Top

Acţiune în obligarea Ministerului Apărării Naţionale la recunoaşterea vechimii în muncă ca urmare a desfăşurării unei activităţi în condiţii speciale, promovată de către un fost cadru militar, pensionar la data introducerii cererii. Competenţă materială şi teritorială

Prin sentinţa civilă nr. 621 din 8.03.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a dispus declinarea în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul R.Gh. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că obiectul pricinii constă în obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la recunoaşterea vechimii ce i se cuvine în urma desfăşurării activităţii în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale, conform H.G. nr. 1294/2001.

Conform dispoziţiilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, judecarea cererii privind reconstituirea vechimii în muncă este de competenţa judecătoriei.

Având în vedere că sediul pârâtei este în Bucureşti, sector 5 şi faţă de dispoziţiile art. 5 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a cererii prezente revine Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, împrejurarea faţă de care în temeiul art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea acesteia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs la Curtea de Apel Iaşi reclamantul, arătând că art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 a avut în vedere alte ale unităţii decât cele ale statului.

În speţă, în raport cu articolul 8 Cod procedură civilă cu care „cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiile publice … se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul” şi cu art. 12 Cod procedură civilă care dispune că, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, competenţa de soluţionare a cauzei în funcţie de obiectul cererii, revine Tribunalului Iaşi.

Examinând cererea de recurs, instanţa a reţinut următoarele.

În speţă, obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la recunoaşterea vechimii ce i se cuvine în urma desfăşurării activităţii în condiţii speciale şi alte condiţii specifice carelor militare conform H.G. nr. 1294/2001 şi la obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de pensionare cu observarea art. 4 alin. 1 şi 2 din H.G. nr. 1924/2011 privind noul cuantum şi noua clasificare a locurilor de muncă şi a activităţilor cu condiţii deosebite.

Prin urmare, obiectul litigiului se circumscrie categoriei de litigii de asigurări sociale conform art. 155 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sectorul reclamanta, iar celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Competenţa teritorială organizată de dispoziţiile legale citate este exclusivă şi imperativă, litigiile de natura celor reglementate de text neputând fi soluţionate decât de instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sectorul reclamanta, iar celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Competenţa teritorială organizată de dispoziţiile legale citate este exclusivă şi imperativă, litigiile de natura celor reglementate de text neputând fi soluţionate decât de instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Competenţa teritorială organizată de dispoziţiile legale citate este exclusivă şi imperativă, litigiile de natura celor reglementate de text neputând fi soluţionate decât de instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamanta (art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000) sau pârâtul (art. 156 teza a II-a din aceeaşi lege).

Cum în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, instanţa de la sediul pârâtului, este corespunzător sediului Ministerului Apărării Naţionale, Tribunalul Bucureşti.

În consecinţă, nu este vorba nici despre o competenţă teritorială alternativă aşa cum a invocat recurentul ca fiind cea reglementată de art. 8 Cod procedură civilă, întemeiată pe calitatea pârâtului a cărei alegere între mai multe instanţe deopotrivă competente să revină reclamantului (conform art. 13 Cod procedură civilă) şi nici despre competenţa teritorială exclusivă calificată de instanţa de fond ca aparţinând Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă. Stabileşte drept competenţă judecătoria de la sediul pârâtului.

În cauză este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă dată de obiectul pricinii, subsumat categoriei de litigii de asigurări sociale conform dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000 lege specială atât în raport cu dispoziţiile Decretului nr. 92/1976, reţinând că recursul este întemeiat în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, l-a admis, a casat hotărârea şi a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului municipal Bucureşti.

(Decizia nr. 339/16.05.2006)

Etichete: