Top

Competenţă după valoarea obiectului litigiului

În cauza ce a format obiectul dosarului nr. 11966/2002 al Judecătoriei Iaşi, instanţa a soluţionat contestaţia în anulare formulată de B.T. ş.a. împotriva sentinţei civile nr. 8571/1999 a Judecătoriei Iaşi.

Prin încheierea din 9 iulie 2002, judecătoria admite contestaţia, hotărâre ce a rămas irevocabilă, instanţa procedând la rejudecarea în fond a pricinii, prin sentinţa civilă nr. 4448 din 14 aprilie 2003.

Acţiunea are ca obiect ieşirea din indiviziune, conform art. 728 Cod civil şi art. 673 ind. 1 Cod procedură, valoarea masei de împărţit fiind de 274.120.650 lei.

În cauza ce a format obiectul dosarului nr. 10116/2003 al Tribunalului Iaşi, instanţa a soluţionat apelul formulat de B.Gh. ş.a. prin decizia civilă nr. 437 din 3 iunie 2005, pronunţată cu recurs.

Prin cererile înregistrate la data de 29 iunie 2005 şi 5 octombrie 2005 la Tribunalul Iaşi sub nr. 10116/2003, B.T.T ş.a. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 473/2005 a aceleiaşi instanţe.

Cauza s-a înregistrat la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 6570/21 octombrie 2005 pentru judecarea recursului.

Instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor necompetenţa materială a Curţii de Apel Iaşi, ca instanţă de recurs, raportat la valoarea obiectului litigiului.

Competenţa materială a instanţelor de control judiciar în apel şi recurs este stabilită prin dispoziţia Codului de procedură civilă în art. 2 şi art. 3 modificate succesiv prin O.U.G. nr. 58/2003, Legea nr. 195/2004, Legea nr. 219/2005, iar în ceea ce priveşte împărţeala judicioasă şi prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004.

Conform art. 725 alin. 1 Cod procedură civilă, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi procesele în curs de judecată, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.

Calea de atac este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greşită, dată de parte sau indicată în dispozitivul hotărârilor de judecător.

Pentru stabilirea instanţei competente material şi a calificării căii de atac, conform art. 282 şi art. 299 Cod procedură civilă, trebuie avute în vedere data judecării pricinii în primă instanţă – 14 aprilie 2003, a judecării în instanţă de apel – 3 iunie 2005, a obiectului cauzei în valoare de 274.120.650 lei, cât şi a dispoziţiilor Legii nr. 219/2005 privind competenţa curţilor de apel ca instanţe de recurs.

Conform art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă ca instanţă de recurs, curtea de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

În procesele civile ce au ca obiect cereri de împărţeală judiciară, competenţa în primă instanţă este dată judecătoriei, oricare ar fi valoarea litigiului.

Prin O.U.G. nr. 65/9 septembrie 2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 a fost modificat art. 2 Cod procedură civilă în ceea ce priveşte competenţa tribunalului ca instanţă de prim grad şi control judiciar, apel, recurs, dispoziţii ce se impun a fi coroborate şi cu art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă.

Astfel, instanţa judecă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect au o valoare de peste 1 miliard lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.

Ca instanţă de apel, tribunalul judecă conform art. 2 pct. 2 lit. b, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă; în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care potrivit legii nu sunt supuse apelului, ca instanţă de recurs, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, tribunalul judecă recursurile în cazurile expres prevăzute de lege – căile de atac potrivit art. II alin. 2 din Legea nr. 493/2004 se judecă de „instanţele competente, potrivit prezentei Ordonanţe de Urgenţă”, respectiv O.U.G. nr. 65/2004.

Adoptarea Legii nr. 219/2005 în materia împărţelii judiciare nu a modificat competenţa materială a instanţelor de control judiciar.

Conform art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă în vigoare la data judecării recursului, nu sunt supuse apelului în materie civilă hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard.

Potrivit art. 725 alin. 3 Cod procedură civilă, hotărârea este supusă căii de atac prevăzută de lege sub care a fost pronunţată.

Oricare ar fi calificarea căii de atac, curtea are în competenţă soluţionarea recursului declarat în materia civilă numai în acţiunile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei. În interpretarea art. 282 ind. 1 numai hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în speţă în cererea de împărţeală judiciară sunt supuse căii de atac a apelului şi, respectiv, recursului, dacă valoarea masei este de peste 1 miliard lei.

Raportat la art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, obiectul litigiului în valoare de 274.120.650 lei în cererea de împărţeală judiciară, curtea reţine că nu este competentă în soluţionarea recursului.

Cum apelul a fost soluţionat la tribunal la data de 3 iunie 2005, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 195/2004 şi Legea nr. 493/2004 cu referire şi la Legea nr. 219/2004, dispune scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la Tribunalul Iaşi pentru judecarea recursului, prin încheiere.

(Încheierea din 18.01.2006 – dosar nr. 6570/2005)

Etichete: