului.

A precizat că martorii audiaţi au relatat atitudinea violentă a reclamantului şi a familiei sale, violenţă care este de natură a-i pricinui minorei traume severe.

A mai învederat faptul că reclamantul locuieşte în Grecia, programul de vizitare a fost solicitat în mod şicanator, just fiind ca acest program să fie stabilit doar în perioada de concediu, când reclamantul revine în ţară, iar în plus, distanţa mare dintre domiciliul reclamantului din ţară şi domiciliul minorei, de peste 300 km, reprezentând un impediment în realizarea programului de vizitare stabilit de prima instanţă, prin afectarea programul de odihnă al minorei, care, în plus, suferă de o boală care nu-i permite schimbări de climă.

Prin decizia civilă nr. 107 din 14.06.2010, Tribunalul Botoşani a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că dreptului reclamantului de a păstra legături personale cu minora, reglementat de dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, îi corespunde dreptului copilului de a menţine relaţii personale şi constante directe cu el, copilul având dreptul de a-şi cunoaşte rudele, de a institui relaţii personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior (art. 14 din Legea nr. 272/2004).

Acest drept al copilului, a conchis instanţa de apel, nu ar putea fi respectat în condiţiile în care legătura s-ar realiza numai cu tatăl la domiciliul comun, unde, ca urmare a stării tensionate fireşti, care există între foştii soţi, copilul ar putea asista la eventualele altercaţii, ceea ce ar putea avea repercusiuni asupra dezvoltării sale psihice.

Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, se poate limita exercitarea acestui drept de a păstra legături personale cu minora dacă există motive temeinice că dezvoltarea fizică, mentală, morală sau socială a copilului ar fi periclitată, însă în cauză, a reţinut instanţa de apel, nu există asemenea motive, care să impună restricţionarea luării minorei din domiciliul mamei.

Vârsta minorei, a conchis instanţa de apel, nu poate fi considerată nici ea un asemenea motiv temeinic, luarea copilului de la domiciliul mamei o dată pe lună la sfârşit de săptămână, de vineri până sâmbătă, nefiind în măsură să conducă la un dezechilibru şi să afecteze negativ procesul de creştere a copilului, ca de altfel nici boala de care acesta suferă, întrucât se află sub tratament, iar între localitatea de domiciliul a reclamantului şi domiciliul minorei nu există diferenţe mari de climă, care să-i agraveze starea de sănătate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta CT, în motivarea căruia, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, a arătat că este în interesul minorei desfăşurarea programului de vizitare la domiciliul mamei, în luna iulie a fiecărui an, duminica între orele 14,00 – 17,00, în prezenţa mamei sau a bunicii materne, justificat de aspectul că reclamantul nu a mai comunicat cu minora de mai mulţi ani şi se impune o perioadă de construire a relaţiei tată fiică.

Precizează că programul lunar stabilit de prima instanţă este obositor pentru minoră, care fiind elevă nu are timpul suficient pentru a-şi pregăti temele pentru ziua de luni, iar programul de vizitare pe perioada vacanţelor nu se poate desfăşura deoarece condiţiile de locuit pe care le oferă reclamantul minorei nu au fost verificate în mod direct de către reprezentanţii autorităţii tutelare.

Arată că minora suferă de o afecţiune asmatoformă, schimbarea mediului de locuit putând declanşa crize cu repercusiuni grave, iar reclamantul nu are cunoştinţe despre factorii ce pot declanşa criza şi nici despre măsurile ce se impun în asemenea cazuri.

Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut în art. 97 alin. 1, iar, ca o expresie a acestuia, art. 98 alin. 1 din Codul familiei dispune că ‚‚măsurile privitoare la persoana copilului (….) se iau de către părinţi de comun acord”. Nu trebuie, însă, pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părinteşti trebuie făcută exclusiv în interesul copiilor minori.

În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 alin. 3 din Codul familiei conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul „păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională”.

Prin urmare, în baza dispoziţiilor menţionate, se pot lua de către instanţă măsuri ca părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul să-şi păstreze legăturile personale cu acesta. Acest drept urmează să fie, însa, exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.

Faţă de solicitarea reclamantului, de probatorul administrat în cauză şi de interesul superior al copilului se reţine faptul că realizarea dreptului pe care îl are reclamantul, de a păstra legături personale cu minora – care implică totodată şi îndeplinirea obligaţiei legale de a veghea şi el la creşterea şi educarea copilului – trebuie să fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.

Hotărârea primei instanţei de încuviinţare ca reclamantul să păstreze legături personale cu minora conform programului de vizitare stabilit este justificată prin faptul că acest program este conform cu interesele copilului, suficient şi totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenţia Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului şi al Legii nr. 272/2004, între reclamant si minoră.

De asemenea, în motivarea programului de vizitare încuviinţat, se reţine că reclamantul are o stare materială bună, lucrând în Grecia şi că apartamentul în care urmează să se desfăşoare programul de vizitare, proprietatea reclamantului potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 923 din 22.12.2009, are două camere şi o suprafaţă utilă de 71,46 mp şi acest apartament, potrivit declaraţiei martorului AL, este complet utilat şi mobilat, motiv pentru care concluzia autorităţii tutelare de pe lângă Primăria municipiului Botoşani exprimată prin ancheta socială efectuată în cauză a fost în sensul încuviinţării ca reclamantul să aibă legături personale cu minora RF potrivit programului solicitat de acesta.

Reclamantul este interesat şi informat cu privire la starea sănătăţii minorei, acesta fiind cel care a dus-o pe minora la un consult în Iaşi, la Spitalul de Copii „Sfânta Maria”, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 412 din 27.08.2009 a Judecătoriei Darabani. Preocuparea reclamantului faţă de sănătatea minorei a fost confirmată şi de martorii AL şi FC. Aşa fiind, se conchide că reclamantul fiind preocupat de sănătatea minorei, este informat şi cu privire la factorii ce pot declanşa crizele de astm şi la măsurile ce se impun în asemenea cazuri sau, ca măsură a responsabilităţii părinteşti de care trebuie să dea dovadă, se poate informa şi interesa cu privire la aceştia.

Se apreciază că programul de vizitare încuviinţat va contribui la crearea unei legături între minoră şi părintele său, care, în timp, să se dezvolte şi să evolueze înspre o legătură afectivă puternică, motiv pentru care susţinerea pârâtei recurente în sensul că reclamantul nu a mai comunicat cu minora de mai mulţi ani şi se impune o perioadă de construire a relaţiei tată fiică nu se va reţine.

Susţinerea potrivit căreia programul lunar stabilit de prima instanţă este în măsură să împiedice buna desfăşurare a activităţii şcolare a minorei nu se va reţine deoarece reclamantul, fiind interesat şi el de procesul educaţional al minorei, poate supraveghea efectuarea temelor de către fiica sa în intervalul în care a fost stabilit programul de vizitare.

Dreptul părintelui de a-şi vizita copilul implică obligaţia legală de creştere, educare şi supraveghere, aşa că nu poate fi exercitat eficient în cazul în care este limitat prin exercitarea lui la domiciliul celui ce i-a fost încredinţat. Este evident faptul că între părţi există o tensiune ce ar putea afecta copilul şi pentru aceste motive este bine ca relaţia cu părinţii să nu fie stingherită de prezenţa celuilalt.

Aşa fiind, cum nu s-a dovedit că interesul minorei ar fi periclitat prin desfăşurarea programului de vizitare stabilit de prima instanţă, sănătatea minorei, precum şi dezvoltarea ei fizică, psihică şi morală nefiind afectate de acest program, se conchide că limitarea anticipată a dreptului părintelui de a-şi vizita copilul este nejustificată.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.

Etichete: